Înfruntînd sfidătoarele obstacole ale celui mai vechi teritoriu de pe pămînt

„REGATUL cerurilor s–a apropiat.“ Pentru cei 370 de proclamatori ai „veştii bune“ din statul modern Israel, acest mesaj are o semnificaţie specială. De ce? Deoarece aici a fost declarat pentru prima dată mesajul Regatului de către Isus Cristos cu circa 2 000 de ani în urmă (Matei 4:17; 24:14). Aceasta face din Israel teritoriul cel mai vechi de pe pămînt în care s–a predicat vestea bună.

Dar, chiar de la început acesta a fost un teritoriu dificil. Deşi mulţi au manifestat interes faţă de mesajul lui Isus, puţini au fost cei care nu s–au limitat numai la atît (Ioan 6:2, 66). Astăzi provocarea constă în diversitatea religiilor, culturilor şi orientărilor politice.

Pe de o parte, aici există 2 200 000 de arabi. Unii dintre ei sînt aşa–zişi creştini, alţii sînt musulmani — activi sau inactivi —, druzi sau atei. Ei sînt totodată grupaţi în diverse partide politice, unele din ele susţinînd instituirea unui stat palestinian independent în Cisiordania şi în Gaza.

Pe de altă parte, există aici 3,5 milioane de evrei israelieni şi ei fiind divizaţi în multe moduri. Unii au imigrat din Maroc, Yemen, Iraq şi Siria. Alţii au venit din Europa şi Rusia iar alţii din India, America, Etiopia, Africa de Sud sau de altundeva. Ei trăiesc în comunităţi avînd propria lor cultură şi propriile lor tradiţii precum şi propria lor interpretare a iudaismului şi a practicării acestuia.

De exemplu, există un conducător rabin pentru evreii aşchenazi (europeni) şi unul pentru evreii sephardimi (din Orientul Mijlociu). În timp ce majoritatea dintre ei manifestă un viu interes faţă de problemele politice, există unii evrei profund religioşi, care nu recunosc nici chiar existenţa statului Israel şi refuză să plătească impozitele. În sfîrşit, mai există aici supravieţuitori ai Holocaustului, mulţi dintre ei fiind încă torturaţi de suferinţa lor din trecut, fiecare avînd de relatat propria sa experienţă dureroasă. De asemenea, un număr tot mai mare dintre ei declară că sînt atei susţinînd un lung şir de filozofii personale. Singurul element care menţine unitatea populaţiei ebraice este dorinţa de a supravieţui ca popor şi ca entitate politică.

Făcînd faţă provocării

După o pauză de peste 1 800 de ai, lucrarea de predicare a Regatului a fost reîncepută la o scară mică în 1913. Pe vremea aceea, un tînăr interesat de Biblie a început să semene sămînţa Regatului în Ramallah, la aproximativ 16 kilometri nord de Ierusalim. De aici, vestea bună a fost difuzată locuitorilor arabi din Beit– Jala şi Haifa. La puţin timp după cel de–al doilea război mondial două surori Martore evreice au reînceput lucrarea în regiunea Tel Aviv/Jaffa. Astăzi există şase congregaţii şi două grupe de Martori ai lui Iehova care slujesc în Haifa, Tel Aviv, Betleem, Ramallah, Lod şi în regiunea Beer–Şeba.

La fel ca şi în urmă cu 19 secole, serviciul sacru din casă în casă este încă metoda cea mai eficientă de a–i găsi pe cei interesaţi de vestea bună. (Luca 8:1; compară Fapte 5:42.) Într–adevăr, comparativ cu alte ţări, este o plăcere să depui aici mărturie în acest mod. În general, oamenii sînt curioşi în legătură cu mesajul nostru şi îi invită pe proclamatorii Regatului să intre în discuţie. Această curiozitate permite adeseori distribuirea revistelor noastre precum şi a altor publicaţii biblice. În mod frecvent, aceste publicaţii trec de la un vecin la altul avînd drept rezultat învăţarea individuală a adevărului Bibliei.

