Îţi dramatizezi stările de iritare?

„TE URĂSC!“ Adeseori, partenerii de căsătorie sînt auziţi certîndu-se şi aruncîndu-şi astfel de cuvinte. De multe ori mame nervoase sînt auzite cum debitează cu ţipete ameninţări violente la adresa copiilor lor.

Dar care este cauza acestor manifestări? Persoanele care se comportă astfel cedează slăbiciunii de a-şi dramatizaa stările de iritare sau supărările pe care le resimt. Datorită unor sentimente rănite sau unei senzaţii de inutilitate sau neputinţă, oamenii păcătoşi exagerează uneori pînă la extrem şi spun anumite lucruri pe care ei nu vor, de fapt, să le spună.

Un exemplu elocvent

Dramatizarea stărilor de iritare nu este deloc o noutate, fapt care este ilustrat prin cazul profetului Iona. Deoarece la început el a fost prea fricos ca să transmită niniviţilor mesajul avertizator al lui Dumnezeu, Iona a tras învăţămintele de rigoare cînd a fost înghiţit de un peşte uriaş şi vărsat apoi pe uscat. După această întîmplare, el a anunţat fără frică mesajul lui Dumnezeu, mesaj care îi avertiza pe locuitorii oraşului Ninive despre distrugerea iminentă care urma să vină după 40 de zile. Dar niniviţii au reacţionat pozitiv la predicarea lui Iona, manifestînd căinţă, de la rege pînă la cel mai neînsemnat dintre supuşii lui. Cînd Iehova a văzut această atitudine, el nu i-a distrus pe niniviţi. — Iona 1:1–17; 2:10; 3:1–10.

Aşa ceva însă era prea mult pentru Iona, deoarece avea sentimentul că astfel era expus în public ca un profet fals! De aceea el a spus: „O, Iehova, te rog ia-mi sufletul, fiindcă este mai bine pentru mine să mor decît să trăiesc“. Mai tîrziu, cînd curcubetele care îi dăduse umbră a pierit pe neaşteptate, Iona i-a spus din nou lui Iehova: „Este mai bine pentru mine să mor decît să trăiesc“. Da, profetul şi-a dramatizat în aşa măsură stările de iritare, încît a ajuns să spună că preferă moartea în locul vieţii. Însă Iehova l-a lămurit de ce a manifestat el îndurare faţă de niniviţi. — Iona 4:1–11

De ce ne dramatizăm uneori stările de iritare

În prezent afirmaţiile exagerate sînt făcute cu scopul de „a ne despovăra“, cum s-ar zice. Ele sînt exprimate fără ca persoana respectivă să le treacă prin filtrul raţiunii sau fără ca măcar să creadă că sînt adevărate. Sau poate că ele sînt făcute pentru a exprima o răutate sau pentru a pedepsi pe cineva. Dar indiferent care ar fi motivul, faptul de a ceda în faţa acestei înclinaţii nu face decît să înrăutăţească lucrurile. Aproape sigur că ea ar lărgi şi mai mult prăpastia dintre cele două persoane care se ceartă, făcînd mai dificilă împăcarea lor sau stabilirea unei relaţii armonioase între ele. Unul dintre motivele creării unei asemenea situaţii ar putea fi faptul că, deşi persoana care face afirmaţia exagerată în realitate nu o crede sau nu o ia în serios, victima remarcii respective are impresia că autorul ei a spus-o cu toată seriozitatea. Ce situaţie penibilă!

De asemenea, şi mîndria poate fi cauza debitării unor afirmaţii exagerate negîndite. O persoană care a fost jignită poate crede că cele spuse sau săvîrşite de către celălalt au dovedit lipsă de respect, de înţelegere sau de consideraţie. Dar indiferent care ar fi factorii care ne determină să ne dramatizăm stările de iritare, oare ce putem face pentru a ne înfrîna această înclinaţie?

