Persecuţie în Burundi — O promisiune nerespectată a libertăţii religiei!

Libertatea religiei este considerată ca ceva normal în multe ţări vestice. Însă, persecuţia religioasă care are loc în ţara africană Burundi, ilustrează cît de fragilă poate să fie această libertate. Desigur, atîta timp cît drepturile umane fundamentale ale oricărui grup de oameni sînt călcate în picioare, drepturile oricui nu sînt sigure. De aceea noi îi îndemnăm pe cititori să examineze ce se petrece în Burundi.

16 FEBRUARIE, 1989, a văzut umbra evului mediu căzînd asupra ţării africane Burundi. La acea dată, preşedintele Republicii Burundi, Pierre Buyoya, a ţinut o şedinţă cu guvernatorii provinciilor. În urma acelei şedinţe, o întinsă şi maliţioasă persecuţie religioasă s–a dezlănţuit împotriva Martorilor lui Iehova. Repede, bărbaţi, femei, chiar şi copii au devenit victime ale arestărilor ilegale, bătăilor, torturilor şi înfometării.

Că astfel de atrocităţi pot să se petreacă astăzi în această eră este de la sine o ruşine. Însă, persecuţia creştinilor din Burundi este în particular odioasă. De ce? Deoarece constituie o trădare a unei promisiuni a libertăţii religiei.

Trădare guvernamentală

Burundi este o naţiune africană izolată, localizată chiar la sud de ecuator, cu toate acestea, această ţară muntoasă se bucură de un climat plăcut, răcoros. (Vezi harta.) Foarte puţini oameni de pe glob au ştiut despre existenţa Burundiului pînă în august 1988, cînd a capturat atenţia întregii lumi. Atunci a izbucnit o sîngeroasă dispută între cele două grupuri etnice majore ale acestei ţări Tutsi şi Hutu. Fără îndoială că acest lucru a lăsat o impresie negativă despre Burundi în mintea multora.

Cu toate acestea, sînt multe lucruri bune de spus despre această ţară progresivă. Oamenii (locuitorii) ei sînt harnici şi destoinici. Adiţional un articol din The New York Times Magazine remarca faptul că „în diferite moduri clare unui vizitator, Burundi, aşa săracă cum este, funcţionează“. Reprezentativul permanent, Maurice Gervais, al Băncii Mondiale, o numeşte ’o ţară de o înaltă performanţă‘.

Însă, situaţia religioasă a Burundiului, ameninţă acest punct de vedere. Aproximativ 80 de procente proclamă a fi creştini, majoritatea Romano–catolici. Totuşi, regimurile politice de acolo, au stabilit un exemplu tulburător de intoleranţă religioasă. În 16 octombrie, 1985, The Christian Century a raportat: „De–a lungul anului trecut, guvernul Burundiului a montat o serie de acţiuni îndreptate către subminarea existenţei bisericii (. . .) Dreptul de închinare public şi privat şi al rugăciunii a fost drastic redus. Toate bisericile anumitor confesiuni (. . .) au fost închise şi li s–a interzis de a mai funcţiona; (. . .) zeci de creştini au fost închişi, unii chiar torturaţi (. . .) toţi pentru că şi–au exersat dreptul lor de practicare a religiei.“

Mari au fost speranţele cînd un nou guvern sub conducerea preşedintelui Pierre Buyoya a venit la putere în Burundi, în septembrie 1987. Noul preşedinte a promis naţiunii lui libertatea religiei, şi repede a luat măsuri ca să–şi aducă la îndeplinire promisiunea. Un raport al Departamentului de Stat al S.U.A. spune: „În decursul primului său an în funcţie, Preşedintele Buyoya a făcut schimbări rapide în metodele de organizare religioasă, ireversînd reprimarea exprimării religioase de sub regimul precedent. Buyoya a eliberat pe toţi prizonieri de ordin religios; a redeschis bisericile închise, şi a înapoiat toate proprietăţile bisericeşti confiscate.“ Aceste acţiuni edificatoare au cîştigat pentru Preşedintele Buyoya stima iubitorilor de libertate din întreaga lume.

Atunci, de ce recent, Martorii lui Iehova au fost aleşi ca ţintă pentru opresie religioasă?

Martorii lui Iehova luptă pentru recunoaştere

De–a lungul deceniilor, Biserica Catolică „s–a transformat într–o puternică entitate economică şi politică“, raportează The New York Times. În perioada colonială a naţiunii, bisericii i–a fost permis ca „efectiv să conducă ţara,“ dat fiind că „a jucat rolul principal în asigurarea asistenţei medicale şi a educaţiei“. Nu–i mare mirare, atunci, că probabil guvernul s–a simţit ameninţat de către religia organizată.

