Creştinătatea este demascată ca fiind susţinătoarea falsei închinări

„Iată naţiunea al cărei popor nu a ascultat de glasul lui Iehova, Dumnezeul său şi nu a acceptat disciplina.“ — IEREMIA 7:28.

1, 2. Cum a reacţionat Ieremia în faţa misiunii încredinţate de Dumnezeu?

„FOCUL adevăratei convingeri ardea în interiorul său; era o forţă care–l obliga să vorbească adevărul, să mustre, dar şi să încurajeze.“ În aceşti termeni descriau doi erudiţi evrei rolul lui Ieremia. Cu toate că misiunea pe care i–o încredinţase Iehova referitor la acţiunea lui Iuda era inspiratoare de teamă, totuşi el ştia că trebuie să se achite responsabilitatea sa. El s–a exprimat în acest sens astfel: „Cuvîntul lui Iehova a devenit pentru mine o cauză de ocară şi zeflemisire cît este ziua de lungă. Şi eu am spus: «Nu îl voi menţiona şi nu voi mai vorbi în numele său.»“ Da, presiunea şi persecuţia au devenit aproape prea mari pentru Ieremia. Dar a abandonat el? — Ieremia 20:8, 9a.

² Ieremia a spus în continuare: „Şi în inima mea a fost ca un foc arzător, închis în oasele mele; şi am obosit să–l ţin în mine, şi nu am fost în stare să–l suport“ (Ieremia 20:9b). Ieremia nu s–a eschivat în faţa misiunii sale: el a continuat să anunţe în Iuda sentinţele lui Dumnezeu. — Ieremia 6:10, 11.

Un Ieremia modern

3. Ce atitudine au manifestat Isus şi discipolii săi faţă de misiunea lor?

³ Asemenea lui Ieremia, Cristos Isus şi primii discipoli creştini au proclamat în mod curajos atît iudeilor cît şi naţiunilor mesajul nepopular referitor la Regatul lui Dumnezeu. Deşi cu cîtva timp în urmă fuseseră aruncaţi în închisoare pentru că anunţau vestea bună, Petru şi ceilalţi apostoli au răspuns în mod curajos conducătorilor religioşi care îi acuzau. Ei au spus: „Trebuie să ascultăm mai degrabă de Dumnezeu ca guvernator decît de oameni.“ La ordinul autorităţilor religioase ei au fost bătuţi pentru îndrăzneala lor. Cum au reacţionat apostolii? „În fiecare zi, în templu şi din casă în casă, ei continuau fără încetare să dea învăţătură şi să anunţe vestea bună despre Cristos Isus.“ — Fapte 5:29, 40–42; Matei 23:13–33.

4. Cine a urmat exemplul lui Ieremia în secolul al XX–lea şi cum anume?

⁴ Astfel, creştinii unşi ai primului secol au acţionat asemenea lui Ieremia. Cu toate că au avut de înfruntat condiţii extrem de nefavorabile şi adversari religioşi îndărătnici, ei au anunţat sentinţele lui Dumnezeu. Dar în prezent, în secolul al XX–lea, cine a urmat exemplul lui Ieremia? Cine a anunţat în mod public şi din casă în casă sentinţele lui Dumnezeu referitoare la acest sistem de lucruri şi îndeosebi la corespondentul modern al Ierusalimului, creştinătatea? De peste 68 de ani, dovezile istorice atestă că această clasă Ieremia din timpurile moderne este formată din mica dar curajoasa grupare a Martorilor lui Iehova unşi de spirit. Începînd din 1935, aceşti Martori unşi de spirit au primit ajutorul unei „mari mulţimi“ în continuă creştere, compusă astăzi din milioane de însoţitori activi, care poartă de asemenea numele de Martori ai lui Iehova. Uniţi într–un singur glas ei au îndeplinit rolul lui Ieremia de a demasca religia falsă ca fiind o capcană şi o escrocherie. — Apocalips 7:9, 10; 14:1–5.

Creştinătatea — corespondentul modern al Ierusalimului

5. În ce sens se aseamănă creştinătatea cu anticul Ierusalim?

