Cuvîntul lui Dumnezeu este adevăr
„Sfinţeşte–i prin intermediul adevărului; cuvîntul tău este adevăr.“ — IOAN 17:17.
1. Cum considera psalmistul evreu Biblia, dar cum este ea privită de mulţi oameni din zilele noastre?
„CUVÎNTUL tău este o lampă pentru piciorul meu şi o lumină pe drumul meu“ (Psalm 119:105). Aşa s–a exprimat psalmistul evreu. În zilele noastre însă doar o minoritate manifestă un asemenea respect faţă de Cuvîntul lui Dumnezeu. În acest secol al XX–lea, Cuvîntul lui Dumnezeu există în formă scrisă, sub aspectul unei cărţi: Sfînta Biblie. Ea a fost tradusă în mai multe limbi şi răspîndită mai larg decît orice altă carte din istorie. Totuşi, cei mai mulţi oameni refuză să o accepte drept o lampă pentru picioarele lor. Chiar şi aceia care se pretind creştini preferă, în majoritate, să–şi urmeze propriile idei, în loc să permită ca Biblia să le lumineze drumul. — 2 Timotei 3:5.
2, 3. Cum consideră Martorii lui Iehova Biblia, şi ce foloase le procură faptul acesta?
2 Dimpotrivă, noi, care sîntem Martori ai lui Iehova, sîntem pe deplin de acord cu psalmistul. Pentru noi Biblia este un ghid dăruit de Dumnezeu. Noi ştim că „toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi utilă pentru a instrui, pentru a mustra, pentru a îndrepta lucrurile, pentru a disciplina în dreptate“ (2 Timotei 3:16). Spre deosebire de mulţi oameni din zilele noastre, noi nu dorim să facem experimente proprii în materie de moralitate şi conduită. Noi ştim din Biblie ce este şi ce nu este corect.
3 Faptul acesta ne–a adus nenumărate foloase. Noi am ajuns să îl cunoaştem pe Iehova şi am aflat care sînt măreţele sale scopuri cu privire la pămînt şi omenire, astfel încît avem toată încrederea că este posibil pentru noi şi pentru familiile noastre un viitor luminos. Noi aderăm din toată inima la aceste cuvinte ale psalmistului: „Cît iubesc legea ta! Ea este preocuparea mea, cît este ziua de lungă. Porunca ta mă face mai înţelept decît duşmanii mei, deoarece, pe timp indefinit, ea este a mea.“ — Psalm 119:97, 98.
Mărturie prin conduită
4. Ce răspundere ne asumăm prin faptul că recunoaştem Biblia drept Cuvîntul lui Dumnezeu?
4 Noi avem deci toate motivele să subscriem la aceste cuvinte pe care Isus i le–a adresat Tatălui său: „Cuvîntul tău este adevăr“ (Ioan 17:17). Însă recunoaşterea acestui fapt ne obligă să ne asumăm răspunderea de a–i ajuta pe semenii noştri să înţeleagă că Cuvîntul lui Dumnezeu este adevărul. În felul acesta ei se vor putea bucura de aceleaşi binecuvîntări ca şi noi. Dar cum îi putem ajuta în acest sens? În primul rînd, trebuie să depunem noi înşine toate eforturile de–a aplica principiile biblice în viaţa noastră de fiecare zi. În felul acesta, oamenii înclinaţi spre dreptate vor vedea că, într–adevăr, calea indicată de Biblie este cea mai bună.
5. Ce sfat a dat Petru cu privire la depunerea de mărturie prin conduita noastră?
5 Aceasta este esenţa sfatului pe care apostolul Petru l–a dat femeilor creştine ai căror soţi erau necredincioşi. El le–a spus: „Voi, soţiilor, fiţi supuse propriilor voştri soţi, pentru ca , dacă unii nu ascultă de cuvînt, să fie cîştigaţi fără cuvînt, prin conduita soţiilor lor“ (1 Petru 3:1). Acesta este, de asemenea, principiul care se desprinde din sfatul adresat de acelaşi apostol tuturor creştinilor, — bărbaţi, femei şi copii: „Menţineţi–vă conduita excelentă printre naţiuni, pentru ca, în lucrurile în care vorbesc împotriva voastră ca împotriva unor răufăcători, ele să ajungă să–l glorifice pe Dumnezeu în ziua inspecţiei sale, datorită lucrărilor voastre excelente la care ele sînt martori oculari.“ — 1 Petru 2:12; 3:16.