Însă, aceeaşi curiozitate se transformă adeseori într–o ameninţare pentru sămînţa fragilă a adevărului plantată în inima unor nou–interesaţi (Matei 13:20, 21). Vecinii, prietenii şi în special conducătorii religioşi fac tot ce pot pentru a–i constrînge, a–i ridiculiza, a–i intimida şi în unele cazuri pentru a–i maltrata pe cei care manifestă interes faţă de mesajul Regatului. Drept urmare, unii şi–au pierdut serviciul, în timp ce alţii au fost complet renegaţi de către prieteni şi familie. Cei care rămîn fermi şi devin Martori ai lui Iehova trebuie să suporte focul opoziţiei. — Compară Ioan 9:22.

Opoziţia vine şi în alte moduri. Martorii evrei sînt atacaţi şi de mulţime. Filiala şi Sala Regatului din Tel Aviv precum şi Sala Regatului din Haifa au suferit atentate de incendiare. În condiţiile de faţă se exercită o mare presiune atît asupra Martorilor arabi cît şi evrei pentru a lua poziţie în disputa politică privitoare la instituirea unui stat palestinian. Menţinîndu–se pe o poziţie neutră în astfel de chestiuni fraţii explică cu tact că nici o acţiune umană nu este capabilă să rezolve problemele omenirii suferinde. Mai degrabă, imitîndu–l pe Conducătorul lor, Isus Cristos, ei indică spre Regatul lui Dumnezeu ca fiind unica soluţie. — Ioan 17:16; 18:36.

Producerea de roade ale Regatului

În pofida provocărilor din acest teritoriu cunoscut ca cel mai vechi teritoriu de predicare, cei care ’aud cuvîntul şi îi prind sensul‘ produc roadele Regatului (Matei 13:23). „Există oameni însetaţi de adevăr care iubesc dreptatea şi care o caută literalmente“, a observat un slujitor experimentat cu timp integral. „Ei nu se lasă influenţaţi de opiniile sau presiunile exercitate de ceilalţi. Cînd li se oferă ocazia de a învăţa adevărul, ei acţionează prompt.“ Acest lucru este dovedit de multe experienţe.

Crescută la o mănăstire din Grecia, Benvenida a fost profund impresionată de ceea ce spune Biblia despre „forma de închinare care este curată şi nepătată“, îndeosebi „a te îngriji de orfani şi de văduve în necazul lor şi a te păstra fără pată din partea lumii“ (Iacob 1:27). Viaţa ei de fată evreică nu a fost decît „un lanţ de catastrofe“, aşa cum s–a exprimat ea. A suportat dificultăţile cauzate de ocupaţia nazistă şi de un război civil în care şi–a pierdut soţul. Dar speranţa sa de a găsi oameni cinstiţi şi sinceri nu a slăbit niciodată.

După ce a imigrat în Israel în 1949, Benvenida a lucrat ca moaşă pînă la pensionarea sa în 1974. „În tot acest timp“, a spus ea, „am continuat să mă întreb: «Unde sînt aceşti oameni buni şi cinstiţi despre care vorbeşte Biblia? Unde există dreptate în această lume?»“ A îmbrăţişat iudaismul, frecventînd sinagoga şi respectînd sabatul şi sărbătorile. Dar bîrfa şi certurile dintre membrii congregaţiei sale locale au făcut să crească în ea dorinţa de a găsi „forma de închinare care este curată şi nepătată“.

În cele din urmă, cu ocazia unei vizite la o staţiune balneară din Grecia unde Benvenida vine în fiecare an, o femeie Martoră care venise pentru tratament aici, a iniţiat o conversaţie cu ea. A urmat o lungă discuţie. Chiar în aceeaşi seară, Benvenida a asistat la prima ei întrunire la Sala Regatului din localitate, şi a fost profund impresionată de căldura şi sinceritatea fraţilor şi surorilor.