⁵ Cineva ar putea însă întreba: „Unde se poate găsi o paralelă între Ierusalimul antic şi creştinătate? Această paralelă poate fi căutată în atitudinile similare şi în stările de lucruri care există în prezent în orgolioasa creştinătate. Ea îşi pune încrederea în ‘oraşele sale sfinte’ şi în sanctuarele lor, cum ar fi de exemplu, Roma, Ierusalim, Canterbury, Fatima, Guadalupe şi Saragosa, pentru a nu menţiona decît cîteva. Ea îşi ridică în slăvi catedralele sale, bazilicele, templele şi bisericile sale, lăudîndu–se cu arhitectura şi vechimea lor, ca şi cum acestea i–ar putea conferi o poziţie specială în faţa lui Dumnezeu. Ea a ajuns chiar să pretindă că aceste edificii religioase au fost construite „spre gloria lui Dumnezeu“. Însă cît de multe dintre aceste clădiri poartă într–adevăr numele lui Iehova Dumnezeu? În schimb ele reamintesc în permanenţă de arhitecţii care le–au proiectat, de artiştii şi sculptorii care le–au decorat, de patronii bogaţi care le–au finanţat sau de „sfinţii“ cărora le–au fost dedicate. Încrederea pe care şi–o pune creştinătatea în vechimea şi tradiţia ei este tot atît de înşelătoare ca şi încrederea pe care şi–o puneau iudeii în templul lor sfînt. — Ieremia 7:4.

6. Cum se aplică la clerul creştinătăţii descrierea prin care Isus a condamnat clerul iudeu?

⁶ În armonie cu condamnarea adusă de Ieremia preoţilor şi profeţilor iudei ce se poate spune astăzi despre conducătorii religioşi ai creştinătăţii? Cu o francheţe comparabilă cu a lui Ieremia, Isus a făcut o descriere a clerului iudeu care corespunde clerului creştinătăţii din prezent: „Ei spun, dar nu îndeplinesc (...) Toate lucrurile pe care le fac ei, le fac pentru a fi văzuţi de oameni; (...) Le place locul cel mai proeminent la mesele de seară şi locurile de frunte în sinagogi“ (Matei 23:3–7). Nu vedem oare deseori, în anumite ţări, clerici şi predicatori proeminenţi care binecuvintează unele întruniri cu caracter politic şi naţionalist şi le susţin cu prezenţa lor — constituind împreună cu politicienii punctele de atracţie ale mijloacelor de publicitate?

7. (a) Cum induc în eroare masele unii predicatori? (b) De la ce responsabilitate s–a sustras clerul?

⁷ Unii dintre aceşti predicatori exploatează din plin posibilităţile pe care le oferă astăzi televiziunea şi utilizează tot felul de artificii teatrale şi psihologice pentru a seduce masele şi a obţine bani de la adepţii lor. Cît de potrivite sînt cuvintele condamnatoare ale lui Ieremia încă şi astăzi, după aproximativ 2 600 de ani! „Căci de la cel mai mic dintre ei pînă la cel mai mare dintre ei, fiecare îşi face pentru sine un cîştig nedrept; şi de la profet pînă la preot, fiecare acţionează în mod fals.“ În acelaşi timp, nici unul dintre ei nu vrea să accepte responsabilitatea pe care o implică adevăratul serviciu creştin şi anume predicarea din casă în casă, confuntarea faţă în faţă cu oamenii. Numai Martorii lui Iehova — clasa Ieremia (compusă din creştinii unşi) şi „marea mulţime“ — au acceptat această responsabilitate. — Ieremia 6:13; Fapte 20:20, 21.

Este salvată creştinătatea?

