Apreciezi tu ceea ce a făcut Dumnezeu?

„Dacă doreşte cineva să vină după mine, să se renege pe sine şi să–şi ia stîlpul de tortură zi de zi şi să mă urmeze încontinuu.“ — LUCA 9:23.

1. Care sînt unele dintre minunatele daruri de care s–a îngrijit Dumnezeu?

VIAŢA noastră o datorăm lui Dumnezeu. Dacă el nu ar fi creat omenirea, noi nu ne–am fi născut niciodată. Dar Dumnezeu a creat mult mai mult decît pur şi simplu viaţa. El ne–a creat în aşa fel încît să ne putem bucura de multe lucruri: de gustul plăcut al hranei, de căldura razelor solare, de muzică, de răcoarea zorilor de zi, de tandreţea iubirii. Ba mai mult, el ne–a dat o minte şi dorinţa de–a învăţa despre el. El a inspirat scrierea Bibliei, care ne dă îndrumări sănătoase, ne arată cum anume putem duce o viaţă mai fericită şi ne oferă speranţa de a trăi pentru totdeauna în dreapta sa lume nouă. Dumnezeu ne asigură şi spiritul său sfînt, sprijinul congregaţiei locale, precum şi sprijinul fraţilor şi surorilor mai în vîrstă, care ne pot ajuta să rămînem tari în serviciul său. — Geneza 1:1, 26–28; 2 Timotei 3:15–17; Evrei 10:24, 25; Iacob 5:14, 15.

2. (a) Care este cel mai proeminent lucru făcut de Iehova pentru noi? (b) Putem noi ajunge la salvare prin lucrări?

² Pe lîngă toate acestea, Dumnezeu şi–a trimis propriul Fiu întîi–născut pentru a ne spune mai multe despre ceea ce aşteaptă Tatăl de la noi, precum şi să aducă o „eliberare prin răscumpărare“ pentru toţi aceia care îl vor accepta (Efeseni 1:7; Romani 5:18). Acest Fiu, Isus Cristos, a spus: „Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3:16, Biblia Cornilescu Revizuită, 1989). Salvarea survenită prin această răscumpărare este de o valoare atît de mare, încît nu există absolut nici o cale ca ea să poată fi obţinută prin lucrările cuiva şi, în mod cert, nu prin lucrările ce se înfăptuiau odinioară sub Legea Mozaică. Astfel, Pavel a scris: „Un om este declarat drept nu datorită lucrărilor legii, ci numai prin intermediul credinţei în Cristos Isus.“ — Galateni 2:16; Romani 3:20–24.

Credinţă şi lucrări

3. Ce a spus Iacob despre credinţă şi fapte?

³ Salvarea vine prin credinţă, însă credinţa şi aprecierea faţă de tot ceea ce a făcut Dumnezeu trebuie să ne determine la acţiune. Ea trebuie să ne determine să înfăptuim lucruri care să depună mărturie despre credinţa noastră. Iacob, fratele vitreg al lui Isus, a scris: „Credinţa, dacă nu are lucrări, este moartă în ea însăşi“. El a continuat: „Arată–mi credinţa ta fără lucrări, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin intermediul lucrărilor mele“. Iacob a subliniat faptul că „şi demonii cred şi se înfioară“, însă este evident că demonii nu înfăptuiesc lucrările lui Dumnezeu. Pe de altă parte, Avraam avea atît credinţă, cît şi fapte. „Credinţa sa acţiona împreună cu lucrările sale şi (. . .), prin intermediul lucrărilor sale, credinţa i–a fost perfecţionată“. Iacob a spus încă o dată: „Credinţa fără lucrări este moartă.“ — Iacob 2:17–26.

4. Ce a zis Isus că trebuie să facă toţi cei ce doresc să–l urmeze?

⁴ Isus a arătat şi el importanţa lucrărilor drepte cînd a spus: „Să strălucească lumina voastră înaintea oamenilor, pentru ca ei să vadă lucrările voastre excelente şi să dea glorie Tatălui vostru care este în ceruri“. „Dacă doreşte cineva să vină după mine, să se renege pe sine şi să–şi ia stîlpul de tortură zi de zi şi să mă urmeze încontinuu“.a Dacă ne «renegăm», renunţăm la multe dintre preferinţele personale. Noi recunoaştem că toate lucrurile le datorăm lui Dumnezeu şi astfel ne oferim pe noi înşine ca sclavi lui, căutînd să învăţăm şi să înfăptuim voinţa sa, aşa cum a făcut şi Isus. — Matei 5:16; Luca 9:23; Ioan 6:38.

