Fericită încununare a 80 de ani de seceriş
INDIA! Ţara numeroaselor contraste pe plan cultural, religios, folcloric şi climateric. Este o ţară pe care mulţi o consideră unică, misterioasă şi ale cărei ţărmuri de o frumuseţe fascinantă, îi farmecă pe toţi aceia care le vizitează.
De-a lungul şi de-a latul acestui vast subcontinent în care mişună 800 milioane de persoane, bărbaţii şi femeile care îl iubesc pe Iehova Dumnezeu au fost toţi uniţi prin gîndire cu ocazia unui eveniment special care a avut loc la Lonavla, un orăşel cocoţat pe munţii Ghaţii occidentali din Statul Maharashtra. Era duminică, 20 ianuarie 1985.
Dar de ce în ziua aceea gîndurile lor se îndreptau spre acest orăşel de munte, situat la 110 km depărtare de Bombay, metropola suprapopulată? Ca să răspundem la această întrebare trebuie să ştim că de 80 de ani Iehova adună în India pe cei care îi sînt preţioşi — slujitorii săi. Faptul acesta a produs bucurie nu numai celor peste 7 000 de Martori ai lui Iehova din această ţară, ci întregii familii de slujitori al lui Dumnezeu, răspîndiţi în toată lumea.
Dar ca să înţelegem mai bine semnificaţia acestui eveniment special, să vedem mai întîi pe scurt cum s-a implantat solid adevărul în India, pe parcursul ultimelor opt decenii.
Lumina adevărului ajunge în India
În 1905, S. P. Davey, un indian care urma studii ştiinţifice la o universitate, a vizitat Statele Unite ale Americii. În timpul şederii lui acolo el a asistat la un discurs biblic pe care l-a ţinut C. T. Russell, preşedintele de atunci al lui Watch Tower Bible and Tract Society. Studentul indian a manifestat un interes sincer faţă de adevăr, astfel încît după întoarcerea lui la Madras, oraşul său natal, situat pe coasta răsăriteană a Indiei, el a format în cele din urmă 40 de grupe care studiau Biblia.
Aproximativ în acelaşi timp, un tînăr indian pe nume A. J. Joseph îşi punea întrebări cu privire la doctrina trinităţii şi la botezul copiilor. El era membru al Bisericii anglicane şi, la un moment dat a primit prin poştă cartea lui Russell intitulată At-One-Ment Between God and Men (Împăcarea între Dumnezeu şi om). Această publicaţie i-a dat posibilitatea să descopere adevărul referitor la supremaţia lui Iehova. Tatăl său, unul dintre verii lui şi el personal au început imediat să răspîndească adevărul biblic în satele cultivatorilor de orez şi pe plantaţiile de cocotieri din regiunea care corespunde astăzi Statului Kerala. După vizita pe care fratele Russell a efectuat-o în India în 1912, fratele Joseph a devenit predicator al Regatului cu timp integral. În 1924 el a făcut de unul singur un turneu de 5 800 km de-a lungul Indiei pentru a ţine cuvîntări, fapt care a dat posibilitate unui mare număr de persoane să audă vorbindu-se despre adevăr. Fratele Joseph a fost un predicator zelos pînă la moartea sa în 1964.
În 1926, J. F. Rutherford, al doilea preşedinte al Societăţii Watch Tower a făcut o vizită în Anglia. Acolo l-a întîlnit pe Edwin Skinner, care era colportor (predicator cu timp integral) şi i-a pus următoarea întrebare: „Ţi-ar plăcea să pleci în India?“ Fără cea mai mică ezitare, fratele Skinner i-a răspuns: „Cînd vrei ca să plec acolo?“ La mai puţin de trei săptămîni după aceea el a plecat în India împreună cu tovarăşul său de serviciu.
