Ai fost cîndva asociat cu organizaţia lui Iehova?

TÎNĂRUL se simţea ruşinat şi profund deprimat. Veşmintele lui, numai zdrenţe şi boarfe, abia mai trădau faptul că fuseseră cîndva o îmbrăcăminte elegantă. Ceea ce mai rămăsese arăta că, fără îndoială, peste tînărul acesta se abătuseră vremuri grele. În timp ce gîndurile i se întorceau înapoi, la îndepărtata sa ţară natală, începea să simtă un adînc dezgust pentru viaţa destrăbălată pe care o dusese şi pentru modul în care îşi irosise moştenirea pe care insistase să o primească înainte de vreme. Foamea care îl chinuia sporea şi mai mult starea jalnică în care se găsea şi simţea un adînc dor de casă. Desigur că pînă şi slujitorii tatălui său, de-acasă, o duceau mult mai bine decît el! O, cît de mult i-ar plăcea să se afle în situaţia lor!

Dar la ce fel de primire din partea tatălui său se putea aştepta în caz că se întorcea acum acasă? Cu greu se putea aştepta să fie întîmpinat cu căldură sau chiar să i se permită să intre în casă, după ce abuzase într-un mod atît de ruşinos de bunătatea tatălui său. Totuşi, un singur sentiment profund îi domina acum mintea şi inima — acela că trebuia să plece neapărat acasă!

Cît de puţin înţelegea tînărul acesta sentimentele tatălui său faţă de el! În realitate, „cînd [tînărul] era încă departe, tatăl său l-a zărit şi a fost mişcat de milă şi a alergat şi s-a aruncat pe gîtul lui şi l-a sărutat cu tandreţe.“ — Luca 15:20.

Ţi-ai părăsit şi tu casa, la fel ca fiul risipitor? Te-ai îndepărtat şi tu de Tatăl tău Iehova şi de organizaţia sa? Doreşti şi tu acum să te ‘întorci acasă’?

În cele mai multe cazuri, cei care s-au îndepărtat de organizaţia lui Iehova nu au fost exact în situaţia fiului risipitor. În cazul multora a fost vorba, pur şi simplu, de un proces treptat, aproape imperceptibil, de îndepărtare, la fel cum o barcă mică se desprinde de debarcader şi pluteşte încet şi din ce în ce mai departe de ţărm. Unii au ajuns să fie atît de împovăraţi de dificultăţi financiare sau de probleme familiale, sau din cauza unei sănătăţi precare sau de preocuparea de ‘a face carieră’ în lume încît nu au mai putut face loc problemelor spirituale. Alţii s-au lăsat poticniţi în indivizi asociaţi cu congregaţia creştină sau au părăsit organizaţia fiindcă nu au căzut de acord cu vreo anumită înţelegere pe care o are organizaţia lui Iehova asupra unei probleme scripturale sau alta. Alţii s-au descurajat şi au încetat să mai activeze deoarece prezentul sistem de lucruri nu s-a sfîrşit în momentul în care se aşteptau ei să se sfîrşească.

Dacă eşti unul dintre aceia care nu mai sînt asociaţi activi ai organizaţiei lui Iehova, poate că unul sau mai multe dintre aceste motive se potrivesc cu situaţia ta. Dar indiferent care a fost cauza iniţială, nu este oare timpul acum să te gîndeşti la reîntoarcere? — Matei 18:12–14.

Te-ai poticnit?

Gîndindu-ne cît de departe de perfecţiune a ajuns lumea în prezent, nu este surprinzător ca, din cînd în cînd, să apară nepotriviri între diferite personalităţi. Lucrul acesta a dus la poticnirea unora. Alţii s-au poticnit cînd cineva care s-a bucurat de mult respect în ochii lor a acţionat deodată într-un mod nechibzuit sau necreştin, sau s-a implicat în vreo greşeală gravă.

