Să ne păstrăm echilibrul — dar cum?
DINTR-O dată, după ce a activat mulţi ani ca director al unei mari companii de construcţii, Kenneth, a fost dat afară din serviciu. Acum, el încearcă să-şi formeze o companie proprie şi efectuează, în acest scop, multe ore de muncă. „Mă simt istovit“, recunoaşte el, în timp ce încearcă să păstreze un echilibru între viaţa de familie, afaceri şi responsabilităţile în cadrul adunării.
David încearcă să se acomodeze la un nou mod de viaţă şi să facă faţă noilor condiţii familiale generate de naşterea unui nou copil. După ce a lucrat ani de zile într-un birou din New York, el şi mica sa familie s-au mutat în provincie, unde el se străduieşte să înveţe o nouă meserie concomitent cu efectuarea serviciului de bătrîn în adunarea creştină şi de pionier (vestitor cu timp integral al Regatului).
De mai mulţi ani, Bill face eforturi pentru a-şi reduce cheltuielile ca să poată face şi el, asemenea celor doi copii ai săi, serviciul de pionier. De cîteva luni el îşi petrece majoritatea timpului lucrînd la noua Sală a Regatului pentru adunarea din localitatea unde se află el. Dar acum sumele de pe notele sale de plată s-au ridicat din nou. „Se pare că pionieratul se îndepărtează tot mai mult de mine“, spune el gînditor. „Sînt dezamăgit.“
Asemenea Martorilor lui Iehova de pretutindeni, aceşti bărbaţi şi familiile lor se luptă ca să-şi păstreze echilibrul spiritual în aceste „zile din urmă“ în care sînt „timpuri critice cărora cu greu li se va face faţă“ (2 Timotei 3:1). Îţi par cunoscute problemele cu care se confruntă creştinii menţionaţi mai sus?
Presiuni de afaceri
Apostolul Pavel a avertizat că, în aceste „zile din urmă“, oamenii vor fi „iubitori de bani (. . .) refractari la orice acord, (. . .) trădători“ (2 Timotei 3:1–4). Creştinii care lucrează în lumea afacerilor pot confirma veridicitatea acestor cuvinte. „N-am văzut o stare atît de rea niciodată“, se plîngea un Martor. „Oamenii sînt neraţionali, nu poţi să-i mulţumeşti şi nu vor să-ţi plătească cheltuielile pe care le faci pentru ei.“ Aceste condiţii îngreunează menţinerea echilibrului spiritual.
Totuşi, un rol esenţial în păstrarea echilibrului îl joacă autodisciplinarea. „Ori de cîte ori sînt tentat să cumpăr ceva de care nu am nevoie sau să accept o lucrare de care nu am nevoie“, a spus un creştin care este om de afaceri, îmi pun stop cu porunca: Nu te complica (. . .) Uneori trebuie să fiu aspru cu mine însumi, dar am reuşit să nu depăşesc cheltuielile suplimentare de producţie şi am evitat angajarea unor lucrări de anvergură, care, deşi sînt atrăgătoare din punct de vedere financiar te fac să depinzi totuşi prea mult de un singur client.“
În lumea afacerilor, succesul depinde de hotărîrea şi energia omului. Dar, atenţie! Nici un slujitor dedicat al lui Iehova nu-şi poate permite să ignore avertismentul clar care este consemnat în 1 Timotei 6:9, 10: „Dar cei care sînt hotărîţi să fie bogaţi cad în ispită, într-un laţ şi în multe dorinţe absurde şi dăunătoare care îi scufundă pe oameni în distrugere şi ruină. Fiindcă iubirea de bani este rădăcina oricărui fel de lucruri dăunătoare şi alergînd după această iubire, unii s-au abătut de la credinţă şi s-au străpuns singuri peste tot, cu multe dureri.“
Este foarte uşor să lăsăm ca gîndirea materialistă a lumii să schimbe, în mod treptat, definiţia pe care o dăm „succesului“, pînă cînd nu vom mai fi mulţumiţi doar cu procurarea celor necesare familiei. Curînd, definiţia pe care o dăm succesului poate însemna să fim mai tari decît principalul nostru rival sau chiar să-l facem să iasă din afaceri. În mod subtil, motivele noastre bune pot dispărea şi, fără să ne dăm seama, putem deveni „hotărîţi să fim bogaţi“. Atunci, echilibrul nostru spiritual va fi pierdut.
