Abuzul de putere va înceta vreodată?
EGOISMUL profund al oamenilor imperfecţi se manifestă în diferite moduri şi îndeosebi prin setea de putere. Scriitorul englez Malcolm Muggeridge şi-a exprimat opinia că oamenii iubesc puterea „deoarece (ei) nu au înţeles că la baza vieţii umane se află iubirea (. . .). Dar setea de putere este în esenţă foarte periculoasă. Isus Cristos nu s-a lăsat niciodată dominat de aceasta.“
Întrucît setea de putere este atît de răspîndită şi poate provoca daune foarte grave, întemeietorii Statelor Unite au conceput o constituţie care prevedea împărţirea puterii de stat în trei diviziuni: puterea executivă, puterea legislativă şi puterea judiciară. Aceste trei ramuri urmau să se controleze reciproc, pentru ca astfel să fie exclusă posibilitatea manifestării oricărui abuz de putere.
În pofida nobilelor intenţii ale întemeietorilor Statelor Unite, abuzul de putere s-a manifestat de nenumărate ori în această ţară. Dar oricine ştie probabil, atît din proprie experienţă cît şi din observaţii, că abuzul de putere a existat în toate părţile lumii. Istoria abundă de relatări care arată cum oamenii au făcut abuz de puterea lor pentru a-şi satisface propriile ambiţii şi spre nenorocirea semenilor lor. Este suficient să ne gîndim, de exemplu, la Alexandru cel Mare, la Carol cel Mare, la Napoleon şi la Hitler.
Cînd a început?
S-ar putea însă să vă puneţi pe drept cuvînt întrebarea: cînd a început să se manifeste prima oară abuzul de putere? Un răspuns demn de încredere se află în Biblie, cartea care relatează începuturile istoriei omenirii. Aici se poate citi despre evenimentele care s-au petrecut în grădina Eden. Satan Diavolul, despre care Biblia arată că este o creatură reală, era însetat de putere. Prin amăgire, el a determinat specia umană să se angajeze pe calea păcatului. Iar una dintre manifestările păcatului este dorinţa arzătoare după putere şi folosirea abuzivă a acesteia (Geneza 3:1–19; Romani 5:12). Cu mult timp în urmă, Satan a reuşit să aducă naţiunile sub controlul său, fapt pentru care el a fost în măsură să-i ofere lui Isus Cristos stăpînirea asupra acestora (Matei 4:8–10). Diavolul i-a indus în eroare aproape pe toţi oamenii, astfel încît se poate spune că „întreaga lume zace în puterea celui rău“. — 1 Ioan 5:19; Apocalips 12:9.
Oricît de surprinzător ar putea să vi se pară, printre cei care au servit scopurile Diavolului s-au aflat şi numeroşi conducători religioşi. Cum este posibil acest lucru? Ei bine, ei au abuzat de puterea lor, învăţîndu-i pe enoriaşi doctrine false şi făcînd astfel din ei nişte sclavi. Conducătorii religiilor false au abuzat, de asemenea, de puterea lor, persecutîndu-i pe adevăraţii slujitori ai lui Dumnezeu. Ştefan, primul martir creştin, s-a referit la conduita meschină a conducătorilor religioşi israeliţi. „Oameni încăpăţînaţi şi necircumcişi în inimă şi urechi (. . .). Pe care dintre profeţi nu i-au persecutat strămoşii voştri? Da, ei i-au ucis pe aceia care au dat anticipat anunţul cu privire la venirea celui Drept, ai cărui trădători şi ucigaşi aţi devenit voi acum.“ — Fapte 7:51, 52.
Ştefan a fost unul dintre primii componenţi ai unui lung şir de creştini fideli care au fost persecutaţi. Cuvintele apostolului Pavel s-au dovedit adevărate: „Toţi aceia care doresc să trăiască în devoţiune sfîntă în asociere cu Cristos Isus vor fi de asemenea persecutaţi“ (2 Timotei 3:12). Istoria modernă a Martorilor lui Iehova confirmă această declaraţie. Chiar şi în prezent, în circa patruzeci de ţări, aceşti creştini sînt victime ale abuzului de putere din partea autorităţilor care le interzic să-şi exercite serviciul sacru.
Şi cît de multe alte manifestări ale abuzului de putere există încă! Indiferent în ce direcţie ne-am îndrepta, vom vedea suferinţele celor care sînt victime ale abuzului de putere. Abuzurile exercitate de către patroni au generat mişcările muncitoreşti. Astăzi însă este evident faptul că şi unii conducători ai partidelor muncitoreşti s-au făcut vinovaţi de abuz de putere. Minorităţile etnice suferă din cauza abuzurilor de putere exercitate de către populaţia majoritară. O altă formă de abuz este cea manifestată de către unii bărbaţi aflaţi în funcţii de conducere. Ei îşi permit unele libertăţi faţă de anumite femei angajate care, temîndu-se să nu-şi piardă locul de muncă, s-ar putea simţi constrînse să cedeze. De exemplu, o balerină care dorea să devină celebră a primit într-o zi oferta unui rol important, cu condiţia de a accepta să aibă relaţii cu producătorul.
Da, lumea este plină de oameni care îşi folosesc în mod abuziv puterea de care dispun. Toţi cei care acţionează în acest mod atît de egoist dovedesc că nu au teamă de Dumnezeu. De ce? Deoarece Cuvîntul lui Dumnezeu afirmă că „teama de Iehova înseamnă urîrea răului“ (Proverbe 8:13; Psalm 97:10). A face abuz de putere sau a o folosi în mod incorect este într-adevăr ceva rău, dar asemenea abuzuri nu vor exista întotdeauna.