Impactul asupra vieţii

5. (a) Ce a arătat Petru că ar trebui să ne influenţeze întregul mod de viaţă? (b) Ce excelente lucrări ne–a recomandat el?

⁵ Petru subliniază faptul că «preţiosul sînge» al lui Cristos, oferit în interesul nostru, are o valoare atît de mare, încît aprecierea noastră faţă de el trebuie să se manifeste în întregul nostru mod de viaţă. Apostolul a înşirat multe lucruri pe care aprecierea noastră ar trebui să ne determine să le înfăptuim cu promptitudine. El sfătuieşte: „Îndepărtaţi deci orice răutate“. „Nutriţi o dorinţă arzătoare pentru laptele nefalsificat care aparţine cuvîntului“. „Să declaraţi pretutindeni virtuţile celui care v–a chemat din întuneric la lumina sa minunată“.«Întoarceţi–vă de la ceea ce este rău şi faceţi ceea ce este bine». «Fiţi întotdeauna gata de apărare înaintea oricui vă cere motivul speranţei care este în voi». «Să nu mai trăiţi pentru dorinţele oamenilor restul timpului [vostru] în carne, ci pentru voinţa lui Dumnezeu». — 1 Petru 1:19; 2:1, 2, 9; 3:11, 15; 4:2.

6. (a) Cum şi–au demonstrat creştinii secolului întîi credinţa? (b) Ce exemplu ar trebui să constituie pentru noi faptul acesta?

⁶ Creştinii secolului întîi au trăit conform credinţei lor. Ea le–a schimbat concepţiile şi personalitatea, determinîndu–i să–şi aducă viaţa în armonie cu voinţa lui Dumnezeu. Ei au suferit exilul, lapidarea, bătăile, închisoarea şi chiar şi moartea, mai degrabă decît să–şi încalce credinţa (Fapte 7:58–60; 8:1; 14:19; 16:22; 1 Corinteni 6:9–11; Efeseni 4:22–24; Coloseni 4:3; Filimon 9, 10). Cunoscutul istoric roman Tacit, născut prin anul 56 e.n., a spus că creştinii „erau sortiţi focului şi arşi pentru a servi la iluminat în timpul nopţii, cînd se termina lumina zilei“. Totuşi ei n–au dat înapoi! — Analele, Cartea XV, paragraful 44.

7. În ce situaţie s–ar putea afla unii oameni?

⁷ În unele congregaţii vei găsi persoane care frecventează întrunirile de ani de zile. Ele iubesc organizaţia lui Iehova, consideră că în poporul lui Dumnezeu se află cei mai corecţi oameni pe care i–au întîlnit vreodată, prezintă comentarii excelente referitoare la adevăr şi apără adevărul în faţa celor din afară. Dar ceva le stă în cale, ceva îi trage înapoi. Ele nu au făcut minunatul pas pe care l–au făcut cei 3 000 la Sărbătoarea Zilei a Cincizecea, acela despre care a întrebat etiopianul care avea credinţă sau cu privire la care Anania l–a îndemnat pe Saul să–l facă de îndată ce fostul persecutor a înţeles că Isus era cu adevărat Mesia (Fapte 2:41; 8:36; 22:16). Ce le lipseşte unor asemenea oameni astăzi? De ce nu au făcut ei pasul pe care Biblia îl numeşte „rugămintea făcută lui Dumnezeu pentru o conştiinţă bună“? (1 Petru 3:21). Dacă şi tu te afli într–o asemenea situaţie — cunoscînd adevărul însă ezitînd să faci ceva cu privire la el — consideră acest articol ca fiind pregătit dintr–o iubire deosebită faţă de tine.

Înlătură obstacolele din calea botezului

8. Dacă nu ai fost niciodată un bun cercetător, ce ar fi înţelept să faci acum?

⁸ Ce ţi–ar putea sta în cale? Articolul precedent arată că unii consideră studiul individual ca fiind o problemă. Dumnezeu ne–a înzestrat cu o minte minunată şi aşteaptă ca noi să ne folosim de ea pentru a–i sluji lui. Unii, care nu ştiau să citească, s–au dedicat obiectivului de–a învăţa lucrul acesta pentru a putea afla mai multe despre Dumnezeu şi despre scopurile sale. Dar cum stau lucrurile cu tine? Dacă ştii să citeşti, studiezi tu cu adevărat, aşa cum făceau bereenii, „examinînd cu atenţie Scripturile în fiecare zi“, pentru a vedea dacă lucrurile erau aşa? Ai explorat tu „lărgimea şi lăţimea, înălţimea şi adîncimea“ adevărului? Ai pătruns tu suficient de adînc în Cuvîntul lui Dumnezeu? Ai descoperit tu cît de entuziasmant este acest Cuvînt în realitate? Ai cultivat tu o reală dorinţă de a cunoaşte voinţa lui Dumnezeu? Ai tu o foame sinceră după adevăr? — Fapte 17:10, 11; Efeseni 3:18.