8. De ce crede creştinătatea că se află în afara sferei de efect a Armaghedonului?

⁸ Aceşti predicatori de la televiziune întreţin de asemenea în rîndurile publicului un fals sentiment de securitate utilizînd la tot pasul fără nici un fel de distincţie formule cum ar fi „născut din nou“, „odată salvat, salvat pentru totdeauna“, formule în jurul cărora şi–au elaborat doctrinele lor. Milioane de oameni aproape din fiecare religie şi sectă a creştinătăţii au fost conduşi să creadă că sînt „născuţi din nou“ şi „salvaţi“. Unii politicieni cinici susţin cu dezinvoltură aceeaşi pretenţie. Într–adevăr, predicatorii lor preferaţi le spun că ei se află în pace cu Dumnezeu, dat fiind faptul că sînt „salvaţi“ şi aceasta în pofida dezbinărilor religioase, politice şi naţionaliste care există între ei. Iar oamenilor le place acest lucru întocmai cum era situaţia în zilele lui Ieremia! (Ieremia 5:31; 14:14). Ei cred că se află în afara sferei de efect a judecăţii pe care Dumnezeu o va executa în Armaghedon. — Ieremia 6:14; 23:17; 1 Corinteni 1:10; Apocalips 16:14, 16.

9. (a) La cine se aplică în realitate „naşterea din nou“? (b) Ce spune Biblia despre suflet? (Pentru a răspunde la aceste două întrebări utilizati informaţii suplimentare din cartea Reasoning From the Scriptures.)

⁹ În schimb, un studiu atent al Cuvîntului lui Dumnezeu şi al învăţăturilor lui Cristos dezvăluie faptul că numai un număr limitat de persoane au privilegiul de a fi născuţi din nou „din apă şi din spirit“, cu scopul de a participa împreună cu Cristos la guvernarea cerească (Ioan 3:3–5; Romani 8:16, 17; Apocalips 14:1–3). „Marea mulţime“ de creştini adevăraţi din prezent nu au nevoie să fie născuţi din nou întrucît ei speră să trăiască veşnic nu în cer, ci pe pămînt (2 Petru 3:13; Apocalips 21:3, 4). Mai mult decît atît, învăţătura de mai sus a creştinătăţii se sprijină pe o falsă presupunere şi anume că omul are un suflet nemuritor care are nevoie de salvare. În Biblie nu există însă nimic care să confirme această doctrină, care a fost de fapt împrumutată din filozofia greacă.a

Ei nu găsesc plăcere nici în Cuvîntul nici în numele Său

10. Cum consideră mulţi clerici Biblia?

¹⁰ Există însă şi alte similitudini între Ierusalimul antic şi creştinătatea modernă. Ieremia a afirmat: „Iată, însuşi cuvîntul lui Iehova a devenit pentru ei o ocară, [cuvînt] în care ei nu–şi pot găsi desfătare.“ Clerul preferă să citeze filozofi şi oameni de ştiinţă decît Cuvîntul lui Dumnezeu. Multora dintre membrii săi le este ruşine cu Biblia, ba chiar o ridiculizează prin intermediul „înaltului criticism“. Ei pretind că Biblia este o culegere de mituri şi legende şi o prezintă drept o frumoasă literatură (Ieremia 7:28). Cît despre numele autorului ei, acesta este desconsiderat. Ce dovezi avem în sprijinul acestei afirmaţii?

11. Ce deosebire există între creştinătate şi Ieremia în ceea ce priveşte utilizarea numelui divin?

¹¹ Cu toate că Tetragrama ebraică (יהוה) apare de aproape 7 000 de ori în Scripturile ebraice, numele „Iehova“ sau „Yahwe“ a fost înlocuit în multe traduceri româneşti printr–un termen anonim, „Domnul“. În mod asemănător, nici o versiune modernă a Bibliei în limba afrikaans nu conţine acest nume nici măcar o singură dată. Traducerea spaniolă Franquesa–Solé utiliza acest nume în ediţia sa iniţială, dar cînd a fost publicată o versiune revizuită a acesteia, numele divin a dispărut, fiind înlocuit cu termenul Señor (Domnul). Chiar şi atunci cînd unele traduceri ale creştinătăţii conţin numele lui Dumnezeu, clerul îl utilizează rareori. În mesajul său profetic, Ieremia însă a utilizat numele distinctiv al lui Dumnezeu de 726 de ori.b

„Regina cerurilor“ şi idolatria

12–14. (a) În ce activitate erau absorbite familiile iudeilor? (b) Cum considera Iehova închinarea lor?

