Doriţi să beneficiaţi de bunătatea nemeritată?

„CU CÎT învăţam mai mult despre normele lui Dumnezeu expuse în Biblie, cu atît mă simţeam mai puţin demn de aprobarea şi binecuvîntarea divină“, spune Frank. Interesul său faţă de Biblie fusese trezit în timp ce se găsea în închisoare pentru delicte în materie de droguri. Aici citise cartea Adevărul care conduce la viaţă eternă,a ajunsese la convingerea că ea deţinea adevărul şi după eliberarea sa din închisoare, luase legătura cu Martorii lui Iehova pentru a învăţa mai multe lucruri despre Biblie.

De ce studierea Bibliei îi dădea sentimentul că este nedemn? Pentru că modul de viaţă pe care–l avusese înainte încălca multe principii divine. Toxicomania, alcoolismul şi alte diverse practicii degradante îl făcuseră să decadă atît de mult încît într–o zi un poliţist i–a spus: „Sînteţi amabil să–mi spuneţi adresa dumneavoastră? Dorim numai să ştim unde să trimitem cadavrul dumneavoastră!“

Mai tîrziu însă, sentimentul lipsei de demnitate s–a accentuat şi mai mult pentru că în pofida unor eforturi mari, el avea serioase dificultăţi în învingerea viciilor sale înrădăcinate. De exemplu, influenţa degradantă a alcoolului aproape că îl răpusese. „Eşuasem în mod lamentabil de mai multe ori şi eram foarte deprimat“, spune le. „Eram gata să mă dau bătut: nu mai aveam nici o speranţă.“

Nu toţi au trecutul lui Frank. Dar unii au, ca şi el, un profund sentiment de mediocritate. Probabil aceasta se datorează faptului că ei îşi impun norme exagerat de înalte încercînd să trăiască în armonie cu ceea ce, după părerea lor, pretinde Dumnezeu. Cînd eşuează, ei se simt vinovaţi. „Sentimentul de vinovăţie poate fi un coşmar, mai ales pentru aceia care îşi impun norme înalte“, explică Claire Weekes în cartea sa Self–Help for Your Nerves (Ajutaţi–vă nervii [engl.]). Ce poate să facă un creştin care este copleşit de acest sentiment al lipsei de demnitate?

Apreciaţi bunătatea nemeritată

„Un lucru care m–a ajutat enorm, spune Frank, este faptul că am înţeles ceea ce spune Biblia în Evrei 4:15, 16.“ Apostolul Pavel ne reaminteşte în acest text că Isus este un ajutor binevoitor care poate „să manifeste compasiune faţă de slăbiciunile noastre“ şi datorită căruia putem ’să obţinem îndurare şi să găsim bunătate nemeritată pentru ajutor la timpul oportun‘.

Aţi dori să cunoaşteţi mijlocul de a depăşi sentimentul lipsei de demnitate? Iată–l: Amintiţi–vă că Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos ştiu că sîntem slabi din cauza imperfecţiunii ereditare. Ei înţeleg că nu putem să ne conformăm în mod perfect normelor de dreptate (Psalm 51:5; Romani 3:23; 5:12, 18; Iacob 3:2). Aşadar, ei nu aşteaptă de la noi mai mult decît putem da. Ei caută laturile noastre bune, şi nu slăbiciunile noastre. Într–adevăr, psalmistul a întrebat: „Dacă ai pîndi greşelile, o Iah, o, Iehova, cine ar putea sta în picioare? “ (Psalm 130:3). Este clar că nimeni dintre noi nu ar putea–o face. Totuşi în îndurarea sa şi pe baza jertfei de răscumpărare a lui Isus Cristos, Iehova ne poate atribui o stare de puritate în pofida imperfecţiunilor noastre (1 Ioan 2:2; 4:9, 10). Putem să obţinem „iertarea greşelilor noastre potrivit bogăţiei bunătăţii sale nemeritate“ şi în acest fel să fim ajutaţi să depăşim orice sentiment al lipsei de demnitate. — Efeseni 1:7.

Să luăm un exemplu. Oamenii cărora le plac lucrările de artă sînt gata să depună eforturi mari pentru a restaura unele tablouri sau alte capodopere deteriorate. De exemplu, cînd la Naţional Gallery din Londra, cineva a tras cîteva focuri de armă într–un tablou al lui Leonardo da Vinci care valora 20 milioane de lire sterline (aproximativ 32 milioane dolari U.S.A.), nimeni nu a sugerat ideea de a–l arunca pentru că fusese deteriorat. Această capodoperă veche de aproximativ 487 de ani a început imediat să fie restaurată. De ce? Pentru că ea era preţioasă în ochii iubitorilor de artă.

