Mîngîierea pe care ne-o aduce Cuvîntul lui Dumnezeu
IEHOVA este „Tatăl îndurărilor tandre şi Dumnezeul oricărei mîngîieri, ca să ne mîngîie în tot necazul nostru“ (2 Corinteni 1:3, 4). De aceea, trebuie să apelăm la el şi la Cuvîntul său, ca să primim mîngîiere şi încurajare în timpuri de restrişte. — Romani 15:4.
Dacă îi sîntem fideli lui Dumnezeu, el ‘cu nici un chip nu ne va părăsi sau abandona’. Putem spune deci plini de încredere: „Iehova este ajutorul meu, nu îmi va fi teamă. Ce poate să-mi facă omul?“ (Evrei 13:5, 6; Psalm 37:39, 40; 145:20). Aşadar, să nu fim cîtuşi de puţin deprimaţi sau descurajaţi, chiar dacă asupra noastră se abat mari necazuri şi suferinţe.
Cînd a făcut măreaţa sa profeţie care se împlineşte în timpul nostru, Isus a zis: „Veţi fi predaţi chiar de către părinţi şi fraţi şi rude şi prieteni, şi îi vor omorî pe unii dintre voi; şi veţi fi obiectul urii tuturor din cauza numelui meu.“ Dar imediat după aceea el a adăugat: „Şi, cu toate acestea, nu va pieri nici măcar un fir de păr al capului vostru“ (Luca 21:16–18). Dar cum ar putea fi posibil lucrul acesta? Prin intermediul învierii, adică al aceleiaşi speranţe care l-a susţinut şi pe Pavel (Ioan 5:28, 29; 2 Corinteni 1:9, 10). Nu este un fapt mîngîietor să ştim că nici măcar moartea nu ne poate răpi minunate speranţă de viitor?
Gîndiţi-vă la mîngîierea pe care această speranţă şi certitudinea ajutorului lui Dumnezeu o aduc creştinilor persecutaţi, care sînt supuşi la tortură fizică, celor care sînt schingiuiţi şi mutilaţi prin acte de cruzime, creştinelor devotate care au fost violate, părinţilor care au fost separaţi de copiii lor, în mod samavolnic. Da, în Cuvîntul lui Iehova găsim multe exprimări de mîngîiere şi de certitudine care ne fac să ne bucurăm chiar şi atunci cînd ne aflăm în mari suferinţe. — Matei 5:10–12.
Nu uitaţi răsplata!
Cînd avem necazuri sau sîntem în suferinţă, să ne aducem aminte că tot ceea ce ni se întîmplă nouă li s-a întîmplat şi altor slujitori fideli ai lui Iehova. Ne putem împotrivi ispitelor Diavolului, prin care el urmăreşte să ne împiedice a-l sluji pe Iehova, dacă facem ceea ce ne-a îndemnat apostolul Petru: „Împotriviţi-vă [Diavolului] tari în credinţă, ştiind că, în ceea ce priveşte suferinţele, aceleaşi lucruri se petrec în întreaga asociaţie a fraţilor voştri în lume“ (1 Petru 5:9). Da, alţi creştini îndură încercări asemănătoare de dragul veştii bune, şi ei fac aceasta fără să-şi compromită credinţa. Putem face şi noi acelaşi lucru.
Trebuie să îi avem în vedere nu numai pe aceia care au rămas fermi în credinţă, ci şi răsplata pe care au primit-o ei. Să exemplificăm: Fiind hotărît să demonstreze că Iov îl slujea pe Iehova numai din interese egoiste, Satan a adus o serie de nenorociri asupra acestui om al lui Dumnezeu. În primul rînd, i-a omorît animalele, apoi slujitorii şi, în final, cei zece copii. Dar, nefiind mulţumit numai cu atîta, Satan l-a lovit pe Iov cu furuncule grave, din talpa piciorului pînă în creştetul capului“ (Iov, capitolele 1 şi 2). Dar şi-a pătat Iov integritatea faţă de Dumnezeu din cauza acestor nenorociri?
Nu, absolut deloc. Dar ce răsplată a primit el pentru aceasta? Ei bine, Iehova l-a însănătoşit, i-a dat îndoit tot ceea ce avusese el înainte şi i-a prelungit viaţa, oferindu-i multe satisfacţii (Iov 42:10–17). Pe lîngă toate acestea, pe Iov îl aşteaptă o răsplată mult mai măreaţă, şi anume, învierea, cu perspectiva de a trăi veşnic într-un paradis terestru (Iov 14:13–15). Desigur că experienţa lui Iov le aduce mîngîiere şi le dă putere creştinilor de astăzi, care sînt în suferinţă.
„Iehova ne ajută“
Acum să analizăm puţin cazul unei creştine care a îndurat mulţi ani de suferinţă în lagărele de concentrare din Germania în timpul celui de al doilea război mondial. Pe lîngă condiţii aspre de viaţă, persecuţie brutală şi privaţiuni, ea a fost obligată să trăiască separat de soţul şi de copilul ei timp de cinci ani, neştiind ce se întîmplă cu ei. În cele din urmă, după ani de zile în care a suportat cu fidelitate aceste condiţii, ea şi-a regăsit soţul şi copilul, iar de atunci încoace toţi trei îi slujesc lui Iehova cu fidelitate. Iată ce spune ea despre această experienţă:
„Anii pe care i-am petrecut în lagărele de concentrare naziste mi-au servit ca o admirabilă învăţătură. Ce mult te poate întări spiritul lui Iehova cînd te afli în încercări foarte dure! Înainte de a fi arestată, citisem o scrisoare a unei surori care spunea că, atunci cînd te afli în încercări foarte dificile, spiritul lui Iehova răspîndeşte asupra noastră un fel de adîncă pace. Un timp am crezut că sora cam exagerase în privinţa aceasta, dar cînd am trecut eu însămi prin încercări, mi-am dat seama că ceea ce spusese ea era adevărat. Chiar aşa se întîmplă. Este greu să-ţi imaginezi cum ar fi, dacă nu ai cunoscut personal o astfel de situaţie. Dar eu m-am aflat efectiv într-o asemenea situaţie. Într-adevăr, Iehova ne ajută.“
Nu vă simţiţi şi voi mîngîiaţi şi întăriţi prin aceste cuvinte? Datorită faptului că şi-a păstrat intactă integritatea cînd s-a aflat în încercări, această creştină aşteaptă încrezătoare, împreună cu familia ei, să vadă realizîndu-i-se speranţa de viaţă eternă (Evrei 10:39). Fidelitatea este, într-adevăr, bine răsplătită!
Cum s-a simţit oare iubitul nostru frate Pavel după ce a fost supus ani în şir la încercări? Descurajat? Abătut? Deprimat? Cîtuşi de puţin! El a fost încrezător, plin de speranţă, bucuros că le suportase. „Am luptat lupta excelentă, am terminat alergarea, am respectat credinţa“, a spus Pavel. „De acum înainte îmi este rezervată coroana dreptăţii pe care Domnul, judecătorul cel drept, mi-o va da ca răsplată în ziua aceea“ (2 Timotei 4:7, 8). Pavel şi-a continuat cursa fără să şovăie şi a primit o răsplată cerească (Filipeni 3:4–14). Cine nu se simte oare mîngîiat prin acest minunat exemplu? Ne rugăm ca şi noi să putem suporta necazurile, să ne mîngîiem prin ceea ce citim în Scripturi şi să-i rămînem loiali lui Iehova, Dumnezeul nostru, care ne iubeşte.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]
Experienţa lui Iov dă putere creştinilor de astăzi, care sînt în suferinţă