Conceptul creştin de libertate
CREŞTINII dezaprobă orice încercare de „eliberare“ care respinge autoritatea exercitată în mod corespunzător. De ce? Deoarece, în realitate, ea nu te eliberează, ci te subjugă. Un mic exemplu va explica mai bine cele spuse.
Un tînăr protestează împotriva autorităţii părinţilor săi care îi interzic să fumeze şi să consume băuturi alcoolice. Neînţelegînd că ei exercită această autoritate spre binele lui, tînărul doreşte cu ardoare să devină liber. Devenind major şi părăsind căminul părintesc, el găseşte libertatea atît de mult dorită. Dar, după cîţiva ani, timp în care devine fumător pasionat şi aproape alcoolic, medicul îl anunţă că din motive de sănătate trebuie să renunţe la fumat şi la băutură. El găseşte însă acest lucru greu de acceptat. Eforturile sale de a se „elibera“ l-au dus la viciu, deci la sclavie.
Eliberarea de sub autoritatea absolută
Autoritatea lui Dumnezeu este absolută şi se bazează pe calitatea sa de Creator. Ea îi dă dreptul de a stabili care este conduita corectă pe care trebuie s-o urmeze creaturile sale, şi ce anume este moral şi imoral. Aceste norme, stabilite pentru binele omenirii, sînt expuse cu claritate în Biblie. „Nu vă lăsaţi induşi în eroare“, spune Biblia. „Nici fornicatorii, nici idolatrii, nici adulterii, nici bărbaţii întreţinuţi pentru scopuri nenaturale, nici bărbaţii care se culcă cu bărbaţii, nici hoţii, nici cei lacomi, nici beţivii, nici cei ce insultă, nici extorcatorii nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu.“ — 1 Corinteni 6:9, 10.
Cu precădere în cursul acestui secol al XX-lea, saturat de înţelepciune lumească şi artificialitate, omul a încercat să se elibereze de asemenea reguli de conduită morală. Totuşi, în ciuda aşa-ziselor mişcări de eliberare, omul este incapabil să se elibereze de consecinţele practicării a ceea ce Dumnezeu numeşte păcat. În loc de a fi liber, omul a devenit sclavul propriilor sale dorinţe, pofte şi pasiuni, aşa cum a arătat cu claritate Isus cînd a spus: „Oricine practică păcatul este sclav al păcatului.“ — Ioan 8:34; vezi de asemenea Romani 6:16.
Eliberarea de sub autoritatea relativă
Reprezentanţii guvernului au dreptul să exercite autoritate în cadrul statului, părinţii în cadrul familiei, educatorii în cadrul şcolii şi bătrînii în cadrul congregaţiei creştine. Evident, această autoritate nu este decît relativă. De exemplu, autoritatea absolută a lui Iehova, care le ordonă slujitorilor săi să studieze Cuvîntul său şi să se întrunească cu tovarăşii lor creştini, are întîietate faţă de autoritatea relativă a unui soţ care pretinde ca soţia lui să nu facă nici unul nici altul din aceste două lucruri. — Fapte 5:29.
Pe de altă parte, recunoscînd autoritatea relativă a statului, creştinii nu pot să ia parte la mişcările de eliberare ce vizează răsturnarea acestei autorităţi. Ei nu pot adopta o atitudine de nesupunere faţă de guvern pentru simplul motiv că ei nu sînt de acord cu politica lui, şi nici să îndemne pe cineva să nu-şi plătească impozitele din dorinţa de a protesta împotriva unora dintre orientările guvernului. „Cel care se opune autorităţii a luat poziţie împotriva aranjamentului lui Dumnezeu“, a spus apostolul Pavel şi a adăugat: „Cei care au luat poziţie împotriva ei îşi vor primi judecata.“ — Romani 13:1–4.
