Frumuseţea personalităţii creştine

„Îmbrăcaţi noua personalitate, care a fost creată conform voinţei lui Dumnezeu, în adevărată dreptate şi loialitate.“ — EFESENI 4:24.

1. Despre care frumuseţe dorim să vorbim aici?

ZICALA că „nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place“ arată că frumuseţea este relativă. În ce constă deci frumuseţea unui bărbat creştin sau a unei femei creştine? Chiar despre acest subiect vom discuta în continuare.

Frumuseţea bărbatului creştin

2. De ce calităţile fizice nu sînt suficiente pentru a face din cineva un om al lui Dumnezeu?

² Să analizăm mai întîi calităţile care constituie frumuseţea unui bărbat creştin şi care îi determină pe alţii să caute societatea sa. Calităţile fizice nu sînt suficiente pentru a face din cineva un ‘om al lui Dumnezeu’ (1 Timotei 6:11). Oricît de atrăgătoare ar fi frumuseţea exterioară a unui om, ea nu înseamnă mare lucru dacă respectivul are un mod greşit de a gîndi. Omul orgolios, obraznic, bădăran şi ignorant nu îşi atrage semenii, ci le inspiră repulsie. Dacă, prin modul său de comportare, el se dovedeşte nerecunoscător, cu certitudine că el îi va face pe alţii să se poticnească. Dacă nu se interesează decît de sine însuşi, de aspectul său sau de impresia pe care o produce asupra altora, el, categoric, nu este genul de om a cărui companie va fi căutată.

3, 4. (a) Care sînt cîteva dintre calităţile unui om al lui Dumnezeu, aşa cum au fost ele scoase în evidenţă de Isus Cristos? (b) Cum aţi explica unele dintre calităţile care îl caracterizează pe omul lui Dumnezeu?

³ Dimpotrivă, omul lui Dumnezeu a cultivat calităţi ca dreptatea, mila, iubirea şi amabilitatea. Isus Cristos nu a fost cunoscut pentru fizicul său perfect, ci pentru ataşamentul său fidel faţă de principii şi faţă de adevăr. Modul său de a învăţa pe alţii l-a identificat cu persoana care vorbea cu autoritate în numele lui Dumnezeu (Matei 7:28, 29; Ioan 7:46). Un om al lui Dumnezeu nu se lasă corupt de setea de putere şi glorie, nici de avantajele pe care le oferă o anumită poziţie. El are voinţă; el iubeşte umilinţa şi nu minte. El manifestă o teamă sănătoasă de Iehova (Proverbe 22:4). Acestea sînt cîteva dintre calităţile care se găsesc la un om al lui Dumnezeu.

⁴ Un om al lui Dumnezeu are conştiinţă, o inimă bună şi motive corecte (1 Timotei 1:5; Proverbe 4:23). El nu face nimic care îi violează conştiinţa şi el nu desconsideră principiile juste. Întrucît atît inima sa cît şi motivele sale sînt bune, el nu foloseşte înşelătoria în relaţiile sale cu alţii (Evrei 13:18). El nu permite conduitei impure sau acţiunilor impure să-i submineze bunele motivaţii (Osea 4:11). El se disciplinează în permanenţă, pentru ca inima sa să nu devină trădătoare. El iese în evidenţă ca un om ataşat de principii, atît în cuvînt cît şi în faptă. — Psalm 15:1, 2.

5. Cît de importantă este compasiunea în viaţa unui om al lui Dumnezeu?

⁵ Un om al lui Dumnezeu are compasiune pentru alţii. El iartă şi dă dovadă de amabilitate. Omul care manifestă compasiune se pune în situaţia altuia. El ştie să manifeste înţelegere faţă de aceia care au probleme dificile de rezolvat, probleme care le cauzează nelinişte. În plus, el este capabil să ierte pe cineva care i-a făcut vreun rău. El se poate dovedi superior dorinţei instinctive de a răspunde cu insultă la insultă şi cu rău pentru rău. El acţionează, într-adevăr, conform cuvintelor consemnate în 1 Petru 3:8, 9. Prin faptul că nu blestemă, ci binecuvintează, el manifestă amabilitate, el îşi stăpîneşte dorinţele rele care îl caracterizează pe omul mărginit, adică pe omul care este incapabil de compasiune, de milă şi de amabilitate faţă de alţii. — Efeseni 4:31, 32.

