Tineri, feriţi–vă să duceţi o viaţă duplicitară
„Bucură–te, tinere, în tinereţea ta (...) Dar să ştii că pentru toate acestea adevăratul Dumnezeu te va duce la judecată.“ — ECLEZIAST 11:9.
1, 2. Relataţi cazul unui tînăr care ducea o viaţă duplicitară.
„DIN fragedă copilărie am fost crescut într–un mediu creştin, în mijlocul Martorilor lui Iehova“, ne–a scris un tînăr. „Totuşi, viaţa pe care o duceam chiar şi atunci cînd mă aflam acasă era opusul a tot ceea ce constituia principiile şi mentalitatea părinţilor mei. Viaţa mea era în cea mai mare parte o viaţă pierdută, o viaţă nedisciplinată specifică lumii.“
2 Tînărul a mai spus: „Încă înainte de a ajunge la vîrsta de 10 ani, am început să fac un joc dublu cît am putut mai bine, ca să fiu acceptat de cei de la şcoală şi să mă pot împreieteni cu ei, dar şi să fiu totodată acceptat de părinţii mei. La şcoală mă conformam cît mai mult modei şi conduitei (...) Dar acasă eram cu totul altul. Aici eram creştinul cu acea comportare frumoasă la care se aşteptau părinţii mei.“
3. (a) Care este convingerea noastră, însă de care fapt sîntem conştienţi? (b) Ce lucruri ne îndeamnă să ne îndreptăm atenţia asupra tinerilor?
3 Noi ne dăm seama că modul de comportare al acestui tînăr nu constituie un exemplu tipic al majorităţii tinerilor din congregaţia creştină. Sîntem convinşi că cei mai mulţi dintre aceşti tineri sînt cinstiţi în relaţiile cu părinţii lor şi cu congregaţia, fapt care ne bucură inima. În acelaşi timp ştim însă că unii, sub înfăţişarea de om corect, ascund cît pot mai bine de cei maturi o conduită incorectă. De aceea se ridică în mod firesc întrebarea: Eşti tu într–adevăr ceea ce faci să se creadă despre tine, sau duci o viaţă duplicitară? Noi nu punem această întrebare cu scopul de a găsi nod în papură, ci, dimpotrivă, pentru că te iubim cu adevărat şi vrem să te ajutăm să te bucuri de tinereţe, trăindu–ţi–o într–un mod care îi place lui Iehova. — Ecleziast 11:9, 10; 12:14; 2 Corinteni 5:10.
4. În ce fel au dus şi unii adulţi o viaţă duplicitară, însă ce s–a observat recent în rîndul tinerilor?
4 Totuşi, s–ar putea să întrebi: ‘De ce vă legaţi de noi, tinerii? De ce nu vă referiţi şi la adulţi?’ Nu încape nici o îndoială că şi adulţii trebuie să se ferească de a duce o viaţă duplicitară. Ghehazi, slujitorul lui Elisei, a acţionat cu înşelătorie, încercînd să ascundă faptul că primise daruri de la Naaman (2 Regi 5:20–26). Iar Anania şi Safira, care erau şi ei adulţi, au minţit cînd au spus că dăduseră apostolilor tot preţul obţinut pe ogor — încercînd, astfel, să pară că erau buni —, cînd, în realitate, ei îşi reţinuseră o parte din bani (Fapte 5:1–4). Motivul însă pentru care ne îndreptăm atenţia asupra voastră, dragi tineri, este acela că există, după cîte se pare, o creştere a numărului acestor cazuri în mijlocul vostru.
De ce duc unii o viaţă dublă?
5. (a) De ce duc unii tineri o viaţă duplicitară? (b) Cum sînt deseori trataţi tinerii care duc o viaţă lăudabilă şi de aceea ce fac unii dintre ei?