9. Ce este corect să faci dacă ai vreo problemă cu cineva din congregaţie?

⁹ Unii dau uneori înapoi din cauza vreunei divergenţe reale sau imaginare, pe care au avut–o cîndva cu cineva din congregaţie. Te–a ofensat cineva în vreun mod grav? Urmează atunci principiul indicat de Isus: „Du–te şi dezvăluie–i greşeala între tine şi el singur“ (Matei 18:15). Ai putea rămîne surprins aflînd că cel în cauză nici măcar nu ştia că tu te simţi ofensat. Dar chiar dacă ştia, tu îl poţi totuşi «cîştiga pe fratele tău», după cum a zis Isus. Tu îl mai poţi ajuta şi să evite de–a poticni pe cineva în viitor. În plus, dacă stai să te gîndeşti, cui îi slujeşti tu în realitate? Persoanei respective sau lui Dumnezeu? Este oare iubirea ta faţă de Dumnezeu atît de limitată încît permiţi ca o greşeală omenească să se interpună între tine şi El?

10, 11. Ce trebuie să faci în cazul că un păcat ascuns te trage înapoi?

¹⁰ Un păcat ascuns îl poate reţine pe cineva de la botez. Acesta ar putea fi ceva ce s–a întîmplat în trecut sau continuarea practicării unui lucru rău. Dacă aceasta este problema ta, n–ar fi oare timpul să îndrepţi lucrurile? (1 Corinteni 7:29–31). Mulţi din poporul lui Iehova au făcut schimbări în viaţa lor. Biblia spune: „De aceea, căiţi–vă şi întoarceţi–vă, pentru a vă fi şterse păcatele, ca să vină de la persoana lui Iehova epoci de înviorare“. — Fapte 3:19

¹¹ Indiferent de ceea ce ai putut face în trecut, tu te poţi căi, te poţi schimba şi te poţi ruga lui Dumnezeu pentru iertare. „Devitalizaţi deci membrele corpului vostru care sînt pe pămînt, cu privire la fornicaţie, necurăţenie, apetit sexual, dorinţă dăunătoare (. . .) Dezbrăcaţi vechea personalitate cu practicile ei şi îmbrăcaţi noua personalitate care, prin intermediul cunoştinţei exacte , se reînnoieşte conform chipului Celui care a creat–o“. Tu îţi poţi aduce viaţa în armonie cu căile sale, te poţi bucura de o conştiinţă curată şi de speranţa unei vieţi veşnice în noua sa lume a dreptăţii. Nu merită oare depuse toate eforturile? — Coloseni 3:5–10; Isaia 1:16, 18; 1 Corinteni 6:9–11; Evrei 9:14.

12. Ce trebuie să faci dacă tutunul, abuzul de alcool sau toxicomania se interpun între tine şi o conştiinţă curată?

¹² Sînt oare tutunul, abuzul de alcool sau drogul factorii care se interpun între tine şi o conştiinţă curată? Nu arată oare aceste obiceiuri dăunătoare sănătăţii o lipsă de respect faţă de minunatul dar al vieţii? Dacă aceste obiceiuri constituie piedicile ce–ţi stau în cale, în mod cert este timpul să faci schimbări. Valorează oare aceste obiceiuri mai mult decît viaţa ta? Pavel a spus: „Să ne curăţăm de orice murdărire a cărnii şi a spiritului, perfecţionîndu–ne sfinţenia în teamă de Dumnezeu“. Apreciezi tu dreptele şi curatele căi ale lui Dumnezeu în aşa măsură încît să faci lucrul acesta?b — 2 Corinteni 7:1.

Lucruri materiale

13, 14. (a) Ce spun Scripturile despre obiectivele materiale? (b) De ce este important să punem lucrurile cereşti în prim–plan?