Ţi s-a întîmplat ceva de genul acesta? Indiferent ce anume te-a făcut să te poticneşti, este sigur că nu Iehova a fost acela care te-a făcut să te poticneşti. (Compară Galateni 5:7, 8.) Astfel, are oare cu adevărat vreun rost să ne rupem relaţiile cu el din cauza a ceea ce a făcut altcineva? Nu ar trebui oare să continuăm mai degrabă să-i slujim lui cu fidelitate, avînd deplina încredere că Iehova ştie ce se petrece şi că el ne va trata în mod iubitor? — Coloseni 3:23–25.

Cu trecerea timpului, unii au constatat că ceea ce i-a poticnit iniţial pare acum aproape lipsit de importanţă sau chiar nici nu mai există. Sau, după o examinare calmă a lucrurilor, ei ar putea chiar să ajungă la concluzia că în realitate ei înşişi au fost cei greşiţi. Adeseori stau aşa lucrurile atunci cînd o persoană şi-a manifestat un dezacord sau s-a poticnit în vreun sfat sau în vreo măsură de disciplinare care i-a fost aplicată. Privind retrospectiv lucrurile, ea îşi poate da seama că o asemenea disciplinare i s-a aplicat în spiritul adevăratei iubiri şi spre binele său (Evrei 12:5–11). Cît de potrivit este, aşadar, să acţioneze în armonie cu sfatul apostolului Pavel. El a scris: „Aşadar redresaţi mîinile care cad şi genunchii slăbiţi şi continuaţi să faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre, pentru ca ceea ce este şchiop să nu fie dislocat, ci mai degrabă să fie vindecat.“ — Evrei 12:12, 13.

Nu eşti de acord cu vreo învăţătură?

S-ar putea ca tu să fi părăsit organizaţia lui Iehova fiindcă ai avut o înţelegere diferită asupra vreunei probleme scripturale. Aşa cum israeliţii eliberaţi din Egipt ‘au uitat repede lucrările lui Dumnezeu’ făcute în folosul lor, şi „nu au aşteptat sfatul său“, poate şi tu ai tras în mod pripit concluzia că, întrucît organizaţia nu a adoptat punctul de vedere pe care tu l-ai considerat corect, trebuie să-ţi întrerupi legăturile cu ea (Psalm 106:13). Poate că problema respectivă s-a clarificat între timp sau s-a schimbat sau a fost consolidată pe baza altor cercetări scripturale, sub îndrumarea spiritului lui Dumnezeu. Nu ar fi fost oare mai bine dacă ai fi rămas lîngă organizaţie, aşteptîndu-l pe Iehova?

Este bine să ne aducem aminte că Iehova a lucrat întotdeauna numai prin intermediul unei singure organizaţii. În zilele noastre, „sclavul fidel şi prevăzător“ distribuie hrană spirituală, „hrană la timpul potrivit“. Observaţi că sclavul acesta urma să fie ‘găsit făcînd aşa la sosirea Stăpînului’ (Matei 24:45–47). Într-adevăr, cine înţelege astăzi că Stăpînul deja a sosit? Şi cine este ocupat cu lucrarea arătată mai sus? Numai aceia care sînt asociaţi cu organizaţia martorilor creştini ai lui Iehova!

Cînd alţii l-au părăsit pe Isus, apostolul Petru a zis: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.“ Petru ştia, mai presus de orice îndoială, că Isus era Mesia. Astfel, atunci cînd numeroşi discipoli au considerat că unele dintre cuvintele lui Isus erau şocante, Petru şi-a dat seama că ar fi fost un act lipsit de înţelepciune să părăsească sursa „cuvintelor vieţii veşnice“. Cu timpul, orice îndoială şi orice neînţelegere aveau să se clarifice (Ioan 6:51–68; compară Luca 24:27, 32). Aceeaşi este încă şi astăzi situaţia, în timp ce Iehova îi îndrumă în mod progresiv pe slujitorii săi pe calea adevărului. — Proverbe 4:18.