¹² Examinînd mesajul adresat de Ieremia, Ierusalimului vom găsi o altă paralelă. Cînd Iehova i–a spus profetului său să nu se roage în favoarea poporului, el i–a explicat motivul: „Nu vezi ce fac ei în oraşele lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului? Fiii adună lemne şi taţii aprind focul şi soţiile frămîntă aluatul.“ În ce fel de lucrare era absorbită astfel întreaga familie? „Să facă turte pentru ofrandă «reginei cerurilor».“ — Ieremia 7:16–18; 44:15, 19.

¹³ Un comentariu dintr–o scrisoare iudaică afirmă: „Cultul «reginei cerurilor» era celebrat cu mare zel şi în mod deschis.“ Oricît ar putea să pară de incredibil, naţiunea iudaică practica idolatria, aducînd închinare unei zeiţe păgîne, probabil zeiţa babiloniană a fertilităţii, Ishtar, care aparţinea triadei astrale de divinităţi a babilonienilor. Sau, această „regină“ ar fi putut fi corespondentul zeiţei canaanite Ashtoreth. — 1 Regi 11:5, 33.

¹⁴ În arafă de închinarea adusă acestei zeiţe, iudeii practicau şi alte forme de idolatrie. Iehova i–a condamnat pentru aceste lucruri, zicînd: „De ce m–au jignit cu imaginile lor cioplite, cu deşerţii lor dumnezei străini?“ Apoi el a continuat: „Nu au ascultat de glasul meu şi nu au umblat în el, ci au continuat să umble după îndărătnicia inimii lor şi după imaginile lui Baal, despre care îi învăţaseră taţii lor“ (Ieremia 8:19; 9:13, 14). A căzut creştinătatea în aceeaşi capcană?

15. (a) Care este situaţia în creştinătatea de astăzi cu privire la idolatrie? Arătaţi cîteva exemple locale. (b) Cum o consideră adevăraţii creştini pe Maria? (Vezi şi Reasoning From the Scriptures, pag. 254—261.)

¹⁵ Dacă vizităm orice biserică sau catedrală — protestantă, catolică sau ortodoxă — vom găsi reprezentări ale crucii. În edificiile catolice şi ortodoxe există însă şi imagini ale „sfintei şi pururea Fecioara Maria, Mama Dumnezeului adevărat“, într–o infinită varietate de situaţii şi poziţii.c Mariei îi sînt atribuite diverse titluri superlative inclusiv titlul de „Regină a cerului“ şi „Regină a universului“.d În ceea ce priveşte clasa Ieremia, deşi membrii acesteia recunosc plini de respect că Maria a fost mama lui Isus şi o creştină unsă de spirit, totuşi ei urmează cu atenţie sfatul dat de apostoli: „Feriţi–vă de idoli.“ — 1 Ioan 5:21; Ieremia 10:14.

Unicul Domn Suveran Iehova înlocuit cu o trinitate

16. Ce învăţătură a deschis calea spre venerarea Mariei şi cum s–au petrecut lucrurile?

¹⁶ Te–ai putea întreba însă: ‘Cum a apărut această formă de închinare, această veneraţie adusă Mariei?’ Fenomenul este datorat unei alte schimbări efectuate de către biserica apostată din primele secole cu scopul de a–i atrage pe păgîni. Noţiunea de Dumnezeu compus din trei persoane era larg răspîndită în lumea păgînă. Vechii romani dispuneau de temple prevăzute cu grupuri de trei celule „dedicate unei triade de divinităţi asociate în convingeri şi închinare. Aşa era cazul cu templul lui Jupiter Optimus Marimus, construit pe Capitoliu şi consacrat triadei Jupiter—Juno—Minerva.“e

17, 18. (a) Ce anume a fost trecut sub tăcere, permiţînd astfel succesul doctrinei trinităţii? (b) Aduceţi argumente suplimentare din cartea Reasoning From the Scriptures.