6. (a) Care sînt alte calităţi remarcabile ale unui om al lui Dumnezeu, şi ce semnifică ele? (b) Cum îl vor aprecia pe un asemenea om soţia şi copiii săi?

⁶ Printre calităţile care îl caracterizează pe omul lui Dumnezeu se numără şi generozitatea. Dacă este căsătorit, el se dovedeşte a fi un soţ fidel şi un bun tată. În această calitate, omul lui Dumnezeu are o bună ocazie de a exercita o influenţă fericită asupra soţiei sale şi a copiilor săi şi de a le oferi, astfel, un model demn de urmat (Coloseni 3:19, 21). În ceea ce priveşte generozitatea, un astfel de om urmează sfatul excelent al Domnului Isus Cristos, care a zis: „Faceţi o practică din a da şi vi se va da. Vi se va turna în poală o măsură frumoasă, apăsată, scuturată şi care dă pe din afară. Căci cu măsura cu care măsuraţi vi se va măsura“ (Luca 6:38). În cadrul familiei, un om al lui Dumnezeu se îngrijeşte de ai săi. Dar el ţine seama în egală măsură şi de îndemnul frumos care se află în Efeseni 4:28, conform căruia cineva trebuie să facă „o lucrare bună, ca să aibă ceva de dat celui care este în nevoie“. Ca soţ demn de acest nume, el rămîne fidel în căsnicie. Soţia sa poate deci să aibă deplină încredere în el, întrucît el este într-adevăr una cu ea în relaţiile conjugale (Proverbe 5:18, 19). În plus, dacă are copii, el se va manifesta ca tată cinstit, şi nu va recurge nici la înşelătorie, nici la necinste în relaţiile sale cu alţii. Astfel, el va insufla copiilor săi calitatea de a fi cinstit (Proverbe 4:1–5). El va fi un excelent exemplu pentru copiii săi, al căror spirit este atît de impresionabil. Ei vor vedea în el un om fidel şi integru. — Proverbe 11:3, 4.

7. Ce atitudine echilibrată adoptă omul lui Dumnezeu cu privire la datorii?

⁷ În acest domeniu, omul lui Dumnezeu va veghea, de asemenea, ca familia sa şi el însuşi să nu se încarce cu datorii apăsătoare, întrucît el ştie că lucrul acesta le poate cauza probleme grave. Cu alte cuvinte, el, evident, nu va permite ca ai săi şi el însuşi să trăiască la un nivel de viaţă care le depăşeşte mijloacele de existenţă. El va evalua costul oricărei acţiuni înainte de a se lansa în ea (Luca 14:28–30). Într-o anumită măsură, el este capabil de a duce lipsă în prezent, gîndindu-se la viitor, şi de a renunţa la ceea ce se vede, pentru a obţine ceea ce nu se vede (Evrei 11:8–10). Acest mod de a trăi îl ajută pe omul lui Dumnezeu să nu se depărteze de principiiile sale creştine în viaţa lui de zi cu zi.

8. Cum va înfrunta un asemenea om situaţiile dificile?

⁸ Datorită păcatului şi imperfecţiunii, orice om trebuie, uneori, să facă faţă unor situaţii neplăcute. Dar în asemenea împrejurări, omul lui Dumnezeu manifestă curaj şi ataşament faţă de principii, urmînd, astfel, modelul pe care ni l-a lăsat Isus (Ioan 16:33). Graţie forţei care îi vine de la Dumnezeul său, Iehova, omul lui Dumnezeu înfruntă problemele grave plin de curaj, bizuindu-se pe Iehova în ceea ce priveşte ajutorul şi ocrotirea. — Proverbe 18:10.

9. Cum am putea defini conduita morală a unui om care caută să-i placă lui Dumnezeu?

⁹ Un veritabil om al lui Dumnezeu este stăpîn pe corpul său. Altfel spus, el îşi controlează dorinţele şi pasiunile, conştient că trupul său este un bun slujitor, dar un foarte prost stăpîn. El îşi aminteşte în permanenţă de cuvintele de inspiraţie divină ale apostolului Pavel: „Îmi tratez cu severitate corpul şi îl conduc ca pe un sclav“ (1 Corinteni 9:27). De aceea, el se străduieşte întotdeauna să cultive „rodul spiritului [care este] (...) stăpînirea de sine“, respingînd tot ceea ce l-ar putea degrada (Galateni 5:22, 23). El recunoaşte cu înţelepciune că, dacă cedează gîndurilor impure, riscă să practice imoralitatea. Şi aici el se bizuie pe Iehova Dumnezeu şi pe puterea care i-o dă el. — Filipeni 4:13.