Înţelepciunea superioară a Bibliei
6. Cum ne ajută Petru să înţelegem că trebuie să–i ajutăm pe semenii noştri să aprecieze Biblia?
6 Creştinii îi mai pot ajuta pe semenii lor să aprecieze Biblia prin aceea că urmează şi acest sfat al lui Petru: „În inimile voastre, sfinţiţi–l ca Domn pe Cristosul, fiind întotdeauna gata de apărare în faţa oricui vă cere motivul speranţei care este în voi, dar făcînd lucrul acesta cu blîndeţe şi cu un respect profund“ (1 Petru 3:15). Slujitorii creştini ar trebui să fie în măsură să apere Biblia şi să le explice altora că ea este Cuvîntul lui Dumnezeu. Cum pot ei să facă lucrul acesta?
7. Ce fapt privitor la Biblie demonstrează că ea trebuie să fie Cuvîntul lui Dumnezeu?
7 O serie de argumente convingătoare ne oferă cartea Proverbelor. În ea citim: „Fiul meu, dacă vei primi cuvintele mele şi dacă vei face tezaur din propriile mele porunci, astfel încît să dai atenţie înţelepciunii (. . .), vei găsi însăşi cunoştinţa despre Dumnezeu. Căci Iehova însuşi dă înţelepciune; din gura lui vine cunoştinţă şi discernămînt“ (Proverbe 2:1–6). În paginile Bibliei se găseşte propria înţelepciune a lui Dumnezeu. Cînd un om sincer descoperă această profundă înţelepciune, el îşi dă seama, în mod cert, că Biblia este mai mult decît un simplu cuvînt al oamenilor.
8, 9. În ce fel s–a dovedit corect sfatul Bibliei privitor la menţinerea unui punct de vedere echilibrat cu privire la dobîndirea de bogăţii?
8 Să examinăm cîteva exemple: Astăzi succesul în viaţă este evaluat în general în termeni financiari. Cu cît cîştigă cineva mai mulţi bani, cu atît mai mare se consideră că îi este succesul. Biblia avertizează însă împotriva supraaccentuării lucrurilor materiale. Apostolul Pavel a scris: „Cei care sînt hotărîţi să fie bogaţi cad în ispită, într–un laţ şi în multe dorinţe absurde şi dăunătoare, care îi cufundă pe oameni în distrugere şi ruină. Căci iubirea de bani este rădăcina oricărui fel de lucruri dăunătoare şi, alergînd după ea, unii s–au abătut de la credinţă şi s–au străpuns singuri, peste tot, cu multe dureri.“ — 1 Timotei 6:9, 10; vezi şi Matei 6:24.
9 Experienţa a demonstrat cît de oportun este acest avertisment. Un psiholog a arătat că „tendinţa de parvenire şi îmbogăţire nu aduce satisfacţie, nici nu te ajută să cîştigi un adevărat respect şi iubire din partea altora“. Da, cei care îşi cheltuie toată energia în urmărirea bogăţiei sfîrşesc adesea printr–un sentiment de amărăciune şi frustrare. În timp ce Scripturile recunosc valoarea banilor, ele pun accentul pe ceva de mult mai mare importanţă : „Înţelepciunea este spre ocrotire, la fel cum banul este spre ocrotire; dar avantajul cunoştinţei este că înţelepciunea îi ţine în viaţă pe posesorii ei.“ — Ecleziast 7:12.
10. De ce trebuie să dăm ascultare sfatului Bibliei de a veghea asupra asocierilor noastre?
10 Biblia conţine multe asemenea precepte. Un altul este acesta: „Cel care umblă cu înţelepţii va deveni înţelept, dar celui care are legături cu cei stupizi îi va merge rău“ (Proverbe 13:20). Acest adevăr a fost confirmat şi el de experienţă. Din cauza presiunii şi influenţei anturajului lor, mulţi tineri au ajuns la beţie, la consum de droguri şi la imoralitate. Cine se complace în anturajul celor care folosesc un limbaj trivial, va constata în cele din urmă că foloseşte şi el un asemenea limbaj dezgustător. Mulţi îi fură pe patronii lor fiindcă «toată lumea face la fel». Lucrurile stau, într–adevăr, aşa cum tot Biblia spune: „Asocierile rele strică obiceiurile folositoare.“ — 1 Corinteni 15:33.