5 Într–adevăr, de ce? Un tînăr a semnalat un motiv principal afirmînd următoarele: „Nu am vrut să–mi pierd prietenii prin faptul că sînt deosebit de ei.“ Este adevărat că cine se deosebeşte de ceilalţi printr–o comportare sănătoasă devine deseori ţinta batjocurilor acestora. (Compară 1 Petru 3:16; 4:4.) Pentru a evita această situaţie şi a fi acceptaţi de ceilalţi de o vîrstă cu ei, unii tineri ajung chiar să se îmbete sau să aibă relaţii sexuale. O fată de 13 ani care nu este martoră, şi care obţinuse note de 10 la toate materiile şi răspundea la toate lecţiile se plîngea că „băieţii nu manifestă niciodată interes faţă de cineva despre care se apreciază că va obţine rezultate bune la învăţătură, aşa cum este cazul meu (...) Am de gînd să nu mai obţin note bune sau să fac ceva prin care să–mi cîştig un prestigiu.“
6. Cum a fost Petru influenţat ca să adopte o atitudine greşită, şi, astfel, ce efect ar trebui să aibă acest lucru asupra noastră atunci cînd analizăm modul de comportare al tinerilor?
6 Este semnificativ faptul că însuşi apostolul Petru s–a gîndit, la un moment dat, mai mult la sine sau la reputaţia sa, decît la a face ceea ce ştia că este corect. Cînd creştinii iudei din Ierusalim au vizitat Antiohia, Petru s–a retras din compania creştinilor dintre naţiuni deoarece se temea că iudeii îl vor critica pentru faptul că stă în societatea acestor oameni care aparţineau celorlalte naţiuni (Galateni 2:11–14). Dacă pînă şi creştinii maturi au căzut în acest fel pradă presiunilor exercitate de cei din anturajul lor, ar trebui să ne mirăm oare dacă şi tinerii lipsiţi de experienţă ar face astfel? — Proverbe 22:15.
7. Ce anume îi poate tenta pe unii tineri să ducă o viaţă duplicitară?
7 Un alt motiv pentru care unii tineri duc o viaţă dublă este acela că ei cred cu convingere că sînt lipsiţi de distracţii. Ei îi aud la şcoală pe ceilalţi tineri vorbind despre activităţile lor — la ce petrecere grozavă au fost, ce muzică nemaipomenită au ascultat, ce băuturi şi ce droguri teribile au consumat, de ce fantastică beţie de droguri au avut ei parte! Sau ei aud ce grozav ştie el sau ea să sărute sau să facă dragoste! Astfel este trezită în tineri dorinţa de a trăi ei înşişi aceste lucruri, după care ei sînt îndemnaţi să încerce ceea ce Biblia numeşte „bucuria temporară a păcatului“. — Evrei 11:24, 25; 1 Corinteni 10:6–8.
8. Care este motivul principal pentru care tinerii duc o viaţă duplicitară?
8 Totuşi, motivul principal pentru care unii tineri duc o viaţă dublă este faptul că Iehova şi venirea lumii noi nu constituie efectiv o realitate pentru ei. Ei nu cred realmente în promisiunile lui Iehova sau în avertismentele anunţate prin Cuvîntul său şi organizaţia sa vizibilă cu privire la consecinţele faptului de a nu asculta de Iehova (Galateni 6:7, 8). Ei se deosebesc de Moise, despre care în Biblie se spune: „El avea privirea aţintită spre plata recompensei [dată de Dumnezeu]. (...) El a rămas neclintit, ca şi cum îl vedea pe Acela care este invizibil.“ Pentru Moise, Iehova şi promisiunile sale erau realităţi. Dar celor care duc o viaţă dublă le lipseşte credinţa. Ei văd numai ceea ce Satan vrea ca ei să vadă, şi anume: strălucirea sistemului său. De aceea, ei caută bucuria temporară a păcatului, dar, în acelaşi timp, încearcă să adopte şi o înfăţişare de sfinţenie. — Evrei 11:26, 27.
Părinţi, şi voi puteţi fi cauza
9. (a) Cum pot contribui părinţii la faptul că minorii lor duc o viaţă duplicitară? (b) Ce trebuie să înţeleagă părinţii şi ce trebuie să facă ei cu promptitudine?