10, 11. (a) Ce calitate care îi aduce iertarea manifestă omul lui Dumnezeu cînd comite greşeli în a judeca lucrurile? (b) Ce model urmează capii de familie cu privire la studiul în familie?

¹⁰ În sfîrşit, omul lui Dumnezeu este capabil să-şi recunoască greşelile, să-i pară rău că le-a făcut, şi să exprime această părere de rău faţă de partenerul său conjugal şi faţă de alte persoane pe care poate le-a supărat sau le-a jignit într-un fel sau altul, din cauza imperfecţiunii sale. El se poate îndrepta spre Iehova cu o inimă curată, pentru a-l ruga să-i ierte păcatele, deoarece el a cerut deja iertare soţiei lui, colaboratorilor săi sau copiilor săi. Acela care ştie să spună: „Îmi pare rău, am greşit“, este într-adevăr un om, un om al lui Dumnezeu. — Matei 18:21, 22; Marcu 11:25.

¹¹ Nu sînteţi de părere că un om, un soţ sau un tată de felul acesta va beneficia de ajutorul lui Dumnezeu? (Psalm 54:4). El este, într-adevăr, echipat pentru a rezolva problemele cauzate de actuala lume modernă, dar care vin asupra noastră de la Satan, al cărui scop este de a distruge tot ce e bun, inclusiv căsnicia şi familiile unite şi fericite. Un asemenea om veghează asupra spiritualităţii membrilor familiei sale. El îi conduce în ceea ce priveşte studierea cu regularitate a Cuvîntului lui Dumnezeu şi rugăciunea, urmînd în această privinţă modelul pe care ni l-au lăsat cei ce l-au slujit cu fidelitate pe Dumnezeu în trecut. — Deuteronom 11:18–21; Proverbe 7:1–3.

12. Al cui rol important îl vom analiza acum?

¹² Dar subiectul nu s-a epuizat. Trebuie să vorbim şi despre rolul femeii în ceea ce priveşte reglementarea problemelor familiale. Să examinăm deci calităţile pe care ea ar vrea cu certitudine să le cultive. — Proverbe 19:14.

Frumuseţea femeii creştine

13, 14. Ce poate face o femeie care doreşte să cîştige favoarea lui Iehova şi, dacă este căsătorită, pe aceea a familiei ei? Ce sfat dă Petru femeilor în 1 Petru 3:1–5?

¹³ Iată ce spune cartea Proverbelor despre femeia care se teme de Dumnezeu: „Farmecul poate fi fals şi frumuseţea poate fi deşartă, dar femeia care se teme se Iehova este aceea care îşi procură laude“ (Proverbe 31:30). Dar cum poate o femeie să cultive calităţile care o fac dragă soţului ei, copiilor ei sau celor apropiaţi, dacă este necăsătorită, calităţi care fac din ea o persoană a cărei societate este plăcută? În primul rînd, o asemenea femeie este generoasă, dispusă să-i ajute pe alţii în toate felurile posibile, atît material, cît şi spiritual. Cînd cineva are nevoie de ajutor, ea este printre primii care îşi oferă ajutorul. Astfel, ea se interesează în mod sincer de nevoile altora, dar într-un mod echilibrat, acordînd concomitent îngrijire şi atenţie propriei sale familii, dacă este căsătorită. — Tit 2:3–5.

¹⁴ În plus, ea nu este sfidătoare, ursuză, neîngrijită sau certăreaţă, ci umilă, amabilă, îngrijită în ceea ce priveşte propria persoană şi compătimitoare. Dacă este căsătorită, ea se străduieşte să urmeze sfatul pe care apostolul l-a dat în 1 Petru 3:1–5.

15. (a) Ce obiectiv trebuie să aibă o femeie temătoare de Dumnezeu, şi cum poate ea să-l atingă? (b) Cum îşi sprijină ea soţul? (c) De ce continuă ea să fie iubită în cercul familial?