Nu valoraţi dumneavoastră oare mai mult decît un desen în culori sau în cărbune? În ochii lui Dumnezeu cu siguranţă că sînteţi — oricît de deterioraţi aţi fi din cauza păcatului moştenit (Psalm 72:12–14; Matei 20:28). Iehova Dumnezeu, Creatorul iscusit al familiei umane va face cele necesare pentru a–i readuce la perfecţiune pe membrii acestei familii care sînt dispuşi să accepte îngrijirile sale iubitoare. — Compară Fapte 3:21; Romani 8:20–22.

Acceptaţi să primiţi bunătatea nemeritată

Urmaţi exemplul apostolului Pavel. El avea o mare recunoştinţă pentru bunătatea pe care i–a arătat–o Dumnezeu iertîndu–i milos greşelile din trecut şi sprijinindu–l în mod constant în lupta sa împotriva slăbiciunilor care apar mereu (Romani 7:15–25; 1 Corinteni 15:9, 10). Pavel şi–a corectat modul de viaţă: în plus el ’îşi trata cu severitate corpul şi îl conducea ca pe un sclav‘ pentru a rămîne pe calea pe care Dumnezeu o aprobă (1 Corinteni 9:27). El nu a permis ca trupul său, cu relele sale înclinaţii fizice şi afective, să–l conducă ca pe un sclav.

Acceptaţi bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu şi permiteţi ca ea să vă conducă la căinţă (Romani 2:4; 2 Corinteni 6:1). Dacă unele greşeli pe care le–aţi comis vă tulbură, corectaţi–le şi apoi credeţi în asigurarea dată de Iehova că v–a iertat (Isaia 1:16–18; Fapte 2:38). Dacă unele slăbiciuni persistente vă copleşesc, continuaţi să luptaţi împotriva lor. Rugaţi–vă fierbinte lui Iehova să vă ajute să le depăşiţi şi, în acelaşi timp, încredeţi–vă în îndurarea lui (Psalm 55:22). Bazîndu–se pe experienţa sa, Frank dă acest sfat: „Uneori cînd eşuezi în lupta împotriva unui obicei rău, nu trebuie să vezi în acest pas greşit un eşec total şi definitiv, ci mai degrabă o recidivă temporară.“ Dacă alţii vă agravează situaţia pretinzînd din partea dumneavoastră mai mult decît puteţi da, amintiţi–vă că lui Dumnezeu trebuie să–i plăceţi şi nu oamenilor. — Galateni 1:10.

În lupta de a face ceea ce este drept, păziţi–vă de „uneltirile“ lui Satan, numite şi „maşinaţiile Diavolului“ (Efeseni 6:11, Traducerea Lumii Noi; Biblia Cornilescu). Să examinăm două „maşinaţii“ pe care Diavolul le utilizează pentru a vă împiedica să beneficiaţi de bunătatea nemeritată.

„Maşinaţiile“ lui Satan

Diavolul exploatează sentimentul lipsei de demnitate pentru a încerca să vă îndepărteze de Dumnezeu. El este la originea păcatului care v–a deteriorat. Acum, el încercă probabil să încurajeze în dumneavoastră sentimentul că sînteţi nedemni în ochii lui Dumnezeu, aşa cum a încercat să facă Bildad cu Iov (Iov 25:4–6; Ioan 8:44). Cîte bătălii au fost pierdute pentru că soldaţii plecau la luptă deja demoralizaţi! Aşadar, nu–i permiteţi lui Satan să vă demoralizeze (Efeseni 6:10–13). Cunoaşterea planurilor lui Satan ar trebui să vă îndemne să luptaţi pînă la capăt pentru a face ce este drept. — 2 Corinteni 2:11.

Dacă uneori, eşecuri de un fel sau altul vă întristează, aveţi grijă să nu fiţi ’înghiţiţi într–un fel sau altul prin tristeţea voastră excesivă‘ (2 Corinteni 2:7). Dr. Claire Weekes face această remarcă în legătură cu tendinţa pe care o au unii de a se lăsa copleşiţi de eşecurile din trecut: „A permite ca greşelile din trecut să paralizeze acţiunile din prezent este o sinucidere morală.“ — Vezi Fapte 3:19.