9 Tînărul pe care l–am citat la începutul articolului a făcut următoarea observaţie: „Ceea ce a făcut să nu mă bucur de popularitate la şcoală mi–a adus în schimb încuviinţarea şi zîmbetul aprobator al celor de acasă. Dar aceasta nu a fost suficient. Aveam nevoie de cineva pe care puteam să contez, cu care să vorbesc şi în care să mă încred, dar nu am găsit aşa ceva în persoana părinţilor mei.“ Părinţi, sînteţi voi atenţi ca nu cumva să contribuiţi la faptul că minorii voştri duc o viaţă dublă? Le acordaţi personal atenţia şi îndrumarea de care au nevoie? Părinţii trebuie să înţeleagă presiunile extraordinare pe care copiii noştri le întîmpină la şcoală şi care au drept scop subminarea credinţei lor, şi să fie prompţi în a face tot posibilul ca să–i îmbărbăteze şi să–i ajute. — Psalm 73:2, 3; Evrei 12:3, 12, 13.
10. (a) Ce problemă este aceea care stîrneşte curiozitatea copiilor şi care constituie responsabilitatea părinţilor în ce priveşte abordarea ei? (b) Care este deseori consecinţa cînd părinţii nu dau îndrumări în acest sens?
10 Deseori, întrebările pe care le pune un adolescent gravitează în jurul relaţiilor cu cei de sex opus — un subiect pe care, din nefericire, majoritatea părinţilor îl evită. „Ei niciodată nu au purtat cu mine o conversaţie intimă“, a relatat o elevă frumoasă, în vîrstă de 15 ani, care avea note foarte bune. „Tot ce am învăţat cu privire la sexualitate a trebuit să învăţ singură. (...) Mi–era prea ruşine ca să deschid discuţia despre aceasta, deşi erau atîtea lucruri pe care doream să le cunosc.“ Care a fost rezultatul? „Zidul invizibil dintre mine şi părinţii mei devenea tot mai gros, iar eu am devenit o fată foarte curioasă, nesăbuită şi impresionabilă.“ Da, ea a cedat avansurilor unui tînăr, dar cine consideraţi că poartă în egală măsură răspunderea pentru aceasta? — Proverbe 22:3; 27:12.
11. (a) Cum pot dovedi părinţii că îşi iubesc copiii? (b) Cum se pare că vor reacţiona copiii la această iubire?
11 Este foarte important ca părinţii să le dovedească adolescenţilor că ei îi iubesc cu adevărat prin aceea că îşi petrec timpul cu ei, întreţin cu ei discuţii confidenţiale şi le dau îndrumări (Proverbe 15:22; 20:18). Un alt tînăr a remarcat următoarele: „Am sentimentul că dacă lor le–ar păsa cu adevărat de mine, atunci ar stabili nişte reguli.“ Chiar dacă adolescenţilor nu le vor plăcea acum regulile şi regulamentele, mai tîrziu ei îşi vor aminti de ele cu apreciere. Iată ce i–a scris un adolescent mamei sale: „Ca unul care încercam mereu limita pînă la care puteam să merg, speculînd slăbiciunile şi mijloacele de a evita regulile şi regulamentele stricte, îţi sînt foarte recunoscător că m–ai ţinut din scurt.“ Aşadar, arată că îţi iubeşti copiii prin faptul că le pretinzi să–ţi respecte îndrumările. Să nu contribui niciodată la angrenarea lor într–o viaţă dublă prin aceea că nu întreţii cu ei relaţii de comunicare sau nu eşti alături de ei cînd au nevoie de tine.
12. Care este atitudinea neînţeleaptă prin care unii părinţi contribuie la angrenarea copiilor lor într–o viaţă duplicitară?