În următorii 50 de ani, Edwin Skinner a fost slujitor de filială. La început el s-a ocupat de lucrare în India, Ceylon, Persia, Afganistan şi Birmania. El a străbătut cu trenul aproape întreaga Indie. Alternativ cu tovarăşul său, el fie că a condus biroul filialei, fie că a îndeplinit serviciul de supraveghetor călător sau serviciul de predicare. De aceea, ei şi-au cumpărat o maşină care le servea şi ca locuinţă şi care le permitea să depună mărturie în regiunile în care nu pătrunsese trenul. Acum, la vîrsta de 92 de ani, fratele Skinner lucrează încă plin de entuziasm la biroul filialei şi participă încă într-un mod remarcabil la predicarea veştii bune.
În 1947 au sosit în India primii misionari cu diplomă de la Galaad, Şcoala biblică a Societăţii Watch Tower. Unul dintre ei se numea Richard Cotterill. Acum se împlinesc 39 de ani de cînd acest frate originar din Marea Britanie este misionar, şi el este încă activ. De cîtva timp guvernul refuză să mai permită intrarea altor misionari străini în India. Însă 17 fraţi şi surori care sînt misionari de aproximativ 30 de ani slujesc cu fidelitate în această ţară.
Cît despre fraţii indieni, ei au făcut mari progrese pe plan spiritual. Mulţi sînt acum în măsură să slujească în calitate de pionieri speciali sau de supraveghetori călători. În 1983 Societatea a organizat la biroul filialei două cursuri de cîte 10 săptămîni pentru a-i încuraja pe cei 46 de pionieri speciali şi pentru a le oferi o mai bună pregătire în vederea marii activităţi care este încă de efectuat în lucrarea de seceriş în India. Faptul că predicarea a putut să ajungă în regiuni unde vestea bună nu a fost predicată niciodată se datoreşte în mare parte acestor pionieri.
Roade în ciuda obstacolelor
Strîngerea slujitorilor lui Iehova se face în India în pofida diferitelor obstacole pe care le prezintă acest vast teritoriu: oraşe imense şi suprapopulate, comunităţi întregi care trăiesc într-o sărăcie lucie şi tradiţii religioase adînc înrădăcinate care influenţează activitatea cotidiană a oamenilor de cînd se nasc pînă mor. Printre aceste milioane şi milioane de indieni, unii caută soluţia la problemele omenirii şi doresc să dobîndească o cunoştinţă mai profundă despre Dumnezeu.
Dadu este una dintre aceste persoane. Cînd era tînăr, el se întreba de ce nenumăraţi oameni se închină la atît de mulţi dumnezei. El a început să citească Biblia, dar nu a înţeles mare lucru din ea. De aceea, s-a dus în templele hinduse şi a început să citească scrierile sacre ale hinduismului.
„Am fost învăţat că Domnul Krishna era stăpînul tuturor religiilor, fiecare dintre ele fiind reprezentată printr-o perlă din colierul pe care îl purta în jurul gîtului“, îşi aminteşte el. „Mă întrebam atunci de ce diferitele religii se urau, fapt care a provocat atît de des lupte sîngeroase.“ Dadu s-a interesat apoi de religia musulmană, care l-a făcut să creadă că va ajunge să comunice cu o serie de strămoşi ai săi decedaţi. Dar cînd a început să studieze Biblia cu Martorii lui Iehova, soţia sa şi el au descoperit originea numeroaselor religii. Ei au învăţat, de asemenea, că pretinsele spirite bune cu care ei comunicau erau de fapt nişte impostori — demonii. „Îi sîntem recunoscători lui Iehova Dumnezeu că ne-a permis să dobîndim cunoştinţa care ne-a eliberat de influenţa lor“, spune Dadu. El şi soţia sa sînt acum slujitori cu timp integral.