Însă, în 1963, cînd Martorii lui Iehova şi–au început munca lor publică de evanghelizare în Burundi, ei nu au încercat în nici un mod de a se amesteca în afacerile statului. Mai degrabă, ei şi–au limitat munca lor la predicarea ’acestei veşti bune a regatului‘ (Matei 24:14). Din moment ce Biblia spune că adevăraţii creştini trebuie să nu fie „parte a lumii“, Martorii lui Iehova au rămas neutri din punct de vedere politic, poziţie luată de către Martorii din lumea întreagă. — Ioan 17:16.

În mod conştient Martorii lui Iehova s–au reţinut de a se înrola în partide politice şi de a striga sloganuri ale partidelor politice. Deseori guvernele au înţeles greşit această poziţie neutră clasificînd–o ca lipsă de patriotism sau chiar reflectînd un act subversiv. Dar cazul nu este acesta. În întreaga lume, Martorii lui Iehova, sînt cunoscuţi a fi exemplari, cetăţeni paşnici. Ei iau în mod serios îndemnul Bibliei de ’a fi supuşi‘ guvernelor lumeşti (Romani 13:1). Deşi reţinîndu–se de a saluta sau de a arăta reverenţă în orice fel pentru simbolurile naţionale cum sînt drapelele, ei nu se poartă nerespectuos faţă de aceste embleme. — Exod 20:4, 5.

Martorii lui Iehova au cerut recunoaşterea legală a activităţii lor în 1975. Dar în 1976 o lovitură militară a răsturnat guvernul şi l–a adus la putere pe Preşedintele Jean–Baptiste Bagaza. El a promis libertatea închinării. Cu toate acestea în martie 1977, Martorii lui Iehova au fost în mod oficial puşi sub interdicţie! Martorii lui Iehova din întreaga lume au depus eforturi de a face clară chestiunea membrilor guvernului lui Bagaza, dar scrisorile, vizitele la ambasadele Burundiului din Franţa şi Belgia, şi întrevederile cu reprezentanţi ai guvernului din Burundi s–au dovedit inutile. În 1987 aproximativ 80 de Martori din Burundi — bărbaţi şi femei — au fost aruncaţi în închisori timp de cîteva luni. Un Martor a decedat acolo.

Apoi în 1987 o lovitură de stat a adus la putere pe maiorul Pierre Buyoya. Foarte curînd Catolicii şi Protestanţii au beneficiat în urma toleranţei sale religioase — dar nu şi Martorii.

Izbucnirea persecuţiei religioase

Urmînd o întrunire din 16 februarie, 1989, a Preşedintelui Buyoya cu guvernatorii provinciilor, a fost anunţat la radio că una din marile probleme căruia Burundi trebuia să–i facă faţă era extinderea Martorilor lui Iehova. Ca şi cum s–ar fi înţeles, guvernatorii provinciilor interioare au iniţiat un val de persecuţie. Cu toate că detaliile sînt superficiale, următoarele rapoarte ne dau o idee despre ce se întîmplă acolo:

Provincia Gitega: Guvernatorul Yves Minani a dat ordinul ca miliţia şi populaţia să fie mobilizată pentru a–i aresta pe toţi Martorii lui Iehova. După aceasta agenţi ai securităţii au intrat cu forţă în locuinţa lui Ntibatamabi Edmond, un evanghelizator pionier special şi l–au arestat. În timp ce era în detenţiune, a fost privat de hrană. El a leşinat de multe ori datorită lipsei de hrană. De asemenea, cu intenţia de a–l face să confirme un zvon că Martorii lui Iehova mănîncă sînge uman — o minciună maliţioasă — el a fost supus torturilor.

După arestarea lui Edmond, Ntikarahera Aaron şi Ntimpirangeza Prime, de asemenea Martori ai lui Iehova, au fost arestaţi şi duşi la închisoarea din Gitega. Şi ei, în mod similar, au fost trataţi brutal.

Nijimbere Charlotte, soţia unui supraveghetor de circuit — un predicator itinerant care vizitează un număr de congregaţii — a auzit despre starea proastă în care se aflau fraţii ei creştini. A încercat să le ducă mîncare la închisoare dar a fost arestată în 16 martie, 1989, şi ţinută ca ostatică cu tentativa autorităţilor de a pune mîna pe soţul ei.

Provincia Muramvya : Guvernatorul Antoine Baza a trimis citaţii tuturor Martorilor cunoscuţi ca să se întîlnească cu el şi să îi răspundă la întrebări. În 4 martie un grup s–a supus acelei cerinţe. Cu toate că au răspuns foarte respectuos întrebărilor lui, ei au refuzat să strige sloganuri ale partidului politic.