11. Cum a subliniat un studiu psihologic faptul că este înţelept să respectăm „regula de aur“?
11 Unul dintre sfaturile cele mai cunoscute ale Bibliei este aşa–numita „regulă de aur“: „Deci tot ce doriţi să vă facă vouă oamenii, să le faceţi şi voi la fel“ (Matei 7:12). Dacă toţi oamenii ar respecta această regulă, lumea ar fi mult mai bună. Dar chiar dacă oamenii în general nu o respectă, este preferabil ca noi, personal, s–o respectăm. De ce? Deoarece noi am fost creaţi ca să le purtăm de grijă altora şi să ne preocupăm de ei (Fapte 20:35). Un studiu psihologic realizat în Statele Unite cu scopul de a determina cum reacţionează oamenii cînd sînt ajutaţi de alţii, a tras această concluzie: „Aşadar, faptul de a ne ocupa de alţii face parte din natura umană în aceeaşi măsură ca faptul de a ne ocupa de noi înşine.“ — Matei 22:39.
Sfaturile Bibliei: o înţelepciune incomparabilă
12. Care este unul dintre lucrurile care arată că Biblia este unică?
12 Există, desigur, în prezent, numeroase surse de sfaturi în afara Bibliei. Ziarele au rubrici de sfaturi, iar librăriile gem de cărţi care propun diverse soluţii pentru o multitudine de probleme. În plus, există psihologi, sfătuitori profesionişti şi alte persoane care oferă sfaturi în diverse domenii. Biblia însă este unică cel puţin sub trei aspecte: Mai întîi, sfaturile ei sînt întotdeauna folositoare. Ele nu sînt niciodată o simplă teorie şi nu acţionează niciodată spre paguba noastră. Oricine urmează sfaturile Bibliei nu poate să nu cadă de acord cu psalmistul care i–a adresat lui Dumnezeu într–o rugăciune cuvintele: „Avertismentele tale s–au dovedit a fi foarte demne de încredere.“ — Psalm 93:5.
13. Ce anume arată că Biblia este cu mult superioară surselor omeneşti de înţelepciune?
13 În al doilea rînd, Biblia a rezistat la proba timpului (1 Petru 1:25; Isaia 40:8). Este bine cunoscut faptul că sfaturile care provin din surse omeneşti sînt foarte schimbătoare şi că ceea ce este în vogă într–un an devine adesea obiect de critică în anul următor. Biblia însă, în pofida faptului că scrierea ei s–a încheiat cu aproape 2000 de ani în urmă, conţine întotdeauna cele mai înţelepte sfaturi care există, iar cuvintele sale au o aplicabilitate universală. Aplicarea acestor sfaturi dă aceleaşi rezultate, indiferent în ce parte a lumii trăim: în Africa, în Asia, în America de Nord sau de Sud, în Europa sau în insulele mării.
14. În ce privinţă sînt incomparabile sfaturile biblice?
14 În sfîrşit, Biblia oferă o gamă de sfaturi inegalabile. Un proverb biblic spune că „Iehova însuşi dă înţelepciune“ şi, în toate împrejurările, înţelepciunea conţinută în Biblie ne ajută să ne rezolvăm problemele şi să luăm decizii corecte (Proverbe 2:6). Copii, adolescenţi, părinţi, oameni în vîrstă, patroni, angajaţi, oameni care ocupă funcţii de răspundere, toţi aceştia constată că înţelepciunea din Biblie este aplicabilă în cazul lor (Proverbe 4:11). Chiar dacă ne aflăm în faţa unor situaţii care erau necunoscute în timpul lui Isus şi al apostolilor, totuşi Biblia ne oferă sfaturi care se dovedesc folositoare. Spre exemplu, în secolul întîi tabagismul era necunoscut în Orientul Mijlociu, în timp ce astăzi el este foarte răspîndit. Totuşi, oricine ţine seama de sfatul Bibliei de a nu se „lăsa adus sub autoritatea niciunui lucru“ şi de a se feri „de orice murdărire a cărnii şi a spiritului“, nu va folosi tutun, care creează dependenţă şi dăunează sănătăţii. — 1 Corinteni 6:12; 2 Corinteni 7:1.
