Biblia — nimic altceva decît cuvînt al oamenilor?

WILLIAM TYNDALE a depus eforturi deosebite ca să traducă Biblia şi astfel să o facă accesibilă tuturor. În final, el a plătit pentru aceasta cu propria lui viaţă. Martin Luther a lucrat din răsputeri la traducerea Bibliei în limba germană. Pentru adepţii lui Ioan Calvin, Biblia era „chintesenţa întregului adevăr“. Într-adevăr, odinioară foarte puţini oameni puneau la îndoială faptul că Biblia este Cuvîntul lui Dumnezeu. De altfel, aceasta era şi doctrina Bisericii Romano-Catolice.

Dar astăzi lucrurile s-au schimbat. Biblia, cartea cu cel mai mare succes de librărie din întreaga istorie a omenirii, este citită de foarte puţini oameni şi practicată de şi mai puţini. Făcîndu-se ecoul părerilor exprimate de numeroase persoane, scriitorul James Barr a spus: „După opinia mea, formarea tradiţiei biblice este o lucrare omenească. În ea sînt exprimate convingerile omului (. . .) Termenul potrivit pentru Biblie este Cuvîntul lui Israel şi Cuvîntul unor creştini proeminenţi din primul secol.“ — The Bible in the Modern World (Biblia în lumea contemporană) de James Barr.

Dar de ce această schimbare de optică? Este Biblia Cuvîntul lui Dumnezeu sau cuvîntul unor oameni? Şi, în fond, are acest lucru vreo importanţă în secolul al XX-lea?

Are vreo importanţă?

Să răspundem la ultima întrebare: Da, are. De ce? În primul rînd deoarece Biblia este prezentată ca fiind ‘o lampă pentru picioarele noastre şi o lumină pentru drumul nostru’ (Psalm 119:105). Astăzi avem efectiv nevoie de această lumină. Minunata noastră planetă se degradează pe zi ce trece. Zeci de milioane de oameni sînt flămînzi. Foarte puţini dintre locuitorii planetei sînt încrezători în viitor. De altfel, însăşi supravieţuirea omenirii este ameninţată. Biblia se oferă să ne conducă prin actuala perioadă critică, astfel încît să ajungem la un viitor fericit şi sigur. Dacă Biblia este într-adevăr Cuvîntul lui Dumnezeu, atunci ea este tocmai ceea ce ne trebuie.

Dar de ce au ajuns oamenii să se îndoiască de ea? Răspunsul la această întrebare ne va ajuta să stabilim dacă această carte este într-adevăr Cuvîntul lui Dumnezeu sau nu.

Ce s-a întîmplat cu credinţa?

În secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea credinţa în Biblie — credinţă pe care o împărtăşeau aproape toţi — a suferit contra lovitura unei schimbări în curentul de opinii. În Europa, spiritul de scepticism şi laicizare cîştiga teren. Sistemele de guvernare, natura, religia, într-un cuvînt totul era pus sub semnul întrebării. Nici Biblia nu a scăpat acestei optici.

Îndoieli cu privire la această carte au fost exprimate în mod deschis în secolul al XVII-lea de fostul credincios catolic Pierre Bayle, care şi-a exprimat neîncrederea referitoare la istoricitatea şi cronologia Bibliei. Alţii au urmat concepţia lui Bayle şi, în secolul al XIX-lea scepticismul a atins punctul culminant prin şcoala înaltului criticism al Bibliei. Aceşti critici susţineau că Biblia nu este ce pare a fi. Potrivit opiniei lor, Pentateucul nu a fost scris de Moise, ci a fost compilat mult mai tîrziu, după anumite documente scrise la cîteva sute de ani după moartea sa. Ei susţineau, de asemenea, că orice profeţie care s-a împlinit trebuie să fi fost scrisă după momentul împlinirii ei. Astfel, spun ei, cartea lui Isaia a fost scrisă de un număr de oameni care au trăit de-a lungul unei perioade de cîteva sute de ani, iar cartea lui Daniel a fost redactată în anul 165 î.e.n.

Influenţa pe care a avut-o înaltul criticism se observă în cazul cercetătorului german David Friedrich Strauß, care a spus: „Mai sîntem creştini? Nu, a spus Strauß, cel puţin nu aceia dintre noi care au asimilat înaltul criticism întrucît noi nu mai acceptăm Biblia drept Cuvîntul lui Dumnezeu.“ — Religion and the Rise of Scepticism (Religia şi apariţia scepticismului) de Franklin L. Baumer.

Noua epocă în care predomina cultura laică a adus noi descoperiri ştiinţifice. Unele dintre acestea au confirmat ce este scris în Biblie, dar altele păreau a fi în contradicţie cu ea. De aceea, mulţi au ajuns la convingerea că Biblia este depăşită. Această idee a fost întărită la mijlocul secolului al XIX-lea, cînd s-a răspîndit teoria evoluţiei — o teorie care contrazicea net relatarea despre creaţie, relatare pe care o găsim în Geneza. Teoria evoluţiei a fost repede acceptată de majoritatea oamenilor de ştiinţă şi de reprezentanţii înaltului criticism al Bibliei. Actualmente ea este acceptată de numeroşi clerici şi predată ca adevăr ştiinţific în şcoli.

Demonstrează oare toate acestea că ştiinţa a infirmat într-o oarecare măsură Biblia? Sau a arătat înaltul criticism al Bibliei că Biblia nu este Cuvîntul lui Dumnezeu?