Şi „iubirea de bani“ îi poate amăgi pe creştinii care sînt neprevăzători. Biblia recunoaşte că banul „serveşte (. . .) spre ocrotire“, dar ea ne avertizează cu privire la „puterea înşelătoare a bogăţiei“ (Ecleziastul 7:12; Matei 13:22). Un creştin care lucrează în lumea afacerilor ar putea cu multă uşurinţă să gîndească astfel: „Oh, de-aş avea ceva mai mulţi bani, doar aşa, ca protecţie în faţa actualei nesiguranţe a lumii de afaceri.“ Dar banii exercită o asemenea influenţă încît ei devin un scop în sine. De exemplu, creşterea resurselor financiare te obligă să închiriezi un birou mai mare pentru „a atrage clienţii“ şi trebuie să cumperi echipament nou pentru „a executa lucrări de amploare“. Dar pe măsură ce se înmulţesc notele de plată ale clienţilor, tot aşa se înmulţesc asupra celui neprevăzător presiunile de a lucra din ce în ce mai mult, astfel încît persoana respectivă ajunge să neglijeze lucrurile spirituale şi îşi pierde echilibrul pe care trebuie să-l manifeste un creştin.
Un interes deosebit îl prezintă anumite organizaţii de afaceri care acţionează pe scară largă şi cărora le cad victimă persoanele neprevăzătoare. Acestor persoane li se promite că vor obţine cîştiguri foarte mari în schimbul a numai cîteva ore de lucru pe săptămînă. Astfel, unii creştini sinceri au fost induşi în eroare şi au crezut că în foarte scurt timp vor putea să-şi asigure, dacă vor munci cu jumătate de normă, un mod de trăi confortabil şi să efectueze „chiar şi serviciul de pionier“. Asemenea proiecte de afaceri îl pot determina pe un creştin să-i recruteze pe unii dintre tovarăşii lui de credinţă ca să lucreze în sectorul de vînzări al companiei respective.
Însă majoritatea acestor proiecte implică participarea la întruniri şi conferinţe care sînt organizate cu ocazia vînzărilor unde este cultivată „iubirea de bani“ şi în care comercianţii care se bucură de „succes“ îşi etalează inelele cu diamante şi se laudă cu noile lor maşini. Vi l-aţi putea imagina oare pe apostolul Pavel asistînd la astfel de întruniri şi aplaudînd asemenea prezentări? Oare ar insista el ca tovarăşii lui de credinţă să vîndă produsele companiei sale şi ar îndrăzni el să-i îndemne, în mod nepotrivit, la o astfel de acţiune exact atunci cînd îi întîlneşte la locul de întrunire al adunării? (Filipeni 3:7–9). Pe măsură ce creştinii care fac parte din aceste organizaţii nutresc dorinţe materialiste, ei vor constata că activităţile adunării nu îşi mai găsesc loc în viaţa lor. Consfătuirile săptămînale ocazionate de vînzările de produse înlocuiesc întrunirile adunării, marile întruniri la care se ţin cuvîntări despre arta de a vinde produse şi care au drept scop stîrnirea entuziasmului auditoriului pentru meseria de comis voiajor înlocuiesc congresele poporului lui Dumnezeu, iar tovărăşiile lumeşti înlocuiesc comunitatea fraţilor, o comunitate care este sănătoasă din punct de vedere spiritual. Această uriaşă pierdere în ceea ce priveşte echilibrul spiritual are rezultate tragice.
Cum să ne menţinem echilibrul
Bineînţeles, materialismul nu este singurul obstacol în calea păstrării echilibrului spiritual. S-ar putea vorbi foarte mult despre problemele cauzate de practicarea excesivă a hobbyurilor şi distracţiilor, precum şi de efectul distrugător pe care îl are asupra creştinilor epidemia sexuală. Cum poate un creştin să-şi menţină echilibrul spiritual în mijlocul numeroaselor tentaţii ale vieţii de astăzi?
Pentru a putea răspunde la această întrebare este util să facem o comparaţie între echilibrul spiritual şi echilibrul fizic.
Aşa cum bebeluşii nu îşi pot menţine singuri echilibrul, şi aşa cum deseori ameţeala apare ca rezultat al unei boli, tot aşa, persoanelor care, din punct de vedere spiritual, sînt imature sau bolnave le lipseşte echilibrul spiritual. Chiar şi o persoană matură şi sănătoasă din punct de vedere fizic îşi poate pierde echilibrul pe un teren alunecos şi periculos. Aşadar, un creştin matur şi sănătos din punct de vedere spiritual trebuie să evite în permanenţă „terenul periculos“ şi să nu creadă că nu şi-ar putea pierde nici măcar pe moment echilibrul spiritual.
În plus, cei care au încercat să-şi menţină echilibrul pe o bicicletă care stă pe loc apreciază importanţa pe care o are pedalarea şi mişcarea adică înaintarea, pentru menţinerea echilibrului. Acest aspect este de o importanţă vitală, deoarece în ultimii ani unii au folosit sau au înţeles în mod greşit expresia „echilibru spiritual“. „Nu mai folosi atît de mult timp în serviciul de teren“, au spus ei. „Petrece mai mult timp acasă, în mijlocul familiei. Fii echilibrat!“ Urmarea acestui sfat necorespunzător a dus la încetinirea înaintării unor creştini, rănindu-i din punct de vedere spiritual şi făcîndu-i să cadă pradă satisfacerii propriilor plăceri. — 2 Petru 2:3; 3:11, 12.