Ajutoare pentru a ne înfrîna această tendinţă

Umilinţa, sau umilinţa de spirit, este un ajutor pentru noi. Dacă îi considerăm într-adevăr pe ceilalţi că sînt mai buni decît noi, aşa cum sfătuieşte Biblia, această atitudine ne va ajuta să nu dramatizăm şi să nu facem afirmaţii exagerate cînd sîntem enervaţi, nedreptăţiţi iritaţi sau puşi la o grea încercare. — Filipeni 2:1–4.

Stăpînirea de sine: constituie, de asemenea, un mare ajutor în această privinţă. Ea ne ajută să fim răbdători cînd sîntem puşi la încercare — cu alte cuvinte să fim îndelung răbdători. Prin recomandări şi exemple, Cuvîntul lui Dumnezeu ne avertizează deseori de pericolul pierderii autocontrolului. De exemplu, Biblia afirmă: „Ce care este încet la mînie este mai bun decît un om puternic, iar cel care îşi stăpîneşte spiritul este mai bun decît cel care capturează un oraş“ (Proverbe 16:32). Este adevărat că nu este prea uşor să exerciţi stăpînire de sine în condiţii neprielnice. Totuşi, străduinţa de a învăţa să ne comportăm astfel ne va aduce mari foloase.

Întrucît învăţăm atît de bine din exemple, să medităm la exemplul pe care ni l-a furnizat însuşi Iehova Dumnezeu. Iată ce a spus el, în ciuda faptului că fusese provocat: „Am tăcut timp îndelungat. Am rămas tăcut. Am exercitat stăpînire de sine“ (Isaia 42:12, 14). Dacă ne-am dedicat fără rezerve lui Iehova, trebuie să dorim să-l imităm în ceea ce priveşte exercitarea stăpînirii de sine. Această calitate ne va ajuta, cu siguranţă, să evităm dramatizarea stărilor noastre de iritare.

Iubirea neegoistă ne va ajuta în mod deosebit să evităm exagerările cînd ne aflăm în situaţii dificile. Iubirea, care este un rod al spiritului lui Dumnezeu, ne dă discernămîntul necesar ca să înţelegem de ce unii oameni acţionează sau vorbesc într-un mod care ne pune uneori la încercare răbdarea. Iubirea este aceea care face concesii faţă de slăbiciunile altora. Da, „iubirea este îndelung răbdătoare şi binevoitoare (. . .) [Ea] nu se irită. Ea nu ţine cont de răul suferit (. . .) Ea suportă totul, crede totul, speră totul, suferă totul“. Iubirea face toate acestea şi, astfel, ne ajută să nu dramatizăm situaţia atunci cînd ne este rănit amorul propriu. — 1 Corinteni 13:4–7.

Rugăciunea constituie, de asemenea, un ajutor. De exemplu îl putem ruga în mod respectuos pe Tatăl nostru ceresc să ne dea spiritul sfînt (Luca 11:13). Îl putem ruga, plini de încredere, să ne ajute să cultivăm şi să manifestăm roadele spiritului, respectiv stăpînirea de sine, iubirea, pacea, îndelunga răbdare, blîndeţea şi celelalte (Galateni 5:22, 23). Iehova răspunde acestor rugăciuni umile, dîndu-le spiritul său celor care îl iubesc. Astfel vom primi mai mult ajutor pentru a ne înfrîna orice înclinaţie de a ne dramatiza stările de iritare.

Întrucît toţi sîntem imperfecţi, noi vom pune la încercare răbdarea altora, iar alţii ne vor pune nouă la încercare răbdarea. Dar umilinţa, stăpînirea de sine, iubirea neegoistă şi îndeosebi rugăciunea pentru a primi sprijin din partea lui Dumnezeu ne vor ajuta să ne suportăm unii pe alţii, în ciuda slăbiciunilor şi greşelilor noastre. Astfel nu vom mai fi înclinaţi să ne dramatizăm stările de iritare.

[Notă de subsol]