După ce s–a reîntors în Israel, Benvenida a continuat să studieze şi, după un an şi jumătate, aproximativ, ea s–a botezat simbolizîndu–şi dedicarea ei lui Iehova, Dumnezeului adevărului. „În sfîrşit“, a spus ea, „după toţi aceşti ani şi la vîrsta de 70 de ani am găsit poporul modest şi umil despre care vorbeşte Biblia, acela care mă tratează ca pe o persoană. Acum, fiecare zi pe care o trăiesc este o zi fericită şi semnificativă!“

Moshe era un alt căutător al adevărului care aştepta doar să ’audă vocea păstorului excelent‘. (Compară Ioan 10:14–16.) Deşi Moshe era întotdeauna amator de Scripturi, un exemplar al „Noului Testament“ pe care l–a aruncat fratele său a fost acela din care el a învăţat despre Isus Cristos şi aceasta l–a impresionat profund. Puţin mai tîrziu, Moshe s–a asociat cu un coleg de muncă care studia Biblia cu un Martor şi a asistat la un discurs public susţinut de un orator aflat în vizită. „Aceasta este ceea ce doream întotdeauna să aud!“, a exclamat el la sfîrşitul acestei prime întruniri.

După o întrerupere iniţială, progresul lui Moshe a fost rapid. Într–un interval de şase luni el a fost botezat. Însă progresul său a întîmpinat opoziţie din partea familiei, în special din partea soţiei. Această opoziţie a atins punctul culminant atunci cînd Moshe împreună cu fiul său mai mare au refuzat să ia parte la rugăciunile ceremoniale făcute cu ocazia decesului tatălui său. În plus, prietenii şi rudele au sfătuit–o pe soţia sa „să acţioneze repede pentru a se apăra“ înainte ca el să pună totul la dispoziţia congregaţiei. “I–am risipit temerile oferindu–i să–şi înscrie apartamentul pe numele ei“, a spus Moshe. Şi printr–o programare corespunzătoare a timpului, el a reuşit să menţină un bun echilibru între responsabilităţile familiale şi cele ale congregaţiei.

Dar, nu întotdeauna rudele se împotrivesc adevărului. Nehai a împărtăşit ceea ce învăţase din Biblie soţului ei, Hanna, care era foarte activ în politică. Curînd, amîndoi au înţeles că Regatul lui Dumnezeu este singura speranţă pentru omenirea oprimată. Astfel ei au devenit slujitori dedicaţi ai lui Iehova şi au început să depună mărturie familiilor arabe din Haifa şi din împrejurimi. Ei şi–au concentrat eforturile depunerii mărturiei în special rudelor lor, aproximativ 252 de persoane în total.

A constituit aceasta o provocare? Da, deoarece pentru a merge să facă vizite în aceste sate de arabi trebuia să călătorească o oră şi jumătate de fiecare dată şi tot atît la întoarcere, şi în plus era necesară multă răbdare şi perseverenţă. „Cîteodată, unii oameni îţi spun că nu doresc să mai asculte. Cînd se întîmplă aşa ceva, va trebui să întrerupi discuţia. Mai tîrziu vei putea probabil să intri cu tact din nou în subiect. Este ca şi cum ai fi fost alungat din faţa uşii şi te–ai strecura înăuntru prin fereastră“, a remarcat Hanna. Toate aceste eforturi s–au dovedit fructuoase. Pînă în prezent, 24 din cele 36 de rude apropiate ale sale au manifestat un interes serios faţă de Scripturi, şi 13 dintre ei studiază Biblia cu Hanna sau cu alţi Martori. Pînă acum cinci din rudele sale apropiate împreună cu copiii lor şi–au dedicat viaţa lui Iehova şi alţi trei progresează spre acest pas.

Noi recorduri în cel mai vechi teritoriu

Astfel de experienţe însufleţitoare sînt tot mai numeroase în Israel şi perspectivele de creştere sînt tot mai încurajatoare. În 1988 numărul proclamatorilor Regatului a atins un record de 370. Media studiilor biblice conduse în fiecare lună în casele persoanelor interesate a crescut de la 89 în 1979 la 301 în 1988 — un procent de creştere de 240 %.

Toate acestea conferă o mare bucurie Martorilor lui Iehova din această ţară antică. Privirea noastră este orientată înspre binecuvîntări şi mai mari din partea Dumnezeului nostru, Iehova, în timp ce ne angajăm în lucrarea de formare de discipoli în teritoriul cel mai vechi de pe pămînt.

[Legenda fotografiilor de la paginile 28, 29]

Sus: Mormîntul din grădină, Ierusalim

Pagina alăturată: Piaţă şi stradă în Israel

Jos: Filiala din Tel Aviv