12 Părinţii pot contribui şi într–un alt mod la angrenarea copiilor lor într–o viaţă duplicitară. Observaţiile făcute de un judecător de la un tribunal superior din statul New Jersey ilustrează acest lucru. Iată ce spune el: „Profesorii încearcă să–i disciplineze pe copii pentru faptele rele făcute la şcoală, dar, în loc să fie sprijiniţi de către părinţi, aceştia îi ceartă.“ Se pare că unii părinţi cred, în mod eronat, că minorii lor nu pot să facă ceva rău. Chiar şi atunci cînd bătrînii sau alţi bărbaţi cu responsabilitate în cadrul congregaţiei aduc la cunoştinţa părinţilor vreo faptă rea comisă de copiii lor, aceştia se fac că nu aud. Procedînd astfel, ei contribuie la starea de duplicitate a copiilor lor.
Ce este de fapt o viaţă duplicitară
13. Cu ce echivalează de fapt a duce o viaţă duplicitară?
13 Iată ce este foarte important să avem în vedere: A duce o viaţă duplicitară echivalează de fapt cu a te comporta cu falsitate — a fi impostor sau ipocrit (Psalm 12:2; 2 Timotei 3:13). Aceasta înseamnă a fi ca Satan, care „îşi ia tot mereu înfăţişarea de înger de lumină“ (2 Corinteni 11:14, 15). Înseamnă şi a fi asemenea acelor conducători religioşi despre care Isus a zis: „Vai de voi, scribi şi farisei, ipocriţilor, fiindcă voi vă asemănasţi cu mormintele văruite, care pe dinafară par frumoase, dar pe dinăuntru sînt pline de osemintele morţilor şi de orice fel de necurăţenie. În acelaşi fel şi voi, într–adevăr, în exterior le păreţi drepţi oamenilor, dar în interior sînteţi plini de ipocrizie şi nelegiuire“ (Matei 23:27, 28). Este limpede că a duce o viaţă dublă constituie o jignire gravă adusă lui Dumnezeu.
14. De ce trebuie cineva să vrea să evite a duce o viaţă duplicitară?
14 Un alt fapt la care trebuie să reflectăm cu seriozitate este următorul: O atitudine ipocrită nu poate fi ascunsă la infinit. „Chiar prin practicile lui face un băiat să se recunoască dacă activitatea sa este curată şi integră“, spune Biblia (Proverbe 20:11; Luca 12:1–3). Da, activitatea ta, fie bună, fie rea, va deveni în cele din urmă cunoscută. Iar Biblia arată că Dumnezeu îi va pedepsi cu severitate pe ipocriţi (Matei 24:51). Cu siguranţă, tu trebuie să vrei să eviţi a duce o viaţă dublă.
Cum o poţi evita
15. Ce îi va ajuta pe tineri să evite a duce o viaţă duplicitară?
15 Un mod de a evita să duci o viaţă dublă este să priveşti în faţă ce înseamnă acest lucru şi apoi să te întrebi: Aşa vreau oare să rămîn în amintirea celorlalţi? Ca ipocrit, ca imitator al lui Satan şi al fariseilor? Bineînţeles că nu! Un alt lucru care te va ajuta să eviţi a duce o viaţă dublă este să te gîndeşti la necazurile personale şi la tragedia pe care ţi le va cauza o astfel de viaţă. Aminteşte–ţi ce i s–a întîmplat lui Ghehazi pentru că a vrut să trăiască prin minciună: el a fost lovit de lepra lui Naaman şi a rămas lepros pînă la sfîrşitul vieţii. Iar Anania şi Safira au fost loviţi cu moartea de către Dumnezeu pentru faptul că au simulat că sînt generoşi. — 2 Regi 5:27; Fapte 5:5, 9, 10.
