Zile „ca zilele lui Noe“

„Pămîntul s-a umplut de violenţă (...) El era ruinat, căci toată carnea îşi ruinase calea pe pămînt.“ — GENEZA 6:11, 12.

1, 2. (a) Cu ce forme de violenţă se confruntă Martorii lui Iehova în prezent? (b) În ce împrejurări găseşte mîngîiere poporul lui Dumnezeu în speranţa învierii?

VIOLENŢĂ! Acest cuvînt este de actualitate azi, ca şi în zilele lui Noe. Nici chiar aceia care umblă cu adevăratul Dumnezeu, după exemplul lui Noe, nu sînt la adăpost de violenţă. Atenţia lumii a fost atrasă în mod puternic de acest trist adevăr, în ziua de 21 iulie 1985. La acea dată, o bombă a distrus în întregime o Sală a Regatului a Martorilor lui Iehova din Sydney, Australia, explodînd în timpul unui discurs public pe tema fidelităţii faţă de Dumnezeu şi faţă de familie. Un Martor a fost ucis şi peste 40 de persoane a trebuit să fie internate în spital. Toţi aceştia au rămas în viaţă, dar unii dintre ei poartă nişte cicatrice îngrozitoare în urma acestui atentat criminal. De altfel, un poliţist se exprima: „În sală se aflau 110 persoane şi a fost pur şi simplu un miracol că nu am găsit acolo 110 morţi.“

² În alte părţi ale pămîntului, cum ar fi Irlanda de Nord, în Liban şi în Salvador, Martorii lui Iehova proclamă „vestea bună“ într-o atmosferă de violenţă persistentă. Unii vestitori au fost ucişi, cîţiva dintre ei chiar în timp ce participau la serviciul sacru. În numeroase ţări, „evenimente neprevăzute“, cum ar fi accidente şi cutremure de pămînt au cauzat, de asemenea, pierderea unor preţioase vieţi. În astfel de împrejurări, slujitorii lui Iehova găsesc mîngîiere în speranţa învierii. — Ecleziast 9:11; 1 Tesaloniceni 4:13, 14.

3. (a) După cum arată evenimentele recente şi textul din Luca 21:16, ce li se poate întîmpla slujitorilor lui Iehova? (b) Ce asigurare avem cu privire la ocrotirea pe care ne-o va acorda Iehova în timpul „marelui necaz“?

³ Recent, în capitala Mexicului, printre cele peste 5 000 de victime ale teribilului cutremur de pămînt care a zguduit acest oraş s-au aflat 23 de Martori şi prieteni ai adevărului. În Porto-Rico, şapte dintre fraţii noştri de credinţă şi-au pierdut viaţa alături de alte 500 de persoane, cu ocazia inundaţiilor şi alunecărilor de teren care au avut loc aici. Trebuie oare să tragem concluzia că Iehova nu-i ocroteşte pe unii dintre slujitorii săi? Deloc! Aceste evenimente indică numai faptul că nici noi nu sîntem la adăpost de accidente şi catastrofe naturale. Nu sîntem feriţi nici de persecuţii, deoarece Isus le-a dat discipolilor săi următorul avertisment: „Îi vor omorî pe unii dintre voi.“ În felul acesta, sute de fraţi ai noştri au fost ucişi în timpul tiranicului regim nazist al lui Hitler. Dar Iehova nu-i va uita pe nici unul dintre ei, cu ocazia învierii. Pe de altă parte, atunci cînd „marele necaz“ anunţat de Isus va mătura pămîntul, Iehova va demonstra că este în stare să-i salveze pe cei care invocă numele său, aşa cum a făcut, de altfel, şi în zilele lui Noe. — Luca 21:16–19; Matei 24:14, 21, 22, 37–39; Isaia 26:20, 21; Ioel 2:32; Romani 10:13.

4. Ce paralelă se poate stabili între condiţiile din prezent şi cele descrise în Geneza 6:11, 12?

⁴ Începînd din 1914, violenţa a crescut fără încetare în întreaga lume. Războaiele şi masacrele genocide au făcut, de la începutul secolului şi pînă acum, peste o sută de milioane de victime. Omenirea este deseori lovită crunt prin deturnări de avioane şi vapoare, atentate cu bombe, masacre şi lupte rasiale. Pe lîngă toate acestea, ea este ameninţată de proliferarea armelor nucleare. În mod incontestabil, trăim „timpuri critice“, marcate de „neliniştea naţiunilor dezorientate“ (2 Timotei 3:1–5, 13; Luca 21:25). Dar slujitorii lui Iehova trebuie să înfrunte un flagel cu mult mai periculos decît violenţa, cu toate că cel mai adesea este înrudit cu ea. Acest flagel a început să bîntuie cu peste 4 300 de ani în urmă, în zilele lui Noe. Despre ce anume este vorba?