În urmă cu şapte ani, o mamă şi-a procurat o Biblie şi publicaţii biblice de la Martorii lui Iehova. Deşi ea locuia cu familia ei într-o regiune unde nu se află nici un Martor, ea a continuat să studieze Biblia singură. În cele din urmă, cînd Martorii lui Iehova au luat din nou legătura cu ea, ea a spus: „De-a lungul acestor ultimi ani nu am putut să uit adevărurile pe care le-am descoperit în Biblie. Mi-a fost imposibil să practic din nou vechile mele ritualuri.“
Publicaţii în numeroase limbi
În India se vorbesc 15 limbi principale şi se folosesc 9 alfabete diferite. A distribui hrană spirituală în aceste limbi este o adevărată performanţă. Încă din 1912 fratele Russell a pus să se traducă broşuri biblice în hindi, gujarati, malayalam, marathi, telugu şi tamil. Mai tîrziu, la această listă au fost adăugate alte limbi care se vorbesc în rîndul localnicilor. Cea mai mare parte din aceste publicaţii erau tipărite în străinătate şi importate. Dar la începutul anilor ‘60 guvernul indian a interzis importarea oricărei publicaţii editate în limbile care se vorbesc în India.
Întrucît filiala nu avea ea însăşi mijloacele necesare pentru tipărire, Societatea a încheiat contracte cu tipografii comerciale. Unii pionieri au fost instruiţi pentru a supraveghea munca de tipărire efectuată în regiunea lor. Actualmente se folosesc serviciile al 11 tipografii situate în diferite regiuni ale ţării, pentru a tipări publicaţii biblice în 16 limbi, inclusiv 9 ediţii ale revistei Turnul de veghere. Datorită sistemului de fotocompoziţie electronică multilingvă (MEPS) pus la punct de Societate, culegerea şi montajul publicaţiilor se vor face în curînd la biroul filialei. Aceasta va permite ca numeroşi pionieri să petreacă mai mult timp în lucrarea de seceriş.
Rodul a 80 de ani de seceriş
India ocupă locul al doilea din lume în ce priveşte populaţia. Deci în această ţară rămîne de efectuat o muncă titanică. Pînă în prezent, numai 6,6% din locuitorii ei au auzit vestea bună. Poporul lui Iehova a crescut mai lent în India decît în cea mai mare parte a celorlalte ţări. Au fost necesari 53 de ani pentru a atinge cifra de 1 000 de vestitori. Dar misionarii şi fraţii localnici au continuat în mod constant şi cu răbdare să facă voinţa Tatălui lor (Isaia 60:22). Anul trecut am avut bucuria să înregistrăm o creştere de 6% şi o nouă cifră record de vestitori — 7 551 — care sînt repartizaţi în 340 de adunări şi grupe izolate.
Datorită acestei creşteri continue au fost necesare spaţii mai mari pentru filială. Dar a fost imposibilă extinderea celor care existau deja în Bombay. În acest oraş există foarte puţine terenuri de vînzare, iar acestea sînt foarte scumpe. Pe de altă parte, poluarea este atît de mare, încît ea a redus cupă cîte se pare, speranţa de viaţă a locuitorilor de acolo cu aproximativ 10 ani. În 1978 s-a achiziţionat un teren în staţiunea climaterică Lonavla, primul oraş la sud de Bombay, unde şoseaua se întretaie cu calea ferată. Situat la o înălţime de 610 m, acest oraş respiră un aer relativ sănătos.
Şase ani de muncă
În primul rînd a trebuit să se construiască zidurile a căror înălţime a atins, în unele locuri, 4,60m, atît pentru a înconjura terenul cît şi pentru a reţine solul proprietăţilor vecine situate pe panta unui deal. A trebuit apoi să se umple gropile adînci şi să se smulgă tufişurile cu care era acoperit terenul, tufişuri care erau pline de şerpi veninoşi, precum cobra şi viperele. A trebuit de asemenea, să se renoveze bungalow-urile şi alte construcţii existente pentru a servi drept locuinţe şi pentru a se putea instala temporar în ele birourile.