¹³ lumea de astăzi pune succesul şi „etalarea ostentativă a mijloacelor de existenţă“ mai presus de aproape orice altceva. Isus însă a asemănat „îngrijorările acestui sistem de lucruri şi puterea înşelătoare a bogăţiilor“ cu nişte „spini“ care înăbuşă Cuvîntul lui Dumnezeu. El a mai pus şi întrebarea: „Ce folos ar avea omul dacă ar cîştiga întreaga lume, dar şi–ar pierde sufletul?“ — 1 Ioan 2:16; Marcu 4:2–8, 18, 19; Matei 16:26.

¹⁴ Isus a scos în evidenţă faptul că Dumnezeu s–a îngrijit ca păsările să găsească hrană, iar crinii să se îmbrace în splendoare cînd înfloresc. Apoi a întrebat: „Nu sînteţi voi mult mai valoroşi decît păsările? (. . .) Cu cît mai degrabă vă va îmbrăca [Dumnezeu] pe voi!“ În mod înţelept Isus ne spune: „Nu vă îngrijoraţi“ cu privire la lucrurile materiale. El a spus: „Căutaţi însă încontinuu regatul [lui Dumnezeu] şi aceste lucruri vă vor fi adăugate“. El a scos în evidenţă faptul că noi trebuie să punem lucrurile cereşti în prim–plan, deoarece «acolo unde ne va fi comoara, ne va fi şi inima». — Luca 12:22–31; Matei 6:20, 21.

În serviciul lui Dumnezeu cu ajutorul Lui

15. Ce excelentă încurajare ne oferă exemplul creştinilor din primul secol?

¹⁵ Constituie oare depunerea mărturiei o problemă pentru tine? Ai oare rezerve din cauză că îţi este ruşine? Dacă da, este important să–ţi aminteşti că creştinii primului secol aveau aceleaşi simţăminte ca noi astăzi. Dumnezeu n–a ales mulţi oameni înţelepţi şi puternici, ci el a ales „lucrurile slabe ale lumii, pentru a face de ruşine lucrurile tari“ (1 Corinteni 1:26–29). Puternicii conducători religioşi li s–au împotrivit acestor oameni „de rînd“, poruncindu–le să nu mai predice. Ce au făcut creştinii? Ei s–au rugat. Ei l–au rugat pe Dumnezeu să le dea curaj şi El le–a dat. Ca urmare, mesajul lor a umplut Ierusalimul, iar mai tîrziu a zguduit întreaga lume! — Fapte 4:1–4, 13, 17, 23, 24, 29–31; 5:28, 29; Coloseni 1:23.

16. Ce învăţăm de la marele nor de martori descris în Evrei capitolul 11?

¹⁶ Astfel, frica de oameni nu trebuie niciodată să se interpună între noi şi serviciul adus lui Dumnezeu. Evrei capitolul 11 ne vorbeşte despre un „mare nor de martori“, care se temeau nu de oameni, ci de Dumnezeu. Noi trebuie să dovedim o credinţă identică. Apostolul a scris: „Pentru că avem un atît de mare nor de martori care ne înconjoară, să înlăturăm şi noi orice balast şi păcatul care ne prinde cu uşurinţă în mreje şi să alergăm cu perseverenţă în alergarea care ne este pusă în faţă“. — Evrei 12:1. 

17. Ce încurajare a dat Dumnezeu prin intermediul lui Isaia?

¹⁷ Dumnezeu le poate oferi slujitorilor săi un impresionant ajutor. Creatorul universului i–a spus lui Isaia: „Cei ce speră în Iehova vor redobîndi putere. Se vor înălţa cu aripi, ca vulturii. Vor alerga şi nu vor obosi; vor umbla şi nu se vor extenua“. — Isaia 40:31.

18. Cum poţi învinge timiditatea pentru a putea participa la predicarea Regatului?

¹⁸ Curajoşii şi fericiţii Martori pe care îi vezi în congregaţia locală sînt numai o mică părticică din cei peste trei milioane şi jumătate de slujitori zeloşi de pe pămînt. Ei se bucură că îşi pot aduce aportul la lucrarea pe care Isus Cristos însuşi a profeţit–o cînd a spus: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pămîntul locuit , ca mărturie tuturor naţiunilor; şi atunci va veni sfîrşitul“. Dacă participarea la predicarea Regatului constituie o problemă pentru tine chiar şi după ce te–ai calificat pentru a o efectua, de ce nu l–ai ruga pe un Martor care slujeşte de mai mult timp, să mergeţi împreună în lucrarea de predicare? Dumnezeu asigură „puterea care depăşeşte normalul“ şi vei constata cu surprindere cît de îmbucurător este, într–adevăr, acest serviciu sacru. — Matei 24:14; 2 Corinteni 4:7; vezi şi Psalm 56:11; Matei 5:11, 12; Filipeni 4:13.

