Rezişti în faţa spiritului de nemulţumire?
MURMURELE şi plîngerile sînt consemnate de timpuriu în Scripturi (Exod 15:24). Astăzi asemenea murmure se aud pretutindeni pe glob şi iau o amploare mereu crescîndă. Datorită influenţei sale puternice, această tendinţă ameninţă să ne contamineze pe fiecare dintre noi. Ea se manifestă deseori prin plîngeri, făcute probabil pe un ton coborît, murmure de nemulţumire sau de neplăcere. Creştinii adevăraţi nu trebuie să cedeze în faţa unei asemenea tendinţe. Dar cum ne putem opune spiritului de nemulţumire?
Originea nemulţumirii
Este cît de poate de normal ca să ne descurajeze anumite situaţii. În mod explicabil, „strigătul de reprobare cu privire la Sodoma şi Gomora“ a căpătat proporţii datorită locuitorilor nelegiuiţi de aici (Geneza 18:20, 21). Dar ceea ce ne face să ne plîngem sau murmurăm este nemulţumirea. Promotorul acestui spirit de nemulţumire a fost însă Satan Diavolul, „care induce în eroare întregul pămînt locuit“ (Apocalips 12:9). În grădina Eden el a condus în aşa fel lucrurile încît a generat nemulţumire în sufletul Evei şi apoi şi în sufletul lui Adam (Geneza 3:1–7). Începînd chiar din acel timp, Satan a reuşit să genereze situaţii care să trezească nemulţumirea.
La cîteva secole după rebeliunea din Eden, Iehova şi-a făcut un nume, eliberîndu-i din Egipt pe israeliţi şi organizîndu-i într-o naţiune (Exod 9:16). Au manifestat ei recunoştinţă faţă de Salvatorul lor? În timpul celor 40 de ani de peregrinare prin deşert, ei au murmurat încontinuu împotriva lui Iehova, direct sau indirect, plîngîndu-se de Moise şi de Aaron. Odată Iehova a întrebat: „Pînă cînd va continua să murmure împotriva mea această adunare nelegiuită?“ (Numere 14:26, 27; Exod 16:2, 7). Israeliţii s-au lăsat conduşi de nemulţumire dealungul întregii lor istorii. — Ezechiel 18:25.
Cei care se plîng de soarta lor
Bineînţeles, din cauza imperfecţiunii, unele persoane ar putea să devină, în mod greşit, nemulţumite de viaţa pe care o duc. Bărbatul drept Iov a fost atît de nefericit din cauza celor ce i s-au întîmplat încît şi-a blestemat ziua în care s-a născut (Iov 3:1–3). Este oare posibil ca unii creştini să se plîngă de soarta pe care o au în viaţă? Da, acest lucru este posibil, iar dovezile atestă acest fapt.
Vorbind despre „oamenii lipsiţi de devoţiune sfîntă“ care se strecuraseră în adunarea din primul secol, discipolul Iuda a scris: „Aceştia sînt oameni care murmură şi care se plîng de soarta lor în viaţă, procedînd conform propriilor lor dorinţe [imorale], iar gura lor exprimă lucruri bombastice, în timp ce admiră personalităţi pentru propriul lor profit“ (Iuda 3, 4, 16). Dacă dorim să rămînem nişte creştini fideli, trebuie să evităm asemenea persoane. Este mult mai indicat să reflectăm la multiplele binecuvîntări pe care le primim ca slujitori ai lui Iehova, păstrîndu-ne o mentalitate care să fie aprobată de Iehova! — Galateni 6:18.
Murmurele împotriva unor fraţi sau împotriva altor tovarăşi
Slujitorii lui Iehova ar trebui să dorească să păstreze între ei iubire şi bună înţelegere. Murmurele pot dăuna bunelor relaţii. Levitul Core şi cei care i s-au alăturat au murmurat împotriva lui Moise şi a lui Aaron şi s-au dovedit a fi geloşi. Atitudinea lor a fost condamnată de Iehova şi le-a atras moartea. — Numere capitolul 16.
Secole mai tîrziu, apostolul Ioan a vorbit despre Diotref, care căuta faima şi ‘flecărea despre el cu cuvinte rele’. Dacă Ioan ar fi putut face o vizită acelei adunări, el s-ar fi ocupat în mod special de această nemulţumire. — 3 Ioan 9, 10.
Aşadar, trebuie să veghem ca să nu devenim nemulţumiţi şi să nu murmurăm din cauza privilegiilor pe care le avem în adunare. De exemplu, am face bine dacă ne-am înăbuşi sentimentele de nemulţumire pe care le nutrim faţă de cineva însărcinat cu responsabilităţi în adunare, chiar dacă ni se pare că noi am fi mai potriviţi pentru acea funcţie. Deoarece s-ar putea să ne înşelăm în ceea ce credem, noi nu vrem să avem o mentalitate asemănătoare celei pe care au avut-o Core şi Diotref.
Să căutăm ajutorul Bibliei
Deoarece sîntem imperfecţi şi trăim într-o epocă dificilă, ni se întîmplă, în mod sigur, tuturor, să manifestăm sentimente de nemulţumire. Noi dispunem însă de ajutorul necesar, deoarece Scripturile ne arată modul în care putem învinge nemulţumirea şi tendinţa de a ne plînge.