¹⁵ De asemenea, ea nu caută înţelepciunea acestei lumi, ci se străduieşte să-şi consolideze spiritualitatea. Ea citeşte cu regularitate Biblia şi urmăreşte să aplice principiile în propria sa viaţă (Psalm 119:66). Ea nu face aceasta din interes personal, cu dorinţa de a acumula cunoştinţe pentru ea însăşi, ci, mai degrabă, deoarece ea are intenţia de a comunica altora lucrurile bune pe care le învaţă atît în serviciul creştin cît şi în relaţiile ei zilnice cu vecinii, cu părinţii sau cu prietenele ei. Un soţ creştin este fericit să aibă o soţie cu care poate să vorbească despre chestiuni spirituale, o soţie care, în calitate de întregire a lui, apreciază şi ea lucrurile spirituale şi doreşte să cerceteze împreună cu el, pentru a-l cunoaşte mai bine pe Iehova (Proverbe 9:9, 10). O femeie care îl slujeşte pe Dumnezeu manifestă discernămînt şi înţelegere. Dacă este căsătorită, ea ştie că rolul ei este de a fi o întregire a soţului ei. Ea îl ajută să dea instruire spirituală copiilor, îndeosebi cînd el lipseşte de acasă. (Vezi 2 Timotei 1:2, 5; 2 Ioan 1, 2.) Ea nu încetează să iubească şi să fie iubită în cercul familial, chiar mult timp după ce frumuseţea tinereţii i-a dispărut. Soţul ei poate conta pe observaţiile ei înţelepte şi juste, pe punctul ei de vedere echilibrat şi pe încurajările ei sincere, deoarece ea este amabilă şi înţeleaptă (Proverbe 25:11). Cînd Abigail a acţionat cu discernămînt şi promptitudine, David i-a spus: „Binecuvîntată să fie judecata ta sănătoasă!“ — 1 Samuel 25:32, 33.

16. Prin ce fel de cuvinte şi acţiuni se identifică o femeie care se teme de Dumnezeu?

¹⁶ Influenţa fericită pe care o soţie plină de modestie o poate exercita, cu scopul de a-şi sprijini soţul, nu va consta în cuvinte tăioase, amare sau sarcastice. Ea va găsi favoarea lui dacă va avea o expresie binevoitoare în priviri, dacă va vorbi la momentul potrivit; dacă gesturile îi vor fi pline de tandreţe şi iubire, dacă va fi sîrguincioasă, amabilă, plină de gentilenţe, avînd o profundă înţelegere. (Vezi Proverbe 25:11; 31:10–28; 1 Tesaloniceni 2:7.) Umilinţa, credinţa, modestia sînt, totodată, calităţi care o vor face întotdeauna dragă soţului ei. — Psalm 37:11; Evrei 11:11, 31, 35; Proverbe 11:2.

17. Ce importanţă are iubirea pentru o femeie creştină?

¹⁷ O altă remarcabilă calitate a femeii creştine este capacitatea de a manifesta înţelegere şi afecţiune (Romani 12:10). Cea mai frumoasă podoabă a ei este iubirea, care o va împiedica să se manifeste într-un mod neplăcut în orice lucru de mică importanţă. Această calitate este minunat descrisă în 1 Corinteni 13:4–7, unde citim următoarele conform cu The New English Bible: „Iubirea este răbtătoare; iubirea este bună şi nu invidiază pe nimeni. Iubirea nu este niciodată lăudăroasă, nici îngîmfată, nici necuviincioasă; nu este niciodată egoistă, nici nu se ofensează repede. Iubirea nu ţine cont de greşeli; nu se bucură de păcatele altuia, ci îşi găseşte plăcerea în adevăr. Nu există nici un lucru pe care iubirea să nu-l poată înfrunta; ea este fără limite în ce priveşte credinţa ei, speranţa ei, răbdarea ei.“

Ce sîntem noi?

18. La ce întrebări trebuie să răspundă fiecare în mod personal şi care va fi utilitatea unei astfel de examinări personale?

¹⁸ Întrebările importante care se pun acum sînt: Fie că sîntem căsătoriţi, fie că nu sîntem, putem să ne identificăm cu un creştin sau cu o creştină? Mai sînt oare domenii în care constatăm că este necesar să facem schimbări, dacă dorim să-i plăcem lui Iehova şi semenilor noştri? O examinare a propriei noastre persoane va dezvălui, cu certitudine, domeniile în care putem să facem îmbunătăţiri. Dar cîtă bucurie este cînd constatăm îmbunătăţirile pe care le-am făcut deja, sau, mai bine chiar, de a-i auzi pe alţii vorbind despre progresele pe care le-am realizat datorită faptului că am urmat îndeaproape Cuvîntul lui Dumnezeu şi învăţăturile lui! — 2 Corinteni 13:5; 1 Timotei 4:15, 16.

