Să ne supunem personal lui Iehova prin dedicare
„NOI ştim că provenim de la Dumnezeu, dar că întreaga lume zace în puterea celui rău.“ Prin aceste cuvinte apostolul Ioan a enunţat un adevăr care le displace celor mai mulţi oameni, şi anume, că întreaga lume zace în puterea „răului“, Satan. Cu toate acestea, Diavolul ‘nu are nici o influenţă’ asupra celor care descind din adevăratul Dumnezeu, Iehova. Toţi oamenii se găsesc, aşadar, fie sub dominaţia lui Satan, fie sub dominaţia lui Iehova. Această alegere depinde de fiecare în parte. Dar tu, cui te supui? Lui Satan, sau lui Iehova? — 1 Ioan 5:18–20; vezi şi La Bible en français courant; Synodale.
Este absolut necesar să te hotărăşti (Luca 21:31, 32). Aşa cum reiese din următoarele cuvinte ale lui Isus, nimeni nu poate fi oportunist, abţinîndu-se să ia poziţie de o parte sau de alta. Isus spune: „Cine nu este de partea mea este împotriva mea, şi cine nu adună împreună cu mine, risipeşte“ (Matei 12:30). Cum putem fi siguri că adunăm cu Cristos? Întrucît astăzi oamenii îşi spun creştini, „salvaţi“ şi „născuţi din nou“, deşi fac parte dintr-un număr mare de religii total diferite, aceste expresii şi-au pierdut mult din valoare (Matei 19:16–26; Ioan 3:3; 10:9). De fapt, întrebarea cea mai importantă este: credem noi în ceea ce a crezut Cristos şi proclamăm noi ceea ce a proclamat el? Evreu fiind, Isus nu a încercat să se glorifice, învăţîndu-i pe alţii misterul trinităţii (Ioan 14:28; 17:1–5). El a anunţat în schimb un mesaj clar, care se axa pe Regatul lui Dumnezeu. Ştiind că aceasta era misiunea lui, el a spus într-o zi: „Trebuie să le declar şi altor oraşe vestea bună a regatului lui Dumnezeu, deoarece pentru aceasta am fost trimis.“ — Luca 4:43.
„Lasă să se facă‚ de data aceasta“
Înainte de a-şi începe serviciul public, care consta în predicarea Regatului lui Dumnezeu, Isus a făcut un pas esenţial, pe care urmau să-l facă toţi cei care, asemenea lui, aveau să se supună Tatălui său. Iată cum ne relatează Matei acest eveniment: „Atunci, Isus a venit din Galileea la Ioan, la Iordan, pentru a fi botezat de el.“ Deoarece Ioan protesta, spunînd că mai degrabă el trebuie să fie botezat de Isus, acesta din urmă i-a răspuns: „Lasă să se facă de data aceasta, deoarece se cuvine să îndeplinim în felul acesta tot ce este drept.“ — Matei 3:13–15.
Fiind botezat prin scufundare în Iordan, Isus a arătat ce înseamnă să îndeplineşti „tot ce este drept“. De asemenea, el a fost îndreptăţit să le spună mai tîrziu celor care îl urmau: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli dintre oamenii tuturor naţiunilor, botezîndu-i în numele Tatălui, al Fiului şi al spiritului sfînt, învăţîndu-i să respecte toate lucrurile pe care vi le-am poruncit“ (Matei 28:19, 20). Aşadar, menirea botezului era, printre altele, de a-i identifica pe cei care urmau să se supună adevăratului Dumnezeu, Iehova, şi nu lui Satan. Anul trecut, în perioada anului de serviciu, care s-a scurs (septembrie 1984 — august 1985), s-au botezat în apă, demonstrînd că au făcut această alegere, aproximativ 190 000 de persoane. Prin acest act, ei au dovedit că preferă suveranitatea lui Iehova, respingînd-o pe cea a lui Satan. — Proverbe 27:11.