Noe: un om cu credinţă‚ într-o lume depravată

5, 6. (a) Ce a întreprins Satan pentru a corupe omenirea? (b) Cum s-au detaşat de lumea care-i înconjura Noe şi familia sa?

⁵ De cînt a avut loc rebeliunea din Eden, Satan Diavolul se străduieşte mereu ‘să inducă în eroare întregul pămînt locuit’ (Apocalips 12:9). Iehova ordonase bărbatului şi femeii să-şi utilizeze facultăţile sexuale cu care fuseseră dotaţi, în mod onorabil, în cadrul căsătoriei, şi aceasta cu scopul de ‘a umple pămîntul’ cu urmaşii lor (Geneza 1:28; Evrei 13:4). Dar Diavolul a manevrat lucrurile în aşa fel încît omenirea să se corupă prin practici sexuale nenaturale. Cum anume? Unii fii spirituali ai lui Dumnezeu s-au alăturat lui Satan în rebeliunea sa. În felul acesta, ei s-au transformat în „demoni“, iar Satan a devenit „conducătorul“ lor (Luca 11:15). Ce au făcut aceştia? Ei au coborît pe pămînt, s-au materializat, îmbrăcîndu-şi un corp omenesc carnal, şi au convieţuit cu fiicele oamenilor, care erau frumoase. Conduita lor a avut consecinţe catastrofale.

⁶ Ei au dat naştere unei progenituri hibride, fiii lor fiind nişte uriaşi, jumătate oameni, jumătate demoni. Aceştia erau Nefilimii, adică nişte criminali, „doborîtori“ de oameni. Nu este de mirare că relatarea biblică declară: „Şi pămîntul a ajuns să se ruineze sub privirea adevăratului Dumnezeu şi pămîntul s-a umplut de violenţă. Astfel, Dumnezeu a văzut pămîntul şi iată că el era ruinat, căci toată carnea îşi ruinase calea pe pămînt.“ Violenţa şi imoralitatea sexuală deveniseră lucruri la ordinea zilei, aşa încît cuvintele care urmează nu se puteau aplica decît numai lui Noe: „El s-a dovedit fără defect printre contemporanii săi. Noe umbla cu adevăratul Dumnezeu.“ Din toată omenirea de atunci, Noe, soţia lui, fiii lor şi soţiile acestora erau singurii care manifestau credinţă şi o teamă plină de respect faţă de Dumnezeu. În mod evident, familia lui Noe nu s-a lăsat coruptă de imoralitatea care caracteriza epoca sa. — Geneza 6:4, 9–12, N.W. cu referinţe, nota de la subsol.

7. Aşa cum s-a demonstrat în zilele lui Noe, pe ce bază îi judecă Iehova pe cei răi şi pe cei drepţi? (Vezi Matei 25:40, 45, 46.)

⁷ Iehova a provocat dispariţia acelei lumi violente, depravate şi demonice. El a făcut ca toată răutatea să fie înghiţită de apele potopului mondial. Nefilimii hibrizi împreună cu oamenii corupţi au fost distruşi, în timp ce foştii fii ai lui Dumnezeu, deveniţi demoni, şi-au scăpat viaţa reîntorcîndu-se în lumea spirituală, unde aşteaptă pedeapsa divină. Dar au existat şi supravieţuitori! Noe şi cercul său strict familial au fost cruţaţi. De ce? Deoarece îşi dovediseră credinţa prin lucrări, construind arca şi predicînd dreptatea în faţa lumii condamnate care-i înconjura. — 2 Petru 2:4, 5.

Să rămînem vigilenţi!