16. Ce i s–a întîmplat unui tînăr care s–a lăsat angrenat în modul de viaţă al lumii?
16 Există însă şi exemple contemporane. Un tînăr din Statele Unite începuse să studieze Biblia şi să asiste la întrunirile de la Sala Regatului. Dar după un timp a început să ducă un stil de viaţă lumesc şi a întrerupt legăturile cu Martorii. Au trecut ani şi am primit de la el o scrisoare în care scria: „Cu aproape două luni în urmă m–am rugat lui Dumnezeu să–mi trimită un martor, deoarece am simţit dorinţa să încep totul de la capăt. Am început să studiez din nou, cînd, pe neaşteptate, s–a anunţat tragedia. Cu o lună în urmă mi s–a pus diagnosticul: sarcomul lui Kaposi, parte componentă a noii maladii incurabile SIDA.“ În încheiere el a scris: „Dacă măcar aş fi urmat şi ascultat de avertismentele scripturale de la început, astăzi n–aş fi fost în această situaţie.“ Cu siguranţă că vrei să eviţi orice consecinţă tristă de felul acesta. Lumea nu are efectiv nimic valoros de oferit. — 1 Ioan 2:15–17.
17. Ce îi va mai ajuta pe tineri să evite să ducă o viaţă duplicitară?
17 Un alt lucru care te va ajuta să eviţi a duce o viaţă dublă este să reflectezi la efectul pe care îl va avea această conduită asupra numelui lui Iehova. Tînărul menţionat la începutul articolului a spus că cineva care l–a văzut acceptînd o ţigară i–a zis: „N–am ştiut că Martorii lui Iehova au voie să fumeze. Tu eşti Martor?“ Mai tîrziu el a spus că întrebarea aceasta l–a făcut să se simtă îngrozitor, deoarece ceea ce făcea el aducea batjocură asupra lui Iehova. Vrei tu să faci un astfel de lucru? Îl desconsideri atît de mult pe Dumnezeul nostru încît, asemenea Israelului infidel din antichitate, vrei să faci de ruşine numele său? — Psalm 78:36, 37, 41; Ezechiel 36:22.
18. (a) Cum ar reacţiona probabil părinţii dacă ar afla că copilul lor duce o viaţă duplicitară? (b) Ce ar trebui să–i împiedice pe tinerii creştini să ducă o viaţă duplicitară?
18 Pe lîngă aceasta, gîndeşte–te la numele şi la sentimentele părinţilor tăi. „A venit ziua în care părinţii mei au aflat cine eram în realitate“, a scris tînărul menţionat mai sus. „Faptul acesta i–a şocat. Şi pentru prima dată în viaţă i–am văzut pe mama şi pe tata plîngînd. Ei au fost foarte răniţi de ceea ce făcusem.“ Probabil că şi părinţii tăi ar plînge dacă ar afla că duci o viaţă dublă. Ai vrea tu să se întîmple astfel? „Un nume bun este mai de dorit decît multă bogăţie“, se spune în Biblie (Proverbe 22:1, The Jerusalem Bible). Ducînd o viaţă dublă, îţi distrugi propriul nume bun. Dar asta nu este totul. Tu strici şi bunul nume al părinţilor tăi şi îl tîrăşti prin noroi, umilindu–i şi punîndu–i într–o situaţie penibilă. — Proverbe 10:1; 17:21.
19. Cum s–a repercutat asupra lui Iacob comportarea negativă a fiilor săi, şi ce învăţătură putem trage din acest episod?
19 Acţiunea fiilor lui Iacob ilustrează foarte bine cum pot copiii să distrugă bunul nume al părinţilor lor. Cînd Dina, fiica lui Iacob, a fost violată, fraţii ei i–au masacrat pe bărbaţii din oraş şi apoi au prădat oraşul, făcîndu–l pe Iacob să se plîngă astfel: „Aţi adus ostracizare asupra mea, făcînd din mine o duhoare pentru locuitorii ţării.“ Dumnezeu chiar i–a poruncit lui Iacob să plece din regiunea aceea (Geneza 34:30; 35:1). Şi tu poţi face ca numele tatălui tău şi al mamei tale să emane duhoare, aducîndu–i în situaţia de a le fi ruşine să dea ochii chiar şi cu vecinii şi prietenii lor. Este, într–adevăr, aşa cum se spune în Biblie: „Un fiu stupid este o neplăcere pentru tatăl său şi o amărăciune pentru aceea care i–a dat naştere.“ — Proverbe 17:25.