19. Ce anume ne va ajuta să rezolvăm eventualele probleme care apar, astfel încît să ducem o viaţă paşnică şi plină de respect faţă de Dumnezeu?

¹⁹ Şi celibatarii pot să se străduiască să cultive aceste calităţi (1 Corinteni 7:32). Iar cînd va sosi ziua în care se vor hotărî, poate, să se căsătorească, aceste calităţi le vor fi, fără îndoială, de mare folos. Cît despre creştinii căsătoriţi, ei vor simţi o mare bucurie şi o fericire profundă dacă se vor strădui permanent să cultive aceste virtuţi creştine (Filipeni 4:8, 9). Ambii parteneri trebuie să depună eforturi pentru rezolvarea oricăror probleme care ar putea apărea. Dacă sînt dispuşi să-şi recunoască obiceiurile rele şi să şi le schimbe, ei vor contribui mult la dezvoltarea unei personalităţi creştine foarte plăcute (Coloseni 3:8–10). Amintiţi-vă, de asemenea, că ceea ce îl caracterizează pe un creştin sau o creştină este ca ei să ştie să spună: „Îmi pare rău; iartă-mă, te rog.“ Toţi facem greşeli. Dacă le recunoaştem, dovedim că, într-adevăr, cultivăm acele importante calităţi care sînt modestia şi umilinţa. — Mica 6:8; Iacob 3:2.

20. Ce cuvinte ale lui Pavel, consemnate în Coloseni 3:12–17, sînt utile tuturor?

²⁰ Următoarele cuvinte, pe care Pavel le-a adresat adunării din Colose, sînt foarte adecvate: „Atunci îmbrăcaţi-vă cu veşmintele care corespund propriului popor ales şi iubit al lui Dumnezeu: compasiunea, amabilitatea, umilinţa, gentileţea, răbdarea. Suportaţi-vă unii pe alţii şi iertaţi-vă acolo unde vreunul dintre voi are motiv să se plîngă: trebuie să iertaţi aşa cum Domnul v-a iertat. Mai presus de orice trebuie să existe iubire, care îi leagă strîns pe toţi şi desăvîrşeşte unitatea. Pacea lui Cristos să fie arbitru în inimile voastre; la această pace aţi fost chemaţi în calitate de membri ai unui singur corp. Şi să fiţi plini de recunoştinţă. Mesajul lui Cristos să locuiască în mijlocul vostru cu toată bogăţia lui. Instruiţi-vă unii pe alţii cu toată înţelepciunea. Cîntaţi-i lui Dumnezeu, plini de recunoştinţă în inimile voastre, psalmi şi imnuri şi cîntece spirituale. Orice faceţi, fie că vorbiţi, fie că acţionaţi, să faceţi totul în numele Domnului Isus, aducînd prin el mulţumiri lui Dumnezeu Tatăl.“ — Coloseni 3:12–17, NEB.

21. Cum pot să-i încurajeze pe semenii noştri conduita şi activitatea noastră creştină?

²¹ Minunatele exemple pe care ni le dă Biblia, precum şi cele pe care le observăm în mijlocul adunării creştine din secolul al XX-lea, trebuie să-l încurajeze pe fiecare dintre noi să continue să-şi însuşească noua personalitate (Efeseni 4:22–24). Făcînd astfel, vom fi o binecuvîntare pentru toţi cei cu care avem legături. În plus, multe alte persoane cărora le aducem la cunoştinţă mesajul Regatului vor fi impresionate şi încurajate nu numai de cuvintele noastre, ci şi de zelul nostru şi conduita frumoasă pe care le observă în marea familie internaţională a Martorilor lui Iehova. — Ioan 13:34, 35.

Cum veţi răspunde pentru a rezuma cele de mai sus?

■ Ce calităţi trebuie să cultive omul lui Dumnezeu?

■ Cum se îngrijeşte un creştin de soţia şi copiii săi?

■ Prin ce virtuţi se distinge femeia creştină?

■ Cum pot celibatarii să se pregătească în mod înţelept pentru viitor?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Bărbatul spiritual manifestă calităţi care îl fac atrăgător

[Legenda ilustraţiei de la pagina 11]

O soţie care îl respectă pe Dumnezeu iubeşte şi este iubită

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

Creştinii celibatari pot cultiva noua personalitate, pentru a duce o viaţă activă şi fericită