Reîntoarce-te acum

„Să ne cercetăm căile şi să le explorăm şi să ne întoarcem pînă la Iehova“, a implorat profetul Ieremia (Plîngeri 3:40). Totuşi, poate unii se reţin de teama unei primiri reci din partea acelora care sînt în organizaţie. Dar care a fost reacţia rudelor sale, cînd fiul risipitor s-a întors acasă? „Noi trebuia pur şi simplu (. . .) să ne veselim“, a explicat tatăl, „fiindcă fratele tău era mort şi a venit la viaţă; era pierdut şi a fost găsit“ (Luca 15:32). O primire călduroasă asemănătoare îi aşteaptă pe aceia care ‘se reîntorc la Iehova’ cu dorinţa sinceră de a face voinţa sa. — Compară Luca 15:7.

Congregaţia creştină nu trebuie să stea însă pur şi simplu cu braţele încrucişate şi să aştepte să le ureze unora ca aceştia bun venit dacă ei (şi atunci cînd ei) se decid ‘să vină acasă’. În ilustrarea lui Isus, tatăl a alergat în întîmpinarea fiului său cînd el „era încă departe“. În mod asemănător, Martorii lui Iehova consideră ca o obligaţie a lor personală să îi caute pe aceia care au fost asociaţi cîndva cu organizaţia lui Iehova şi să-i ajute să se întoarcă înapoi, la ea.

Dar cum stau lucrurile cu cineva care, în timpul în care a fost despărţit de organizaţia lui Iehova, s-a făcut vinovat de o gravă abatere de la principii? Sau cum stau lucrurile cu cineva care a trebuit îndepărtat din societatea poporului lui Dumnezeu din cauza unui grav delict, dar care a încetat să se mai complacă în conduita sa necreştină? Bătrînii vor şti cum să-l ajute, într-un mod amabil şi iubitor, astfel încît să reglementeze lucrurile cu Iehova. Astfel, oricine doreşte acum să se întoarcă şi să trăiască în armonie cu voinţa lui Iehova trebuie să aducă această dorinţă la cunoştinţa bătrînilor. „«Veniţi acum, şi să reglementăm lucrurile între noi», zice Iehova. «Chiar dacă păcatele voastre se vor dovedi ca stacojiul, vor fi făcute albe întocmai ca zăpada.»“ — Isaia 1:18.

Cîtă amabilitate, căldură şi iubire găsim la Tatăl nostru ceresc! Şi cît de răbdător este el, şi cum se interesează de fiecare personal! Desigur că el nu doreşte ca noi să fim distruşi împreună cu acest sistem rău de lucruri (2 Petru 3:9). El, Iehova, este acela care şi-a îndemnat poporul din antichitate: „Întoarceţi-vă la mine şi eu mă voi întoarce la voi.“ Această invitaţie rămîne valabilă şi astăzi. — Maleahi 3:7.

Timpul expiră, aşa că nu întîrzia. Bucură-te din nou, împreună cu poporul lui Iehova, de ‘pacea abundentă care aparţine acelora care iubesc legea lui Dumnezeu’. Fiindcă „pentru ei nu există nici o piatră de poticnire“, a spus psalmistul (Psalm 119:165). Iubeşti din adîncul inimii tale legea lui Iehova? Dacă eşti un slujitor dedicat al lui Dumnezeu, tocmai de aceea i te-ai dedicat. Nimic, da, absolut nimic nu poate fi mai important decît restabilirea relaţiei tale cu Iehova. Nu-i întoarce spatele. Gîndeşte-te la aceasta cu multă atenţie şi cu rugăciune. Dacă simţi că îţi lipseşte unitatea şi căldura din sînul poporului lui Iehova, nu este prea tîrziu să te reîntorci la organizaţia lui Iehova. Fă neîntîrziat lucrul acesta.