19. Ce lucrare de instruire a poruncit Isus discipolilor săi să facă?

¹⁹ Isus se aşteaptă ca toţi aceia care preţuiesc mesajul Regatului să acţioneze în consecinţă. El a spus: „Duceţi–vă deci şi faceţi discipoli dintre oamenii tuturor naţiunilor, botezîndu–i în numele Tatălui şi al Fiului şi al spiritului sfînt, învăţîndu–i să respecte toate lucrurile pe care vi le–am poruncit“.— Matei 28:19, 20.

20. Dacă ai făcut progrese spirituale, ce întrebare poate fi foarte potrivită?

²⁰ Te determină oare la acţiune aprecierea faţă de binecuvîntările lui Dumnezeu, faţă de „valorosul sînge“ al lui Isus şi faţă de minunata speranţă a vieţii veşnice? (1 Petru 1:19). Ţi–ai adus viaţa în armonie cu dreptele cerinţe ale lui Dumnezeu? Iei parte cu regularitate la formarea de discipoli? Te–ai renegat tu, dedicîndu–ţi lui Dumnezeu viaţa? Dacă răspunsul tău la toate acestea este un da hotărît, ar putea fi timpul să–i pui vreunuia dintre bătrînii congregaţiei pe care o frecventezi întrebarea pe care i–a pus–o lui Filip etiopianul care avea credinţă: „Ce mă împiedică să fiu botezat?“— Fapte 8:36.

[Note de subsol]

Îţi aminteşti?

◻ Ce motive speciale avem de–a–i fi recunoscători lui Dumnezeu?

◻ La ce ar trebui să ne determine credinţa şi aprecierea?

◻ Ce probleme se pot interpune între noi şi ascultarea de Dumnezeu, şi ce am putea face în acest sens?

◻ Ce întrebări îşi pot pune cei ce încă nu sînt botezaţi?

[Chenarul de la pagina 166]

«Ce fel de „sol“ sînt eu»?

Isus a dat o ilustrare despre un om care a ieşit la semănat. Unele seminţe au căzut lîngă drum şi au fost mîncate de păsări. Altele au căzut pe loc stîncos, ce nu avea prea mult sol. Acestea au încolţit, dar cînd soarele s–a înălţat s–au ofilit şi au murit. Altele au căzut între spini şi au fost înnăbuşite. Isus a arătat că aceste trei grupe reprezintă: prima, pe oamenii care „aud cuvîntul despre regat, dar nu îi prind sensul“; a doua, pe cei ce acceptă cuvîntul, însă dau înapoi în faţa arşiţei «necazurilor şi a persecuţiilor»; şi a treia, pe oamenii pentru care „îngrijorarea acestui sistem de lucruri şi puterea înşelătoare a bogăţiei înăbuşă cuvîntul“.

Isus a vorbit însă şi despre seminţe care au căzut în pămînt bun. El a spus: „Aceasta este cel care aude cuvîntul şi îi prinde sensul, care aduce într–adevăr rod“. — Matei 13:3–8, 18–23.

Ar fi bine să ne întrebăm: «Ce fel de „sol“ sînt eu?»

[Chenarul de la pagina 167]

Ei au murit pentru credinţa lor

Cunoşti pe cineva care ar prefera să moară decît să–şi încalce credinţa? Mii de Martori ai lui Iehova au făcut lucrul acesta. În The Nazi State and the New Religions: Five Case Studies in Non–Conformity (Statul nazist şi noile religii: studii asupra a cinci cazuri de nonconformism), Dr. Christine E. King, scrie: „Unu din doi Martori germani a fost întemniţat, unu din patru şi–a pierdut viaţa.“

Cînd ororile lagărului au luat sfîrşit în 1945, „Martorii au crescut la număr şi nu fusese făcut nici un compromis“. În The Nazi Persecution of the Churches (Persecuţia nazistă a bisericilor), J.S. Conway a scris despre Martori: „Nici o altă sectă nu a manifestat nici pe departe vreo atitudine asemănătoare în faţa forţei teroriste a Gestapoului“.

Martorii lui Iehova nu au fost persecutaţi pe considerente politice sau rasiale. Ei au suferit numai din cauza iubirii lor faţă de Dumnezeu şi a refuzului de a–şi viola conştiinţa instruită biblic.