Viaţa lui Isus şi serviciul său sacru

Alte apariţii ale lui Isus

DISCIPOLII sînt încă descurajaţi. Ei nu reuşesc să înţeleagă ce semnificaţie are faptul că mormîntul este gol, nici nu le vine să creadă ceea ce le relatează femeile. Ceva mai tîrziu, în această duminică, Cleopa şi cu un alt discipol pleacă din Ierusalim spre Emaus, care se află la o depărtare de vreo 11 km.

Pe drum, în timp ce discută evenimentele zilei, li se alătură un străin. „Ce cuvinte sînt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?“, întreabă el.

Discipolii se opresc, feţele lor reflectă descurajare, iar Cleopa răspunde: „Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s–a întîmplat în el zilele acestea?“

„Ce?“, întreabă el.

„Ce s–a întîmplat cu Isus Nazarineanul,“ răspund ei. „Preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L–au dat să fie pedepsit cu moartea şi L–au răstignit. Noi nădăjduiam că El este Acela care va răscumpăra pe Israel.“

Cleopa şi însoţitorul său îi explică uluitoarele evenimente ale zilei: relatarea despre priveliştea supranaturală a îngerilor şi a mormîntului gol. Apoi ei îşi mărturisesc consternarea cu privire la semnificaţia acestor lucruri. Străinul îi mustră: „O, nepricepuţi şi zăbavnici cu inima ca să credeţi tot ce au spus prorocii! Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să intre în slava Sa?“ El interpretează apoi pentru ei pasaje din textul sacru privitoare la Cristos.

În cele din urmă ei ajung aproape de Emaus, iar străinul lasă impresia că vrea să–şi continue călătoria. Dorind să audă mai multe, discipolii îl roagă: „Rămîi cu noi, căci este spre seară şi ziua aproape a trecut.“ Astfel rămîne cu ei la cină. În timp ce spune o rugăciune şi rupe pîinea, oferindu–le–o, ei îşi dau seama că el este în realitate Isus într–un corp omenesc materializat. Dar el atunci dispare.

Acum ei înţeleg de ce străinul ştia atît de multe lucruri! „Nu ne ardea inima în noi“, întreabă ei, „cînd ne vorbea pe drum şi ne deschidea Scripturile?“ Fără să mai întîrzie, ei se ridică şi străbat în grabă tot drumul înapoi pînă la Ierusalim, unde îi găsesc pe apostoli şi pe cei adunaţi împreună cu ei. Înainte ca acest Cleopa şi însoţitorul său să poată spune măcar un singur lucru, ceilalţi le spun cu însufleţire: „A înviat Domnul cu adevărat şi S–a arătat lui Simon!“ Apoi cei doi relatează cum li s–a arătat Isus. Este deci pentru a patra oară cînd, în  cursul zilei, el li se arată la diferiţi discipoli ai săi.

Cu toate că uşile sînt încă încuiate, din cauză că discipolii se tem de iudei, Isus îşi face brusc apariţia, pentru a cincea oară. El stă în picioare chiar în mijlocul lor şi spune: „Pace vouă!“ Ei sînt înspăimîntaţi, imaginîndu–şi că văd un spirit. De aceea, explicîndu–le că el nu este o arătare, Isus spune: „Pentru ce sînteţi tulburaţi? Şi de ce vi se ridică astfel de gînduri în inimi? Uitaţi–vă la mîinile şi la picioarele mele, că Eu sînt; pipăiţi–Mă şi vedeţi: un duh nu are carne şi oase, cum vedeţi că am eu.“ Totuşi, lor le vine greu să creadă, întrucît faptul de a fi viu li se pare prea frumos ca să fie adevărat.

Pentru a–i ajuta să creadă că este într–adevăr Isus, el îi întreabă: „Aveţi aici ceva de mîncare?“ După ce primeşte o bucată de peşte prăjit şi o mănîncă, el începe să–i înveţe, spunînd: „Iată ce vă spuneam cînd încă eram cu voi [înainte de moartea mea], că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci şi în Psalmi.“

Continuînd cu ei ceea ce, de fapt, echivalează cu un studiu biblic, Isus îi învaţă: „Aşa este scris şi aşa trebuia să sufere Hristosul şi să învieze a treia zi dintre cei morţi şi să se predice, în Numele Lui, pocăinţa [căinţa, N.W.T.] şi iertarea păcatelor, către toate popoarele, începînd din Ierusalim. Voi sînteţi martori ai acestor lucruri.“

Dintr–un motiv oarecare, Toma nu este prezent la această vitală întrunire de duminică seara. Astfel, în cursul zilelor care urmează, ceilalţi îi spun cu bucurie: „Am văzut pe Domnul!“

„Dacă nu voi vedea în mîinile Lui semnul cuielor“, protestează Toma, „şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu voi pune mîna mea în coasta Lui, nu voi crede.“

Ei bine, opt zile mai tîrziu, discipolii sînt din nou întruniţi îndărătul uşilor. De data aceasta, Toma este împreună cu ei. Cu toate că uşile sînt încuiate, Isus apare încă o dată în mijlocul lor şi spune: „Pace vouă!“ Apoi, întorcîndu–se spre Toma, îl invită: „Adu–ţi degetul încoace şi uită–te la mîinile Mele; şi adu–ţi mîna şi pune–o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.“

„Domnul meu şi Dumnezeul meu!“ exclamă Toma.

„Pentru că M–ai văzut, ai crezut“, spune Isus. „Ferice de cei care n–au văzut şi au crezut.“ Luca 24:11, 13–48; Ioan 20:19–29.

◆ Despre ce îi întreabă un străin pe doi dintre discipoli în drum spre Emaus?

◆ Ce spune străinul, fapt care face să ardă inimile în cei doi discipoli?

◆ Cum îşi dau discipolii seama că străinul este Isus?

◆ Cînd Cleopa şi însoţitorul său se întorc la Ierusalim, ce relatare însufleţită aud ei?

◆ Cum le apare Isus pentru a cincea oară discipolilor, şi ce se întîmplă cu această ocazie?

◆ Ce se întîmplă la opt zile după a cincea apariţie a lui Isus, şi cum se convinge Toma, în cele din urmă, că Isus este viu?