8. Sub ce aspecte sînt prefigurate zilele în care trăim de către zilele lui Noe?

⁸ Zilele lui Noe au prefigurat zilele pe care le trăim noi. Cum putem şti acest lucru? Ei bine, Isus a anunţat că va exista o epocă asemănătoare celei în care a trăit Noe, o epocă marcată de violenţă, de nelegiuire şi lipsă de iubire. Aceste manifestări urmau să facă parte din „semnul“ care avea să indice faptul că ne aflam în ajunul unui „mare necaz“, „aşa cum n-a mai survenit de la începutul lumii pînă acum, nu, şi nici nu va mai surveni“. El a mai declarat: „Cu privire la ziua şi ora aceea, nimeni nu are cunoştinţă (...) numai Tatăl.“ Apoi, a adăugat: „Exact cum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi prezenţa Fiului omului. Căci aşa cum a fost în acele zile dinainte de potop, cînd oamenii mîncau şi beau, bărbaţii se căsătoreau şi femeile erau date în căsătorie, pînă în ziua cînd Noe a intrat în arcă şi nu au luat nimic în seamă pînă cînd a venit potopul şi i-a luat pe toţi, aşa va fi prezenţa Fiului omului.“ — Matei 24:3–21, 36–39.

9. Cum putem evita să suferim aceeaşi soartă pe care o vor avea cei care ‘nu iau nimic în seamă’?

⁹ Da, ei „nu au luat nimic în seamă“. Dar tu nu eşti obligat să le imiţi exemplul. Tu ai posibilitatea să fii cruţat la revelarea Domnului Isus Cristos din cer, cînd va face să vină răzbunarea divină „asupra celor care nu îl cunosc pe Dumnezeu şi asupra celor care nu ascultă vestea bună despre Domnul nostru Isus“ (2 Tesaloniceni 1:7, 8). Tu nu eşti forţat să fii asemenea oamenilor acestei lumi care îşi axează existenţa în jurul căutării propriilor plăceri, a reuşitei pe plan social sau a bogăţiilor materiale. Aceşti oameni nu se sinchisesc deloc de Dumnezeu. În mod incontestabil, „dumnezeul lor, este pîntecele lor“. — Filipeni 3:19.

„Urîţi ce este rău“

10, 11. (a) Pentru a obţine aprobarea lui Dumnezeu, care sînt viciile de care trebuie să ne ferim? (b) Ce armură trebuie să îmbrăcăm şi de ce?

¹⁰ În aceste zile din urmă, sexualitatea ocupă un loc preponderent în viaţa a numeroase persoane, indiferent că sînt căsătorite sau nu. Pe de altă parte, în concepţia multor perechi căsătorite, divorţul şi separarea partenerilor au devenit lucruri acceptabile. Chiar în sînul creştinătăţii, un mare număr de persoane manifestă dispreţ faţă de avertizările precise pe care le-au exprimat discipolii lui Isus, şi se dedau practicării homosexualităţii. Unii dintre ei ‘primesc deja în ei înşişi recompensa integrală care li se cuvine’, contractînd SIDA şi alte boli transmisibile sexual. Cu toate acestea, speranţa salvării le este oferită chiar şi acestor persoane. Să nu uităm că Isus a vorbit în mod favorabil despre acele femei prostituate care îşi schimbaseră modul de viaţă şi crezuseră în el, spre deosebire de conducătorii religioşi din timpul său care erau orgolioşi şi nu manifestau nici un semn de căinţă. — Romani 1:26, 27; 2 Petru 2:9, 10; Iuda 6, 7; Matei 21:31, 32.

¹¹ Dacă un slujitor al lui Iehova s-a murdărit datorită faptului că s-a dedat unor practici imorale, sau dacă a fost tentat să facă acest lucru, atunci el trebuie să se corecteze şi să îmbrace armura completă a lui Dumnezeu (Efeseni 6:11–18). Într-adevăr, zilele în care trăim sînt „exact cum au fost zilele lui Noe“. Diavolul, asemenea unui „leu care răcneşte“, şi demonii săi corupţi se străduiesc fără încetare să-i izoleze şi să-i prindă în capcană pe slujitorii lui Dumnezeu. Trebuie, aşadar, să înfruntăm aceşti duşmani, dovedindu-ne tari în credinţă. — 1 Petru 5:8, 9.