O hotărîre luată în deplină cunoştinţă de cauză
Şi anul acesta există mii de persoane care intenţionează să fie botezate cu ocazia congreselor „Pacea divină“, congrese care vor avea loc în numeroase regiuni ale globului. Înainte de a face acest pas, toţi candidaţii trebuie să revadă cu lux de amănunte, împreună cu bătrînii din adunarea lor, învăţăturile biblice fundamentale şi principiile care guvernează conduita unui creştin, pentru a se asigura dacă îndeplinesc întocmai condiţiile ce se cer pentru a fi botezaţi. Prin urmare, ei nu iau această hotărîre în mod pripit. Fiecare în parte „a constatat el însuşi care este voinţa bună şi plăcută şi perfectă a lui Dumnezeu“, şi simte dorinţa de-a o îndeplini. — Romani 12:2.
La sfîrşitul cuvîntării pentru botez, ce va fi ţinută în timpul congresului, candidaţii vor fi deci în măsură să răspundă în cunoştinţă deplină de cauză şi din toată inima la două întrebări uşoare. În felul acesta ei vor arăta că au înţeles bine ceea ce trebuia făcut pentru a urma exemplul lui Cristos. Iată prima întrebare:
Te-ai căit de păcate şi te-ai dedicat lui Iehova‚ pentru a face voia sa‚ pe baza jertfei lui Isus Cristos?
A doua întrebare este formulată astfel:
Înţelegi că dedicîndu-te lui Dumnezeu şi botezîndu-te devii un Martor al lui Iehova şi te alături organizaţiei divine care este condusă de spiritul sfînt?
Răspunzînd afirmativ la aceste întrebări, candidaţii dovedesc că inima lor se află în condiţia cerută pentru a primi botezul creştin.
O atitudine corespunzătoare
Uneori s-au ridicat întrebări cu privire la ţinuta pe care trebuie să o aibă cei care se botează. Este important, în primul rînd, să se aleagă un costum de baie decent. Acest lucru este deosebit de necesar astăzi, deoarece se pare că străduinţa croitorilor este de a mări atracţia sexuală prin confecţionarea unor costume ce acoperă din ce în ce mai puţin corpul. Trebuie să ştim, de asemenea, că unele costume par a fi decente cînd sînt uscate, dar lasă foarte mult de dorit cînd sînt ude. Cu siguranţă, nici o persoană care se botează nu va dori să tulbure sau să poticnească pe cineva cu ocazia unui eveniment aşa de important cum este botezul. — Filipeni 1:10.
În trecut, unii s-au dovedit a fi extremişti, oferind celor nou botezaţi cadouri costisitoare sau organizînd în cinstea lor mari recepţii. Deşi botezul este un motiv de bucurie ce poate fi împărţită cu alţii, este necesară puţină prudenţă. Biblia spune: „Este mai bun sfîrşitul de mai tîrziu, al unui lucru, decît începutul lui“ (Ecleziast 7:8). Botezul este un început; este începutul unei alergări creştine care poate duce la salvarea vieţii. Cînd începe această alegere, creştinul nu are în urma sa ani îndelungaţi de serviciu fidel. De ce să-i facem atunci pe cei nou convertiţi să se aprecieze mai mult decît este necesar? — Vezi 1 Timotei 3:6.
Ce s-a întîmplat potrivit relatării biblice, după ce au fost botezaţi cei trei mii de creştini, la sărbătoarea Zilei a cincizecea a anului 33 e.n.? „Ei perseverau în învăţătura apostolilor şi în participarea în comun la mese şi rugăciuni.“ Aceşti noi botezaţi îşi concentraseră atenţia asupra lucrurilor spirituale, arătîndu-se ospitalieri unii faţă de alţii (Fapte 2:41, 42). Botezul este un moment propice pentru meditare şi reflectare. Este îmbucurător să vedem cum persoanele cu care studiem Biblia fac acest pas extrem de important. La locul botezului ţinuta noastră ar trebui să arate celor care ne observă că am luat hotărîrea vitală de a ne supune lui Dumnezeu, în calitatea sa de Domn Suveran, şi de a deveni martori ai lui Iehova, ieşind din această lume care zace „în puterea celui rău“. — 1 Ioan 5:19; Matei 4:10.