Dar ce trebuie să faci cînd un reprezentant al guvernului este nedrept şi abuzează de autoritatea sa? Dar dacă face discriminări în detrimentul unor anumiţi indivizi sau al unor minorităţi care nu se bucură de popularitate? Biblia ne dă următorul sfat: „Dacă vezi vreo oprimare a celui cu mijloace puţine şi reprimarea prin violenţă a judecăţii şi a dreptăţii într-un district jurisdicţional, să nu rămîi uimit de lucrul acesta, deoarece cineva care este mai înalt decît cel înalt veghează“ (Ecleziast 5:8). Este posibil uneori să fie nevoie să apelăm la o autoritate guvernamentală mai înaltă sau la un tribunal. Chiar dacă nu li se face dreptate prin aceste mijloace, slujitorii lui Dumnezeu pot să aibă încredere că „în ceea ce-l priveşte pe Iehova, ochii săi cutreieră tot pămîntul, ca să-şi arate puterea în favoarea celor a căror inimă este completă faţă de el“. — 2 Cronici 16:9.
Cele de mai sus sînt valabile şi în cadrul familiei. Dacă unii soţi sau taţi abuzează de autoritatea pe care o au, putem fi siguri că, în cele din urmă, Dumnezeu va redresa lucrurile şi nu va permite nici o nedreptate în sistemul cel nou şi drept de lucruri care se apropie. În aşteptarea acestui eveniment, femeile şi copiii creştini continuă să respecte principiul autorităţii creştine chiar dacă acesta este uneori aplicat în mod abuziv. Ei înţeleg că acest principiu nu a fost conceput pentru a-i umili, ci pentru a asigura pacea şi unitatea atît în familie cît şi în congregaţia creştină. — 1 Corinteni 11:3.
„Eliberarea“ de sub autoritatea congregaţiei
În ceea ce priveşte autoritatea din cadrul congregaţiei creştine, Cuvîntul lui Dumnezeu declară: „Ascultaţi de aceia care preiau conducerea printre voi şi fiţi supuşi, deoarece ei veghează neîncetat asupra sufletelor voastre, ca unii care vor da socoteală“ (Evrei 13:17). Deşi autoritatea exercitată de bătrîni este relativă, ea le-a fost încredinţată de Dumnezeu prin intermediul spiritului său sfînt. Prin urmare, ea le-a fost acordată într-un mod mult mai direct decît autoritatea relativă care le este încredinţată, de exemplu, reprezentanţilor guvernamentali. — Fapte 20:28.
Unii au considerat că reglementările şi instrucţiunile stabilite de organizaţia vizibilă a lui Dumnezeu sînt mult prea stricte şi nu-i lasă unei persoane suficientă libertate. Din acest motiv ei au întrerupt legăturile cu Martorii lui Iehova, deoarece nu mai erau dispuşi să se supună acelora care veghează asupra sufletelor lor. Cu toate că aceste persoane consideră probabil că au devenit libere, în realitate „eliberarea“ lor i-a dus din nou în sclavia credinţelor şi a practicilor religioase false.
Creştinii adevăraţi respectă autoritatea; atît autoritatea absolută a lui Dumnezeu cît şi autoritatea relativă a oamenilor. Această concepţie corectă cu privire la autoritate îi împiedică să-şi folosească greşit libertatea creştină pe care le-a conferit-o cunoaşterea adevărului.
[Text generic pe pagina 11]
Autoritatea lui Dumnezeu este absolută şi se bazează pe calitatea sa de Creator
[Text generic pe pagina 12]
Creştinii nu se răscoală împotriva statului datorită vreunei politici pentru care acesta va răspunde înaintea lui Dumnezeu
[Text generic pe pagina 12]
Creştinii adevăraţi respectă autoritatea; atît autoritatea absolută a lui Dumnezeu cît şi autoritatea relativă a oamenilor
[Legenda ilustraţiilor de la pagina 12]
Să le dăm autorităţilor acestei lumi ceea ce le aparţine
Să recunoaştem autoritatea relativă din cadrul congregaţiei
Să recunoaştem Autoritatea supremă care este Iehova Dumnezeu