Manuscrisele de la Marea Moartă — O descoperire preţioasă

LA CIRCA 24 km sud–est de Ierusalim se află Wadi En–Nar, un curs de apă secat şi pustiu, care înaintează spre răsărit, pînă la Marea Moartă. În spatele cîmpiei litorale se întinde un şir discontinuu de stînci. Pe această cîmpie, toamna, cînd zilele fierbinţi contrastează cu nopţile friguroase, beduinii ta‘amireh îşi pasc turmele de oi şi capre.

În anul 1947, în timp ce îşi păstorea turmele, un tînăr păstor beduin a aruncat o piatră într–o mică deschizătură din peretele frontal şi năruit al unei stînci. El a tresărit la zgomotul unei izbituri care aducea cu sine spargerea unei ulcele de lut. Păstorul a fugit speriat, dar după două zile s–a întors şi a urcat pe stîncă pînă la circa 100 m, pătrunzînd în ea printr–o deschizătură mai mare şi mai înaltă. Pe măsură ce ochii i se obişnuiau cu întunericul, el a văzut zece urcioare înalte înşirate de–a lungul pereţilor peşterii în timp ce pe jos se aflau grămezi de cioburi de ceramică amestecate cu pietre desprinse din stîncă.

Majoritatea urcioarelor erau goale, dar într–unul se aflau trei suluri, dintre care două erau îmbrăcate în pînză. El s–a înapoiat în tabăra de beduini ducînd sulurile cu el şi apoi lăsîndu–le acolo aproximativ o lună, într–o sacoşă atîrnată pe un ţăruş de cort. În cele din urmă, cîţiva beduini au dus sulurile la Ierusalim ca să vadă cît valorau. Ajunşi cu ele la o mănăstire, ei au fost alungaţi de acolo fără multă ceremonie, spunîndu–li–se că sulurile nu valorau absolut nimic. Un alt negustor le–a spus că manuscrisele nu aveau nici o valoare arheologică şi a bănuit că au fost furate dintr–o sinagogă evreiască. Cît de eronată era ideea aceasta! În cele din urmă, cu ajutorul unui cizmar sirian care a acţionat ca misit, a fost stabilită adevărata lor valoare. Curînd după aceea alte manuscrise au fost evaluate.

Unele dintre aceste scrieri antice au deschis o nouă pagină în cercetările asupra activităţii grupurilor religioase evreieşti din timpul lui Cristos. Însă manuscrisul care a stîrnit cel mai mare interes a fost cel care conţinea profeţia lui Isaia. De ce?

O mare comoară

Manuscrisul proaspăt descoperit al lui Isaia avusese iniţial o lungime de circa 7,5 m. El era format din 17 file confecţionate cu migală din piei de viţel şi avînd o fineţe aproape egală cu aceea a pergamentului. Aranjat pe 54 de coloane, fiecare avînd în medie 30 de rînduri, manuscrisul era liniat cu grijă. Pe aceste rînduri iscusitul redactor a aşternut literele textului, organizat sub formă de paragrafe. — Vezi fotografia.

Sulul nu fusese înfăşurat pe beţe şi era mult mai întunecat la mijloc, unde se aflau urmele multor mîini prin care trecuse în scopul lecturării lui. Era foarte uzat, iar recondiţionările iscusite şi peticirile erau evidente. Păstrarea lui se datora faptului că fusese sigilat cu grijă într–un urcior. Cît de valoros este el pentru cercetătorii Bibliei şi, în general, pentru noi toţi?

Acest manuscris al profetului Isaia este mai vechi cu aproximativ o mie de ani decît oricare alt exemplar existent al cărţii respective, cu toate că, referitor la conţinut, deosebirile sînt minore. Iată ce a declarat profesorul Millar Burrows, editorul textului care a fost publicat în 1950: „Textul lui Isaia din acest manuscris, avînd deosebiri semnificative în ce priveşte ortografia, gramatica, precum şi multe şi diferite redări de un mai mare sau mai puţin interes şi importanţă, este în esenţă cel prezentat mult mai tîrziu în MT [Textul masoretic în ebraică].“a Este de asemenea remarcabil faptul că este folosită cu consecvenţă tetragrama, יהוה, numele sfînt al lui Dumnezeu — Iehova —, în limba ebraică.

Alte manuscrise valoroase

Numele divin apare şi în alt manuscris din aceeaşi peşteră, cunoscută acum ca peştera 1. Într–un comentariu al cărţii lui Habacuc tetragrama apare de patru ori cu caractere ebraice vechi — un stil mai vechi care contrastează cu scrierea cu caractere ascuţite, mai cunoscută, a limbii ebraice. Vezi nota de subsol de la Habacuc 1:9, Reference Bible.

În peşteră s–au mai găsit fragmente dintr–un alt sul al lui Isaia, precum şi fragmente de piele din cartea biblică a lui Daniel. Într–unul dintre ele se păstrează trecerea de la ebraică la arameică din Daniel 2:4, aşa cum se găseşte în manuscrisele consemnate o mie de ani mai tîrziu.

Mici fragmente din sulurile care s–au păstrat bine sînt expuse acum la Ierusalim, în muzeul cunoscut sub denumirea de Altarul Cărţii. Acesta este un muzeu subteran, astfel că, atunci cînd îl vizitezi, ai impresia că intri într–o peşteră. Partea de sus a muzeului are forma unui capac de urcior din ceramică în care a fost descoperit sulul lui Isaia de la Marea Moartă. Totuşi, aici se poate vedea numai un facsimil din manuscrisul lui Isaia. Valorosul original este păstrat în siguranţă într–o magazie din apropiere.

[Notă de subsol]

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 10]

Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.

Courtesy of The British Museum

[Provenienţa fotografiei de la pagina 11]

Israel Antiquities Authority; The Shrine of the Book, Israel Museum; D. Samuel and Jeanne H. Gottesman Center for Biblical Manuscripts