12. De ce este important să urmăm sfatul consemnat în Psalmul 97:10?

¹² Oricît ar putea să pară de şocant, au existat chiar unele persoane care au ocupat un loc de frunte în organizaţia lui Iehova şi care au căzut, dedîndu-se unor practici imorale, inclusiv homosexualităţii, schimbului de parteneri şi agresiunii sexuale asupra unor copii. Să notăm că, anul trecut (1985), a fost necesar să fie excluse din adunarea creştină 36 638 persoane, majoritatea acestora din cauză că au practicat imoralitatea. Organizaţia lui Iehova trebuie să rămînă curată! (1 Corinteni 5:9–13). În prezent, bătrînii, slujitorii auxiliari, şi, de fapt, toţi fraţii şi surorile noastre trebuie să evite de a se lăsa antrenaţi în vreo situaţie care ar putea duce la imoralitate. Iehova îi va recompensa pe cei care respectă cu fidelitate cerinţele sale, aşa cum se afirmă în Psalmul 97:10: „O, voi, cei care îl iubiţi pe Iehova, urîţi ce este rău. El păzeşte sufletele celor care îi sînt loiali, îi eliberează din mîna celor răi.“

13. Ce sfaturi înţelepte ne-au dat apostolii Pavel şi Petru?

¹³ Toţi cei care „sînt dezgustători în murdăria lor“ vor dispărea, cel tîrziu cu ocazia „marelui necaz“. Iată deci cît este de important să urîm, da, să avem oroare şi să respingem corupţia lumii actuale! Trebuie să ‘fugim de fornicaţie’! (Apocalips 21:8; 1 Corinteni 6:9, 10, 18). După ce a formulat un avertisment împotriva apostaţilor care seamănă îndoială şi după ce a reamintit că trebuie să privim ca pe o realitate „ziua lui Iehova“, apostolul Petru ne îndeamnă să îndeplinim „acte de sfîntă conduită şi fapte de devoţiune sfîntă“. Apoi, el adaugă: „Dar există ceruri noi şi un pămînt nou, pe care noi le aşteptăm potrivit promisiunii sale, iar în acestea va locui dreptatea. De aceea, iubiţilor, întrucît aşteptaţi aceste lucruri, faceţi tot posibilul ca în final să fiţi găsiţi fără pată, fără defect şi în pace.“ Cît de mare va fi fericirea noastră să facem parte din „pămîntul nou“, în cadrul căruia Dumnezeu va face toate lucrurile noi şi curate! — 2 Petru 3:3–7, 10–14; Apocalips 21:1, 4, 5.

Alte „exemple de avertizare pentru noi“

14. De ce curăţirea realizată prin intermediul potopului a fost doar temporară?

¹⁴ După ce potopul mondial a curăţat pămîntul de orice murdărire, fie cauzată de demoni, fie de oameni, Iehova le-a încredinţat lui Noe şi fiilor săi misiunea pe care i-o dăduse iniţial lui Adam. El le-a zis: „Fiţi fecunzi, şi deveniţi numeroşi şi umpleţi pămîntul“ (Geneza 9:1). Iar ei au realizat acest lucru, fapt pe care-l atestă capitolul 10 al cărţii Geneza, unde este prezentată o listă de 70 de „familii“, acest număr simbolizînd perfecţiunea. Dar omenirea suportă încă consecinţele păcatului moştenit de la Adam, iar influenţa demonilor, resimţită din nou, i-a condus în mod evident pe oameni spre decăderea în depravare sexuală.

15. Ce învăţătură avem de tras din sentinţa rostită de Dumnezeu împotriva Sodomei?

¹⁵ Mai tîrziu, Avraam, „prietenul“ lui Dumnezeu, şi nepotul său Lot, au plecat în regiunea Canaan. Lot a decis să se instaleze în ţinutul Iordanului, care era „ca grădina lui Iehova“. Dar avea oare acest loc acelaşi aspect şi pe plan moral? Nici pe departe! Locuitorii Sodomei, oraşul unde a mers să locuiască Lot, precum şi locuitorii din oraşul învecinat, Gomora, zăceau în cloaca homosexualităţii. Nu existau printre ei nici măcar zece oameni drepţi. Drept urmare, Iehova a dispus să vină asupra acestor oraşe depravate „pedeapsa judecătorească a focului etern“, ele nemaifiind niciodată reconstruite. Isus a reamintit sentinţa pe care a rostit-o Dumnezeu împotriva Sodomei şi împotriva oamenilor care trăiau „în zilele lui Noe“, pentru a sublinia cît este de important faptul ca noi să fim vigilenţi. — Geneza 13:10; 18:32; Iuda 7; Luca 17:26–30.