20. Ce dar grandios le–au pus părinţii creştini la dispoziţia copiilor lor?
20 Sîntem convinşi totuşi că tu nu vrei ca părinţii tăi să suporte neplăceri şi amărăciune. Deci gîndeşte–te la efectele pe care le au asupra lor acţiunile tale. De asemenea, dacă eşti în situaţia privilegiată de a avea părinţi creştini, gîndeşte–te la ceea ce ţi–au dat ei: nu numai viaţa, ci ceva mai preţios. Să vedem ce se spune în Biblie despre Iehova: „Bunătatea ta iubitoare este mai bună decît viaţa“ (Psalm 63:3). Prin faptul că te–au crescut în adevăr, părinţii tăi ţi–au pus la dispoziţie bunătatea iubitoare a lui Dumnezeu, ajutîndu–te să ai legături cu el. A avea astfel de legături este mai bine decît a avea viaţă, deoarece chiar dacă ai muri, Dumnezeu te va învia pentru viaţă eternă în paradis.
Ajută–i pe alţii să evite a duce o viaţă dublă
21. (a) Ce responsabilitate au adolescenţii care ştiu de faptele rele ale altora? (b) Ce exemplu minunat a dat o fată de 13 ani?
21 Ce ai face dacă ai şti că cineva duce o viaţă dublă? În primul rînd îndeamn–o pe persoana respectivă să le spună acest lucru bătrînilor. Dar dacă el sau ea refuză să facă astfel? Atunci devine obligaţia ta scripturală să o faci (Levitic 5:1). Ştim că lucrul acesta nu este uşor, dar este corect şi trebuie făcut. „Rănile făcute de cel care iubeşte sînt fidele“, se spune în Biblie (Proverbe 27:6). O fată de 13 ani, după ce a auzit o cuvîntare în care s–a explicat care este responsabilitatea ei scripturală, s–a dus la o prietenă despre care ştia că făcea ceva ce era incorect şi i–a spus să se ducă şi să mărturisească bătrînilor fapta respectivă. „M–am dus să verific dacă ea a stat de vorbă cu vreun bătrîn“, ne–a scris fata. „Dar nu se dusese. Atunci m–am dus şi i–am spus unui bătrîn.“ Apoi fata ne–a întrebat: „Am procedat corect prin faptul că am «denunţat–o» pe fosta mea prietenă cea mai bună?“ Desigur. Deşi consecinţele imediate ale unei astfel de acţiuni pot cauza întristare, rezultatul ulterior poate aduce bucurie, ba poate chiar să salveze viaţa răufăcătorului. — Evrei 12:11.
22. Ce cale înţeleaptă sînt îndemnaţi să urmeze tinerii, şi care va fi rezultatul dacă vor proceda astfel?
22 Dar toate acestea pot fi evitate în primul rînd dacă nu duci o viaţă dublă. Deci, fii înţelept. Stabileşte o relaţie personală strînsă cu Dumnezeu, aşa cum ai face cu un prieten apropiat. Procedează astfel prin faptul că îi adresezi rugăciuni cu regularitate, că îi ceri ajutorul şi că studiezi silitor Biblia, Cuvîntul său, ca să ajungi într–adevăr să apreciezi calităţile sale. Atunci vei fi binecuvîntat şi vei bucura inima părinţilor tăi. Dar şi mai important este faptul că vei bucura inima lui Iehova. — Proverbe 27:11.
Ce veţi răspunde?
◼ De ce duc unii tineri o viaţă dublă?
◼ Cum contribuie unii părinţi la angrenarea copiilor lor într–o viaţă dublă?
◼ Cu ce echivalează de fapt a duce o viaţă dublă?
◼ Cum pot tinerii evita să ducă o viaţă dublă?
◼ Ce responsabilitate au tinerii care ştiu că alţi tineri au comis păcate grave?
[Legenda fotografiei de la pagina 17]
Discuţiile confidenţiale dovedesc dragostea pe care părinţii le–o poartă copiilor
[Legenda fotografiei de la pagina 19]
Dacă ştii că cineva a comis un păcat grav, dă–i îndemnul să–l mărturisească