Ca răspuns la aceasta, guvernatorul i–a îndemnat pe localnici să–i atace pe Martorii lui Iehova. În 16 martie miliţia a intrat în locuinţele Martorilor cunoscuţi şi a început să–i bată pe bărbaţi şi pe femei pentru că au refuzat să strige sloganuri ale partidului. O prăvălie care aparţinea unui frate a fost ocupată şi închisă — privînd familia de mijlocul ei de existenţă.

În 17 martie, patru femei au fost bătute deoarece au refuzat să–şi renege credinţa. Au fost puse în închisoare într–o celulă lipsită de ventilaţie, cu toate că una dintre ele era mama unui copil de 20 de zile.

În 20 martie, o bandă echipată cu beţe şi torţe au intrat forţat în locuinţele a nişte femei Martore, care au fost bătute şi alungate din locuinţele lor. Printre cele atacate se afla şi o femeie de 75 de ani care studia Biblia cu Martorii lui Iehova şi un număr de copii sub vîrsta de 14 ani!

Pierre Kibina–Kanwa, directorul Şcolii generale Nyabihanga, a încercat să forţeze copiii de şcoală ai Martorilor ca să salute drapelul naţional. Nereuşind să facă aceasta, el i–a exmatriculat. Douăzeci şi doi de Martori din acea localitate au fost forţaţi să fugă de acolo lăsînd în urmă tot ce le aparţinea. Printre cei arestaţi erau Ndayisenga Leonidas, Kanyambo Leanard, Ntahorwamamiye Abednego, Bankangumurindi P., Kashi Grégoire şi Mbonihankuye Thadée.

Provincia Bujumbura: Administratorul comunei Muhuta, Nahimana Macaire, a trimis citaţii lui Kavunzo Vincent, Ndabazaniye Sylvestre şi Ndizwe–Nzaniye — toţi Martori — la o întîlnire. Acolo el i–a acuzat ca fiind implicaţi într–un conflict etnic. Cu toate că Martorii lui Iehova în mod clar nu au fost amestecaţi în aceasta, au urmat bătăi şi arestări ale acestora.

Provincia Bubanza: Doi Martori au fost arestaţi doar pentru că posedau literatură biblică. Cînd au refuzat să execute salutul partidului, guvernatorul Kimbusa Balthazar i–a trimis într–un lagăr militar. Acolo ei au fost torturaţi, zdrobindu–li–se degetele.

Ce poţi tu să faci

Majoritatea acestor abuzuri s–au petrecut în interior, departe de ochii observatorilor străini. Însă, peste 13 milioane de copii ale acestui articol vor fi distribuite în întreaga lume în 107 limbi. Faptele atroce ale Burundiului nu vor mai fi un secret. Oamenii iubitori de pace vor fi îngroziţi (indignaţi) că astfel de violări flagrante ale drepturilor oamenilor au loc — drepturi pentru care s–au luptat mii de africani.

Astfel, Burundi riscă foarte mult prin nepăstrarea promisiunii de a acorda libertatea religiei. Riscă să–şi discrediteze reputaţia pentru care a muncit atît de greu să o cîştige, acea a unei naţiuni progresive şi harnică. Doreşte Burundi să poarte vina de a fi privită ca o naţiune de persecutori religioşi fanatici? Noi nu credem aşa. Putem doar să credem că Preşedintele Buyoya a fost foarte greşit informat, indus în eroare de către consilierii săi.

Acuzaţiile aduse împotriva Martorilor lui Iehova sînt minciuni absurde, intenţionate să aprindă pasiuni iraţionale. Martorii lui Iehova nu sînt o ameninţare pentru securitatea guvernului din Burundi sau al oricărei naţiuni. Ei sînt oameni paşnici şi care se supun legilor, respectuoşi faţă de emblemele naţionale. Contrar zvonurilor, ei refuză categoric să consume sînge sub orice formă — chiar şi atunci cînd propria lor viaţă le este în pericol. — Fapte 15:28, 29.

De aceea adevăraţii creştini din întreaga lume se vor ruga în unitate pentru fraţii lor din Burundi (1 Timotei 2:1, 2). De asemenea mulţi cititori se vor hotărî să scrie direct Preşedintelui Pierre Buyoya, făcînd apel în mod respectuos ca persecuţia religioasă să înceteze şi ca Martorii lui Iehova să primească recunoaştere oficială ca religie organizată. Burundi trebuie să apeleze la raţiune pentru a se reabilita în ochii lumii.

Excelenţa sa Maior Pierre Buyoya

Preşedintele Republicii Burundi

Bujumbura

REPUBLICA BURUNDI

[Hărţile de la pagina 30]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

RWANDA

ZAIRE

BURUNDI

TANZANIA

LACUL TANGANYIKA