Pentru binele nostru durabil
15. De ce pretind mulţi că Biblia este o carte demodată?
15 Este adevărat că mulţi spun că Biblia este demodată şi că ea nu are nici o valoare în acest secol al XX–lea. Însă motivul pentru care fac asemenea afirmaţii este probabil acela că Biblia nu spune ceea ce le–ar place lor să audă. Recomandările Bibliei au ca obiect fericirea noastră de lungă durată, dar aplicarea lor pretinde în general răbdare, disciplină şi spirit de sacrificiu, — calităţi care nu se bucură de popularitate într–o lume care încurajează căutarea plăcerii imediate. — Proverbe 1:1–3.
16, 17. Ce norme înalte stabileşte Biblia în domeniul moralităţii sexuale, şi în ce fel au fost ele ignorate în timpurile moderne?
16 Să ne oprim asupra problemei moralităţii sexuale. Normele scripturale sînt foarte stricte în acest domeniu. Biblia limitează relaţiile sexuale la cadrul conjugal şi, în orice alt cadru, asemenea relaţii intime sînt interzise. Astfel citim: „Nici fornicatorii, nici idolatrii, nici adulterii, nici bărbaţii întreţinuţi pentru scopuri nenaturale, nici bărbaţii care se culcă cu bărbaţi (. . .) nu vor moşteni Regatul lui Dumnezeu“ (1 Corinteni 6:9, 10). În plus, Biblia le prescrie creştinilor monogamia: un singur soţ pentru o singură soţie (1 Timotei 3:2). În afară de cazuri extreme care autorizează un divorţ sau o separare, Biblia prezintă în general căsătoria ca pe o legătură pe viaţă. Isus însuşi a zis: „Cel care i–a creat, de la început i–a făcut de sex bărbătesc şi de sex femeiesc, şi a spus: «Din acest motiv bărbatul va părăsi pe tatăl său şi pe mama sa şi se va alipi de soţia sa şi cei doi vor fi o singură carne» (. . .) Aşadar, ei nu mai sînt doi, ci o singură carne. Prin urmare, ceea ce a prins Dumnezeu în acelaşi jug, omul să nu despartă.“ — Matei 19:4–6, 9; 1 Corinteni 7:12–16.
17 Astăzi aceste norme sînt în mare măsură ignorate. Practicile sexuale desfrînate sînt tolerate. Relaţiile sexuale între adolescenţi care se curtează sînt considerate normale. Numeroase cupluri nu sînt căsătorite, iar printre cuplurile căsătorite aventurile sexuale nelegitime ale unuia sau altuia dintre soţi nu sînt un lucru neobişnuit. Pe de altă parte, în lumea noastră modernă divorţul a luat proporţii pandemice. Aceste norme laxiste nu au adus însă fericire. Consecinţele lor deplorabile au dovedit că, la urma urmelor, Biblia are dreptate să insiste asupra unor norme morale stricte.
18, 19. Ce a rezultat din respingerea generalizată a normelor morale stabilite de Iehova?
18 Publicaţia Ladies’ Home Journal spunea: „Departe de–a–i aduce omului o fericire totală, accentuarea exagerată a sexului, care a caracterizat anii ’60 şi ’70, a cauzat multe suferinţe.“ Printre aceste „suferinţe“ se numără acelea ale copiilor traumatizaţi din cauza divorţului părinţilor lor şi gravele tulburări afective ale adulţilor. Printre ele se numără şi înmulţirea familiilor monoparentale (cu un singur părinte), precum şi o adevărată epidemie de cazuri de graviditate la fete tinere, abia ieşite din copilărie. Tot în numărul acestor suferinţe mai poate fi amintită o epidemie de boli sexual transmisibile ca herpesul genital, blenoragia, sifilisul, infecţiile cu chlamydiae şi SIDA.
19 Avînd în vedere toate acestea, un profesor de psihologie a făcut această constatare: „Poate că sîntem destul de copţi pentru a reflecta dacă societatea nu ar avea mai mult de cîştigat din promovarea abstinenţei preconjugale ca politică ce ar corespunde cel mai bine necesităţilor concetăţenilor noştri şi dreptului lor la libertate: libertate de boală, libertate de graviditate nedorită.“ Biblia spune pe bună dreptate: „Fericit este bărbatul valid care şi–a pus încrederea în Iehova şi care nu şi–a întors faţa spre oamenii sfidători nici spre aceia care se îndreaptă spre minciuni!“ (Psalm 40:4). Aceia care au încredere în înţelepciunea Bibliei nu se lasă înşelaţi prin minciunile celor care o denigrează şi care susţin că un cod moral mai puţin strict procură fericire. Normele stricte, dar înţelepte, ale Bibliei sînt spre cel mai mare bine al nostru.