Bineînţeles, echilibrul creştin nu înseamnă renunţarea la stîlpul de tortură al lui Isus Cristos! (Luca 9:23–25). O asemenea atitudine infidelă ar echivala efectiv cu a te poticni de el, ceea ce nu ar însemna cîtuşi de puţin că eşti echilibrat. — Matei 11:6.
Echilibrul de care au nevoie slujitorii lui Iehova Dumnezeu este menţionat în cartea Proverbelor unde citim următoarele: „Înţelepciunea este cel dintîi lucru. Cîştigă înţelepciune; şi cu tot ceea ce cîştigi, cîştigă pricepere. Cînd vei umbla, pasul nu-ţi va fi stînjenit; iar dacă vei alerga, nu te vei poticni. Apucă disciplina; nu-i da drumul. Ocroteşte-o fiindcă ea este viaţa ta.“ — Proverbe 4:7, 12, 13.
Înţelepciunea, priceperea şi autodisciplina sînt elementele-cheie pentru menţinerea echilibrului spiritual. Ele se dobîndesc prin studierea cu grijă şi regularitate a Cuvîntului lui Dumnezeu şi prin aplicarea lucrurilor învăţate. „Iehova însuşi dă înţelepciune“, spune un proverb inspirat. „Din gura lui vin cunoştinţă şi discernămînt. Şi el va păstra cu grijă înţelepciunea practică pentru cei drepţi; pentru aceia care umblă în integritate el este un scut.“ — Proverbe 2:6, 7.
Înţelepciunea implică aplicarea practică a cunoştinţei. Majoritatea creştinilor care îşi pierd echilibrul spiritual sînt victimele faptului că nu au aplicat ceea ce cunoşteau despre pericolele materialismului sau ale satisfacerii propriilor plăceri sau chiar ale propriei dreptăţi (Proverbe 3:5–7). Dacă aplici ceea ce ştii cu privire la slăbiciunile tale pentru a ocoli neajunsurile spirituale dai dovadă de multă înţelepciune. „Trebuie să lucrez din greu pentru a-mi menţine echilibrul“, spune un bătrîn, „deoarece ştiu că am un mod de gîndire unilateral şi o personalitate cam extremistă. Îmi este foarte uşor să mă angrenez total cînd într-un lucru, cînd într-altul, neglijîndu-mi, concomitent, celelalte responsabilităţi.“
Un exemplu de nepreţuit pentru toţi creştinii îl oferă fraţii şi surorile noastre spirituale. Deseori ei pot să observe cînd deviem din punct de vedere spiritual, înainte de a ne da noi înşine seama. Cît de important este ca, în asemenea situaţii, să acceptăm cu smerenie sfaturile pe care ni le dau ei! Din nefericire, ceea ce se întîmplă cînd nu procedăm astfel este, de asemenea, adevărat şi anume: „Cine se izolează îşi va urmări propriile sale dorinţe egoiste; el va izbucni împotriva oricărei înţelepciuni practice“ (Proverbe 18:1). Evită deci să te izolezi de tovarăşii tăi de credinţă şi reacţionează cu promptitudine la sănătoasele sfaturi scripturale.
Menţine-ţi echilibrul spiritual
Iată cîteva elemente-cheie care te ajută să-ţi păstrezi echilibrul spiritual: 1. Rămîi sănătos din punct de vedere spiritual, prin cultivarea înţelepciunii, a priceperii şi a stăpînirii de sine. 2. Evită terenul spiritual periculos ca, de exemplu, capcana subtilă a materialismului. 3. Străduieşte-te să-ţi cunoşti domeniile în care manifeşti slăbiciune sau dezechilibru şi să lucrezi pentru îmbunătăţirea lor. 4. Nu încetini ritmul în lucrarea de teren, ci continuă să mergi înainte în serviciul lui Iehova. 5. Acceptă cu smerenie sfaturile care vin de la organizaţia lui Dumnezeu şi de la cei pe care îi foloseşte această organizaţie. 6. Nu te izola de adunarea creştină.
Poate că ţi se pare dificilă menţinerea unui bun echilibru spiritual în aceste timpuri critice. Totuşi, nu înceta să depui eforturi în această direcţie. În calitate de Martori ai lui Iehova, noi trebuie să fim imitatori ai unui Dumnezeu ale cărui trăsături superbe şi sfinte se află într-un echilibru perfect (Efeseni 5:1; Apocalips 4:8). Echilibrul spiritual ni-l putem păstra numai dacă motivul care ne determină să îl imităm pe Iehova Dumnezeu, este iubire sinceră faţă de el şi numai dacă acceptăm ajutorul de care avem nevoie din partea tovarăşilor de credinţă şi a organizaţiei lui Iehova.