S-a apelat la serviciile mai multor antreprenori, dar fraţi calificaţi au supravegheat diferite etape ale lucrării, iar mulţi alţii au dat ajutor în toate domeniile acolo unde lucrul acesta a fost posibil. Într-o zi, de exemplu, antreprenorul care trebuia să paveze drumul în interiorul proprietăţii a spus că trebuie să se aştepte şase luni pînă să se efectueze munca aceasta, întrucît el nu putea să umezească substratul pietros. Începînd din ziua aceea, se putea vedea în fiecare seară un spectacol uluitor; întreaga familie Betel transporta găleţi de apă ca să ude aleea! Astfel pavarea a putut fi încheiată la termenul prevăzut.
Huruitul buldozerelor nu s-a auzit niciodată pe şantier, deoarece în India orice muncă, sau aproape orice muncă, se face cu mîna. De aceea construcţia a progresat încet pînă a fost terminat parterul primei clădiri. Atunci însă procurarea cimentului a devenit o problemă foarte dificilă. Din fericire, filiala coreeană a Societăţii Watch Tower ne-a expediat 10 000 de saci de ciment, astfel că lucrarea a fost terminată la timpul fixat. În felul acesta, în 1984 a fost pusă la dispoziţia filialei o frumoasă clădire nou-nouţă, spre lauda lui Iehova.
Rezultate finale
În prezent Societatea dispune de opt construcţii pe terenul ei de aproape 2 hectare, teren care a fost ornat cu bananieri, manghieri, smochini, papaieri, precum şi cu un mare număr de plante şi de arbuşti cu flori.
Clădirea principală constă dintr-un etaj şi un subsol în care se găsesc garajul şi spălătoria. La parter, se află tipografia care adăposteşte trei prese mici, precum şi maşini de tăiat, de împăturit şi de capsat (legat). Tot aici se mai află sala pentru ordinatoare (MEPS computere) şi serviciul de expediţie care trimite publicaţiile tipărite aici în 56 de ţări. Primul etaj este ocupat de birouri, bibliotecă şi camere de dormit.
Noua Sală a Regatului este situată pe locul din faţă al proprietăţii. Scena plasată într-un colţ este căptuşită la exterior cu lambriuri din paneluri de teck, sculptate de mînă. Această sală are o capacitate de 250 de persoane. Alături se găsesc clădirile renovate care adăpostesc camerele de dormit, bucătăria şi sala de mese a familiei Betel, care numără 31 de membri. Rămîne teren pentru construirea altor spaţii, dacă lucrul acesta va fi necesar în viitor.
Un eveniment special
Aşadar, după 80 de ani petrecuţi pentru strîngerea lucrurilor preţioase ale lui Iehova, inaugurarea noii clădiri a filialei din India a avut loc într-o frumoasă zi de ianuarie.
În timpul programului de inaugurare au fost trecuţi în revistă cei 80 de ani de predicare, precum şi principalele etape ale lucrării de construire a filialei. Günter Künz, supraveghetorul de zonă, a remarcat în discursul său de inaugurare că, în toată lumea, poporul lui Iehova a înregistrat o creştere de 30% în cursul ultimilor cinci ani. Dar el a semnalat cu bucurie că în India creşterea a fost mai mare — mai exact de 34% — şi a amintit că, datorită muncii susţinute depuse de proclamatori, lucrarea va continua să progreseze în această ţară.
Cei prezenţi au fost entuziasmaţi gîndindu-se la aceste dovezi ale binecuvîntării lui Iehova. În India toţi fraţii sînt hotărîţi să lucreze cu ardoare, pentru a ajuta multe alte persoane să accepte vestea bună a Regatului.
[Legenda fotografiei de la pagina 25]
Edwin Skinner, al doilea din dreapta şi „locuinţa“ lui pe patru roţi
[Legenda fotografiei de la pagina 26]
Sediul nou a filialei, la sud de Bombay