Este absolut necesar să recunoaştem că Iehova îl dezaprobă pe cel care murmură, deoarece o asemenea atitudine trădează lipsă de credinţă şi de iubire faţă de Dumnezeu. Iată avertismentul pe care ni-l dă apostolul Pavel în acest sens: „Nici să nu murmuraţi, aşa cum au murmurat unii dintre ei [dintre israeliţii din deşert], numai pentru a pieri prin lucrarea distrugătorului“ (1 Corinteni 10:10; Numere 14:35–38). De asemenea, Pavel a mai scris: „Continuaţi să faceţi toate lucrurile fără murmurări şi discuţii“ (Filipeni 2:14). De fapt, cum ar putea cineva să-l slujească din tot sufletul pe ‘fericitul Dumnezeu’ şi să se plîngă fără încetare? (1 Timotei 1:11). Trebuie, aşadar, să vedem lucrurile aşa cum le vede Iehova şi să avem o încredere deplină în puterea lui de a ne face mulţumiţi şi fericiţi. Să nu uităm că printre roadele spiritului său se numără şi bucuria. — Galateni 5:22, 23.
Ne vom opune cu mai multă uşurinţă spiritului de nemulţumire dacă sîntem conştienţi de faptul că viaţa noastră este supusă unei permanente schimbări. În virtutea acestui fapt, orice motiv de nemulţumire nu poate fi decît temporar. (Vezi 2 Corinteni 4:17.) Dacă vom fi conştienţi de acest lucru, vom profita de orice moment de bucurie pe care ni-l oferă serviciul nostru pentru Iehova. În loc să cedăm îngrijorării şi nemulţumirii, ‘vom fi mulţumiţi’ dacă ‘vom avea (...) hrană şi îmbrăcăminte’ (1 Timotei 6:8). Cît de alinătoare este garanţia pe care ne-o dă Iehova: „Cu nici un chip nu te voi părăsi; nicidecum nu te voi abandona.“ Prin urmare, fiind adăpostiţi şi ocrotiţi prin grija Tatălui nostru ceresc, noi nu avem motive de a ne plînge de soarta pe care o avem în viaţă, ci vom fi mulţumiţi „cu lucrurile existente“. — Evrei 13:5.
Să privim spre binecuvîntările abundente pe care le primim
Nu ţi se întîmplă uneori să fii nemulţumit de lucrurile pe care le-ai realizat în viaţă? Dacă vei răspunde afirmativ, compară situaţia în care te aflai în trecut cu privilegiul de a te afla astăzi în paradisul spiritual de care se bucură creştinii adevăraţi. (Vezi 2 Corinteni 12:1–4.) Discipolii unşi ai lui Cristos au fost ‘chemaţi din întuneric la lumina(...) minunată’ a lui Dumnezeu. Tovarăşii lor, adică membrii „marii mulţimi“, beneficiază în egală măsură de minunata lumină a adevărului şi li s-au pus înainte perspective minunate (1 Petru 2:9; Apocalips 7:9–14). Nu ar trebui, oare, să fim mulţumiţi, ba chiar foarte fericiţi, datorită faptului că ne bucurăm de o lumină spirituală şi avem privilegiul de a cunoaşte pe Iehova Dumnezeu şi pe Regele nostru, Isus Cristos, şi de ale sluji lor?
Noi facem parte dintr-o minunată familie internaţională de fraţi şi surori — organizaţie cunoscută în întreaga lume şi condusă de Isus Cristos prin intermediul „sclavului fidel şi prevăzător“. Această familie universală îndeplineşte voinţa lui Iehova, predicînd vestea bună a Regatului şi formînd discipoli (Matei 24:14, 45–47; 28:19, 20; 1 Petru 2:17). Ce motive minunate avem de a fi mulţumiţi!
Dacă totuşi sîntem personal nemulţumiţi de unele aspecte ale organizării adunării, este posibil ca să fi înţeles greşit anumite lucruri noi sau, posibil, opiniile noastre sînt eronate, ceea ce este absolut posibil în cazul oamenilor imperfecţi, chiar şi atunci cînd aceştia sînt nişte creştini dedicaţi lui Dumnezeu. (Vezi Proverbe 16:2; Galateni 2:11–14; Filipeni 4:2.) Pe de altă parte, chiar dacă avem dreptate, noi trebuie să fim siguri că Iehova poate să redreseze lucrurile, dacă este necesar să o facă, — prin intermediul Fiului său, Conducătorul adunării (Efeseni 5:22, 23). În loc să fim nemulţumiţi, ar trebui, mai degrabă, să dăm dovadă de răbdare.
Meditînd asupra modului în care acţionează Iehova faţă de organizaţia poporului său, avem motive temeinice de a fi mulţumiţi. De exemplu, explicîndu-i-se cu claritate învăţăturile biblice, poporul lui Iehova a fost întărit din punct de vedere spiritual. Deoarece au înţeles punctul de vedere pe care-l are Iehova cu privire la puritate, Martorii lui Iehova, în ciuda imperfecţiunii, au o conduită remarcabilă. Astăzi, noi înţelegem mai bine modul în care trebuie să funcţioneze adevărata organizaţie creştină, astfel încît noi îi slujim lui Iehova în armonie cu indicaţiile pe care le dau Scripturile privitor la organizarea adunării (Filipeni 1:1). Nu constituie acesta un alt motiv de satisfacţie pentru noi, creştinii dedicaţi lui Dumnezeu?
Speranţa minunată de viitor pe care o au creştinii fideli îi ajută să depăşească orice motiv temporar de relativă nemulţumire. Ne apropiem cu paşi repezi de timpul în care tot ce are viaţă îl va lăuda pe Iehova (Psalm 150). În aşteptarea acestui eveniment, noi nu trebuie să cedăm în faţa tendinţei de a murmura. Ar fi, mai degrabă, de dorit să-i slujim Tatălui nostru ceresc şi iubitor, animaţi fiind de o mulţumire plină de devoţiune.