Dacă am putea să satisfacem în mod perfect toate cerinţele lui Dumnezeu, el ar da dovadă de o bunătate meritată, oferindu–ne binecuvîntările pe care le–a promis. Dar Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos ne dovedesc o bunătate care este „nemeritată“. Explicînd semnificaţia cuvîntului utilizat de către apostolul Pavel pentru a descrie bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu, J.H. Thayer spune următoarele în A Greek–English Lexicon of the New Testament (Lexicon grec–englez al Noului Testament): „Termenul [kha’ris] conţine ideea de bunătate acordată cuiva care nu a meritat–o.“ Nici una dintre acţiunile noastre nu ne poate face să cîştigăm binecuvîntarea lui Dumnezeu. Este vorba, aşa cum spune Pavel, de o bunătate nemeritată. Dacă, în mod sincer faceţi tot posibilul, în funcţie de limitele dumneavoastră, pentru a vă îndeplini obligaţiile faţă de Dumnezeu, fiţi fericiţi. Iehova nu vă cere mai mult.

Fiţi atenţi însă la o altă „maşinaţie“ a lui Satan. Aceasta îi determină pe unii să creadă în mod greşit, că pot să profite de bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu, să abuzeze de îndurarea sa. Iehova ne iartă cu iubire slăbiciunile, dar nu trebuie să tragem de aici concluzia că putem să încetăm să mai luptăm pentru a le învinge. Pavel a vorbit despre unii care au ’călcat în picioare pe Fiul lui Dumnezeu (. . .) şi care au insultat cu dispreţ spiritul bunătăţii nemeritate‘ (Evrei 10:29). Acei oameni nu au avut nici un respect pentru principiile juste şi au sfidat în mod dispreţuitor legile lui Dumnezeu, sustrăgîndu–se de la orice posibilitate de restabilire. Iuda, fratele vitreg al lui Isus, care a văzut pericolul pe care–l prezentau aceşti oameni înşelaţi de Satan, a scris: „S–au infiltrat [în congregaţie] (. . .) anumiţi oameni, (. . .) oameni lipsiţi de devoţiune sfîntă care schimbă bunătatea nemeritată a Dumnezeului nostru într–un pretext pentru o conduită libertină.“ — Iuda 4.

Satan îi amăgeşte pe aceşti oameni făcîndu–i să creadă că ei pot, într–un mod mai mult sau mai puţin deliberat, să–şi permită să acţioneze greşit şi apoi să–l roage pe Dumnezeu să le ierte păcatul. Dar Iehova nu–i va ierta pe aceia care violează în mod intenţionat legile sale. El este „abundent în bunătate iubitoare“ faţă de aceia care se străduiesc să–i slujească cît mai bine în pofida imperfecţiunilor lor. ’Dar în nici un caz nu va acorda scutire de pedeapsă‘ atunci cînd ea este meritată. — Exod 34:6, 7.

Puteţi beneficia de bunătatea nemeritată

Este reconfortant faptul de a şti că Iehova nu priveşte numai asupra stării dumneavoastră imperfecte şi deteriorate. El ştie ce veţi putea fi atunci cînd vor acţiona pe deplin forţele de restabilire ale jertfei de răscumpărare a lui Isus. În consecinţă, rugaţi–vă lui Iehova cu încredere, aşa cum a făcut psalmistul David: „Arată–mi favoare, o, Dumnezeule, conform bunătăţii tale iubitoare. Conform abundenţei îndurărilor, tale, şterge încălcările mele. Spală–mă complet de eroarea mea, şi purifică–mă chiar de păcatul meu. Căci eu însumi îmi cunosc bine transgresiunile şi păcatul meu este în mod constant în faţa mea. Ascunde–ţi faţa de păcatele mele şi şterge toate erorile mele. (. . .) O inimă frîntă şi zdrobită, o, Dumnezeule, tu nu vei dispreţui.“ — Psalm 51:1–3, 9, 17.

Probabil transgresiunile şi eşecurile dumneavoastră vă stau în mod constant în faţa ochilor. Probabil uneori vă simţiţi ca fiul risipitor descris de Isus. Cînd acest tînăr s–a reîntors acasă după ce îşi risipise în mod ruşinos moştenirea printre străini, el i–a spus tatălui său: „Nu mai sînt demn să mă numesc fiul tău“ (Luca 15:21). Totuşi, acest tînăr a avut o atitudine corectă. El nu a respins bunătatea tatălui său şi nici nu a încercat să abuzeze de ea. Din acest motiv, tatăl său l–a primit cu iubire din nou sub acoperişul său (Luca 15:20–24). Iehova este bucuros să facă tot la fel astăzi pentru păcătoşii care se străduiesc cu sinceritate să îndeplinească voinţa sa. — Psalm 103:8–14; Isaia 55:7.

Frank nu a permis ca sentimentul lipsei de demnitate să–l copleşească. El a acceptat bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu şi serveşte acum ca slujitor auxiliar într–o congregaţie a Martorilor lui Iehova. „Tresalt de bucurie“, spune el, „gîndindu–mă la ceea ce Iehova Dumnezeu şi Isus Cristos au făcut şi vor mai face pentru noi!“

[Notă de subsol]