16. Ce presiuni demonice ne impun datoria de a lupta în mod energic pentru credinţă?

¹⁶ Să nu ne înşelăm! Satan şi demonii lui sînt încă plini de mînie. Şi cu toate că au fost aruncate în nişte ‘gropi simbolice de întuneric dens’ şi nici nu mai au posibilitatea să îmbrace corpuri carnale, aceste spirite depravate fac totul pentru a-i corupe pe oameni, mai ales pe slujitorii lui Iehova (2 Petru 2:4–6). Fără îndoială că acestea l-au îndemnat pe Canaan să comită un act impur faţă de persoana bunicului său, Noe (Geneza 9:22–25). Tot aceste spirite au fost, desigur, primele răspunzătoare de perversiunile care se practicau în ţara Canaan şi datorită cărora ţara a ajuns în cele din urmă să-şi verse afară locuitorii (Levitic 18:3–25). În mod similar, demonii încurajează practicile sexuale contrare naturii, care înjosesc atît de mult numeroase comunităţi sociale din zilele noastre. Avem deci datoria să luptăm în mod energic pentru credinţă, să rezistăm tuturor atacurilor acestor îngeri decăzuţi care-i aţîţă pe oameni să ‘comită în mod excesiv fornicaţie, urmărind carnea pentru o utilizare contrară naturii’. — Iuda 3, 6, 7.

Să lucrăm în vederea supravieţuirii noastre

17. După exemplul lui Noe şi al familiei sale, cum putem noi arăta că nu facem parte din lume?

¹⁷ Avînd în vedere gravitatea situaţiei actuale, cum ne putem face sigură supravieţuirea? Ei bine, ce anume i-a adus lui Noe şi familiei sale favoarea de a supravieţui? „Prin credinţă‚ Noe (...) a condamnat lumea“ (Evrei 11:7). În acelaşi fel şi astăzi, noi, cei care sîntem Martori ai lui Iehova, nu ‘facem parte’ din această lume rea. Mai mult decît atît, noi ne-am demonstrat credinţa, dedicîndu-ne viaţa lui Iehova şi lăsîndu-ne botezaţi în apă, cu scopul de a deveni discipoli ai lui Isus Cristos. — Ioan 17:14, 16; Matei 28:19.

18. Ce reprezintă construirea arcei?

¹⁸ Pe de altă parte, noi participăm la lucrarea pe care Iehova vrea s-o vadă împlinindu-se în zilele noastre, şi anume o lucrare de construire spirituală, condusă de Marele Noe, Isus Cristos. Arca, acel loc de siguranţă şi supravieţuire, reprezintă paradisul spiritual pe care Iehova îl clădeşte în rîndurile închinătorilor săi, începînd din anul 1919. Este vorba de restabilirea unor relaţii bune între el şi slujitorii săi, măsură pe care Iehova a luat-o pentru a permite familiei Marelui Noe să supravieţuiască „marelui necaz“. — Matei 24:21; 1 Corinteni 3:9, 11; 2 Corinteni 12:3, 4; Apocalips 7:13, 14.

19. Pe cine prefigurează Noe, membrii familiei sale şi lucrarea pe care au îndeplinit-o ei?

¹⁹ „Noe a găsit favoare în ochii lui Iehova.“ El îl prefigurează deci pe Isus Cristos, care a umblat în mod umil cu Dumnezeu, nefăcînd niciodată nimic din proprie iniţiativă, pe tot parcursul vieţii sale pămînteşti (Geneza 6:8; Matei 17:1, 5; Ioan 8:28). Atît Noe cît şi Isus au fost predicatori ai dreptăţii şi au lăsat astfel un excelent exemplu pentru toţi martorii lui Iehova. În ceea ce priveşte pe soţia lui Noe, care prefigurează rămăşiţa unsă care se mai află încă pe pămînt, ea este în mod sigur un model de supunere (2 Petru 2:5; Luca 4:14–19; Efeseni 5:21–24). Dacă ne gîndim ce sarcină uriaşă a reprezentat construirea arcei în care urma să fie păstrată viaţa, ne putem imagina că Noe, pe atunci înaintat în vîrstă, trebuie să fi fost foarte fericit să beneficieze de ajutorul celor trei fii plini de vigoare ai săi precum şi de al soţiilor lor. Aceştia din urmă reprezintă, pe drept cuvînt, „mulţimea mare“ care efectuează partea cea mai extinsă a lucrării de construire spirituală care se desfăşoară în această epocă de numărătoare inversă finală care precede catastrofa prefigurată prin potop. — Apocalips 7:9, 15.