¹⁷ Pentru a favoriza adoptarea doctrinei nou apărute a „Prea Sfintei Treimi“, Biserica Catolică a trebuit să treacă sub tăcere în secolul al III–lea şi al IV–lea, conceptul ebraic exprimat într–un mod atît de clar de Ieremia: „Nu există nimeni asemenea ţie, o, Iehova. Tu eşti mare şi numele tău este mare în putere. Dar Iehova este Dumnezeu în adevăr. El este viul Dumnezeu şi Regele pe timp indefinit.“ Isus a confirmat sensul acestor cuvinte atunci cînd a citat din cuvintele lui Moise: „Ascultă, o, Israel: Iehova Dumnezeul nostru, este un singur Iehova.“ — Ieremia 10:6, 10; Marcu 12:29; Deuteronom 6:4.

¹⁸ Sprijinindu–se pe superstiţia iudaică de a nu pronunţa numele divin „Yahwe“ sau „Iehova“, creştinătatea a abandonat complet utilizarea acestui nume. În acest fel a fost creat un vid teologic, vid ce a putut fi umplut cu doctrina „Sfintei Treimi“.f

19. (a) Care au fost consecinţele acceptării trinităţii de către creştinătate? (b) La ce înşelătorie s–a recurs pentru a susţine argumentul trinităţii?

¹⁹ Astfel, creştinătatea a decis ‘să umble după alt dumnezeu’, dumnezeul trinitar, care fusese complet necunoscut atît iudeilor, cît şi lui Cristos şi creştinilor adevăraţi. Iar pentru a susţine misterul acestui dumnezeu compus din trei persoane, copiştii creştinătăţii au recurs chiar la înşelătorie folosind manuscrisele greceşti.g Mai mult decît atît ca o consecinţă logică a învăţăturii despre trinitate, cea mai mare parte a creştinătăţii s–a dedat cultului sau venerării „Reginei Cerului“. — Ieremia 7:17, 18, New International Version.

Clerul promovează persecuţia

20, 21. Cum s–a comportat clerul creştinătăţii şi ce întrebări sînt demne de interes?

²⁰ Avînd în vedere cele de mai sus, întrebarea pusă de Ieremia este potrivită în cazul clerului creştinătăţii: „Cum puteţi voi zice: «Sîntem înţelepţi şi legea lui Iehova este cu noi»? Cu siguranţă, acum condeiul fals al secretarilor a lucrat în pură falsitate. (...) Iată! Ei au respins însuşi Cuvîntul lui Iehova şi ce înţelepciune au ei?“ (Ieremia 8:8, 9). Clerul creştinătăţii l–a respins pe Iehova şi pe reprezentanţii săi, pe martorii săi. La fel cum preoţii şi profeţii l–au persecutat pe Ieremia, tot la fel şi clerul creştinătăţii a fost instigatorul celor mai multe persecuţii atroce pe care le–au suportat Martorii lui Iehova de–a lungul acestui secol al XX–lea.

²¹ De ce promovează însă clerul aceste persecuţii? Ce anume au făcut Martorii încît să provoace mînia acestuia şi să devină ţinta atacurilor sale? Articolul final al acestei serii va examina aceste întrebări precum şi altele legate de acestea, în ediţia următoare.

[Note de subsol]

Vă reamintiţi?

◼ Cum este identificată clasa Ieremia din timpurile moderne?

◼ Care sînt cîteva dintre paralelele care pot fi stabilite între anticul Ierusalim şi creştinătate?

◼ Cum i–a determinat clerul pe oameni să creadă că se află în pace cu Dumnezeu?

◼ Ce omisiune şi ce act de idolatrie caracterizează creştinătatea?

[Legenda fotografiei de la pagina 25]

În 1938, Martorii condamnau în mod curajos religia falsă

[Legenda fotografiilor de la pagina 26]

Creştinătatea se încrede în sanctuarele sale seculare întocmai cum iudeii se încredeau în templu

[Legenda ilustraţiei de la pagina 27]

Predicatorii T.V. ai creştinătăţii determină milioane de oameni să creadă că sînt „salvaţi“ sau „născuţi din nou“