Situaţiile dificile ale vieţii
20. Ce principii biblice s–au dovedit folositoare pentru cei care trebuie să lupte în viaţă cu sărăcia?
20 Înţelepciunea Bibliei ne ajută, de asemenea, să depăşim situaţiile dificile ale vieţii. De exemplu, în numeroase ţări creştinii trăiesc în serioase lipsuri şi privaţiuni. Şi totuşi ei ştiu cum să înfrunte sărăcia şi să fie totuşi fericiţi. Cum reuşesc? Respectînd Cuvîntul inspirat al lui Dumnezeu. Ei iau în serios mîngîietoarele cuvinte de la Psalmul 55:22: „Aruncă–ţi povara asupra lui Iehova şi el însuşi te va susţine.“ Aceşti creştini îşi pun speranţa în Dumnezeu pentru a primi puterea de a–şi suporta dificultăţile. Apoi ei aplică principiile biblice şi resping practicile dăunătoare şi costisitoare, cum sînt fumatul şi beţia. Ei sînt harnici, aşa cum recomandă Biblia, şi sînt în stare să–şi întreţină familiile, pe cînd cei leneşi sau care se lasă pradă disperării eşuează adesea (Proverbe 6:6–11; 10:26). În plus, ei ţin cont şi de acest sfat biblic: „Nu fi invidios pe cei care practică nedreptatea“ (Psalm 37:1). Ei nu recurg la jocuri de noroc sau la activităţi criminale ca traficul de droguri. Asemenea practici ar putea aduce o „soluţionare“ rapidă a problemelor, dar pe termen lung ele au urmări tragice.
21, 22. (a) Cum a primit o creştină ajutor şi mîngîiere din Biblie? (b) Ce alt fapt cu privire la Biblie ne ajută să înţelegem că ea este Cuvîntul lui Dumnezeu?
21 Constituie oare un ajutor real pentru cei foarte săraci urmarea sfaturilor Bibliei? Fără îndoială, aşa cum o dovedesc foarte multe fapte de viaţă. O creştină din Asia, rămasă văduvă, scrie: „Deşi trăiesc la limita sărăciei, nu sînt stăpînită nici de resentimente, nici de amărăciune. Adevărul biblic îmi insuflă o atitudine constructivă.“ Ea relatează că în cazul ei s–a împlinit o remarcabilă promisiune a lui Isus, şi anume: „Continuaţi să căutaţi mai întîi regatul şi dreptatea Sa şi toate aceste alte lucruri vă vor fi adăugate“ (Matei 6:33). Ea confirmă că, punînd pe primul loc în viaţa ei serviciul pentru Dumnezeu, într–un fel sau altul ea primeşte întotdeauna lucrurile materiale necesare vieţii. Iar serviciul ei creştin îi dă demnitate şi un scop în viaţă, care o ajută să–şi suporte sărăcia.
22 Într–adevăr, prin profunzimea înţelepciunii sale, Biblia dovedeşte că este cu adevărat Cuvîntul lui Dumnezeu. Nici o carte concepută doar de gîndirea omenească nu ar putea aborda atît de multe şi de diferite aspecte ale vieţii şi nu ar putea fi atît de profundă în discernămînt şi atît de exactă de la un capăt al ei pînă la celălalt capăt. Dar există şi un alt factor privitor la Biblie, care dovedeşte originea sa divină. Ea are puterea de a–i schimba pe oameni în bine. Acest aspect va fi discutat în articolul următor.
Puteţi explica?
◻ Ce binefaceri le procură Martorilor lui Iehova faptul că ei acceptă Biblia drept Cuvîntul lui Dumnezeu?
◻ Ce răspundere ne asumăm, ca unii care credem în Cuvîntul lui Dumnezeu, şi cum ne poate ajuta conduita noastră să ne achităm de această răspundere?
◻ Ce anume face ca înţeleptele sfaturi ale Bibliei să fie superioare sfaturilor care provin dintr–o înţelepciune pur omenească?
◻ Daţi unele exemple care arată profunzimea înţelepciunii Bibliei.