Acvile sau vulturi?

Semnul

„ORIUNDE este cadavrul, acolo se vor aduna acvilele“ (Matei 24:28). În loc să înveţe din această ilustrare, unii îi găsesc cusururi. Ei afirmă că acvilele sînt nişte vînători solitari şi că se hrănesc cu pradă vie, nu cu cadavre. De aceea, unele Biblii folosesc cuvîntul „vulturi“ pentru termenul grecesc aètos, a cărui traducere corectă este însă „acvila“.

O specie răspîndită în Israel este acvila rapace. „Asemenea multor păsări de pradă“, notează John Sinclair şi John Mendelsohn, „acvilei rapace nu–i displace stîrvul şi soseşte deseori printre primii la o pradă care a fost ucisă de curînd.“ Un alt observator a spus că a văzut un grup de 60 de acvile rapace şi ulii în deşertul african Kalahari, şi a adăugat următoarele: „Cînd se întîlnesc în jurul unui hoit, acvilele rapace sînt dominante. În multe cazuri pot fi văzute cîte două, probabil un cuplu, împărţindu–şi prada.“

În ţările mediteraneene sînt foarte răspîndite şi acvilele de mare. În secolele trecute acvilele de mare şi cele de uscat, se hrăneau cu hoiturile cailor ucişi în luptă. „Este bine cunoscut (...) că acestea urmau cu acest scop armatele“, se spune în Cyclopædia lui McClintock şi Strong.

Datorită vitezei cu care zboară şi privirii pătrunzătoare, uneori acvilele sînt primele păsări care sosesc la corpul animalului ucis de curînd. Isus cunoştea bine pasajul biblic în care Iehova Dumnezeu i–a pus lui Iov următoarea întrebare umilitoare: „La ordinul tău zboară acvila în sus şi îşi construieşte cuibul la mare înălţime, (...) pe dintele unei stînci şi într–un loc inaccesibil? De acolo ea trebuie să–şi caute hrana; ochii ei privesc încontinuu în depărtare. (...) Unde sînt cei omorîţi, acolo este ea.“ — Iov 39:27–30.

Astfel, prin această ilustrare, Isus ne–a făcut să înţelegem bine că numai aceia care au, figurativ vorbind, ochii de acvilă, vor trage foloase de pe urma semnului.