20, 21. (a) Ce viitor strălucit îi aşteaptă pe închinătorii lui Iehova pe pămîntul curăţat? (b) Ce bucurie putem cunoaşte încă de pe acum?

²⁰ După ce pămîntul va fi curăţat şi va fi gata de a fi transformat literalmente într-un paradis, persoanele care au fost prefigurate de către fiii şi nurorile lui Noe vor putea, fără îndoială, pentru o perioadă de timp, să nască copii în dreptate. Apoi, planeta noastră va ajunge, în cele din urmă, să fie complet umplută de oameni, datorită miracolului învierii. Toţi cei care vor accepta privilegiul de a deveni „alte oi“ ale lui Isus vor fi făcuţi perfecţi. După ce Cristos va preda Tatălui său Regatul, va avea loc încercarea finală, iar cei care o vor trece victorioşi vor fi declaraţi drepţi şi vor obţine viaţă eternă. — Ioan 5:28, 29; 10:16; 1 Corinteni 15:24–26; Psalm 37:29; Apocalips 20:7, 8.

²¹ O fericire fără sfîrşit îi aşteaptă pe închinătorii loiali ai lui Iehova. Dar ei pot să trăiască încă de pe acum o bucurie profundă, dacă participă din toată inima la lucrarea de construire a arcei moderne în care va fi posibilă supravieţuirea.

CUM VEI RĂSPUNDE?

◼ Asupra căror lucruri ne avertizează evenimentele dinainte de potop?

◼ Ce învăţături avem de tras din textul de la Matei 24:37–39?

◼ De ce este foarte important să ‘urîm ce este rău’?

◼ Cum putem să luăm parte la construirea arcei simbolice?

[Chenarul de la pagina 15]

CA ÎN „ZILELE LUI NOE“

„Numai 40% dintre profesorii de educaţie religioasă (...) consideră că este imoral ca un bărbat şi o femeie care nu sînt căsătoriţi, să aibă relaţii sexuale.“ — Saturday Oklahoman & Times‚ 29 decembrie, 1984

[Chenarul de la pagina 16]

Au oare principiile biblice vreo importanţă în ochii lor?

Un pastor din Biserica episcopală a ascultat un discurs de înmormîntare rostit de un Martor al lui Iehova. Drept urmare, la invitaţia sa, doi vestitori creştini care lucrează la sediul Societăţii Watch Tower, au participat la o discuţie organizată la Brooklyn (New York), la care au luat parte mai mulţi clerici.

A fost ridicată problema homosexualităţii. Martorii au arătat foarte clar că această practică este condamnată de Biblie şi că Martorii exclud din rîndurile lor orice persoană care s-ar deda unei forme oarecare de imoralitate (Romani 1:24–27; 1 Corinteni 6:9, 10; Iuda 7). Apoi ei au întrebat pe reprezentanţii bisericeşti care era poziţia lor asupra acestei chestiuni. Iată răspunsurile pe care le-au primit:

Un reprezentant al Bisericii Congregaţionaliste: „Cred că excomunicarea face parte dintre măsurile prevăzute de Biserica noastră, dar, la drept vorbind, nu-mi amintesc să o fi aplicat vreodată.“

Pastorul Bisericii Episcopale: „Dacă am aplica această lege, nu am mai avea nici un enoriaş.“

Un preot catolic: „Dacă am aplica această lege, nu am mai avea nici un preot.“

Chiar dacă aceşti clerici au exagerat poate situaţia, în ce priveşte pe Martorii lui Iehova, ei sînt fericiţi să vegheze cu fermitate asupra purităţii adunării. Ei „nu fac parte din lume.“ — Ioan 15:19.

[Chenarul de la pagina 17]

CA ÎN „ZILELE LUI NOE“

„În cartierul Manhattan din New York a fost deschisă o şcoală superioară publică pentru homosexuali.“ Instructorul acestei instituţii de învăţămînt a declarat: ‘Dorim să creem un mediu ambiant în care tinerii homosexuali şi tinerele lesbiene să nu fie victime ale contactelor cu nişte adolescenţi lipsiţi de maturitate.“ — The New York Times‚ 6 iunie 1985

[Chenarul de la pagina 18]

CA ÎN „ZILELE LUI NOE“

„Ieri, membrii Bisericii Riverside au ratificat un manifest pro-homosexual conform căruia relaţiile homosexuale fac parte din conceptul de viaţă al familiei creştine.“ — New York Post‚ 3 iunie 1985