Ştiri şi semnificaţia lor

Interes faţă de supranatural

„Ştiinţele oculte, lumea supranaturală şi fenomenele paranormale aduc venituri mari“, se spune într-un articol publicat în U.S. News & World Report, „de la oamenii din toate sferele de activitate, care plătesc preţuri ridicate pentru a-i consulta pe pretinşii cititori, văzători şi vizionari“. Printre cei menţionaţi se numără astrologii, transcedentalii, spiritiştii şi alţii dintre cele aproximativ 600 000 de persoane care practică ocultismul în Statele Unite şi care cer pînă la 300 de dolari pe consultaţie. Milioane de dolari se cheltuiesc, de asemenea, pe reviste, cărţi, benzi de magnetofon şi filme care tratează teme cu o varietate care se extinde, „de la astrologie pînă la vrăjitorie“. Se estimează că 30 de milioane de americani citesc cu regularitate horoscoapele din ziar şi manifestă un interes deosebit faţă de congresele, conferinţele şi expoziţiile care se organizează cu privire la problemele transcendentale. Se pare că sînt o mulţime de şcoli de vrăjitorie şi că există chiar un computer comercializat care produce o schiţă astrologică în numai cîteva secunde.

Dar de ce se manifestă atîta interes faţă de fenomenele supranaturale? Printre motivele invocate se numără: „Frica de moarte, experienţa personală cu privire la presimţiri şi importanţa pe care literatura şi filmele o acordă acestor probleme.“ Mulţi oameni sînt atraşi, de asemenea, de „nota de destindere“ a ştiinţelor oculte şi există şi „oameni sinceri pentru care parapsihologia echivalează cu o religie sau cu o disciplină care este sau se va dovedi valabilă din punct de vedere ştiinţific.“

Totuşi, Biblia ia o poziţie foarte clară împotriva oricărei angrenări în practicile oculte. Oamenii care erau implicaţi în aceste practici în Israelul antic erau condamnaţi la moarte „căci oricine face aceste lucruri este ceva detestabil pentru Iehova“ (Deuteronom 18:10–12). În mod asemănător, creştinii sînt avertizaţi să se ferească de spiritism. — Galateni 5:19–21; Apocalips 21:8.

Armaghedonul — adevăr sau ficţiune?

Recent, la U.S.C. (Universitatea din California de Sud) a avut loc o reuniune a pedagogilor, al cărei scop a fost să combată credinţa crescîndă în faptul că omenirea este aproape de războiul Armaghedonului — o bătălie care va avea loc, spune Biblia, între Dumnezeu şi „regii“ răi ai „întregului pămînt locuit“ (Apocalips 16:14, 16). Ziarul Los Angeles Times relatează că la programul care a fost prezentat la reuniune şi care a fost sprijinit de un grup de orientare umanistă, a luat cuvîntul şi James M. Robinson, cercetător în domeniul Scripturilor greceşti şi profesor la Şcoala de Teologie din Claremont. Dar în loc să susţină că avertismentul Bibliei cu privire la Armaghedon este o realitate, Robinson a declarat că scriitorii Scripturilor greceşti au amestecat „elementele publicitare şi banalităţile“ cu învăţăturile lui Isus, pentru a-i ameninţă pe oameni cu distrugerea. Un alt vorbitor, Randel Helms, de la Universitatea de Stat din Arizona, a numit Apocalipsul şi cartea lui Daniel „ficţiuni religioase“.

Dar care ar trebui să fie reacţia creştinilor la asemenea contestări ale valabilităţii Cuvîntului lui Dumnezeu? Apostolul Pavel l-a îndemnat pe Timotei „să nu aibă de-a face cu discuţiile filozofice fără sens şi cu convingerile antagoniste despre «cunoaşterea» care nu este cîtuşi de puţin cunoaştere“. De ce? Deoarece „prin adoptarea acesteia, unii s-au îndepărtat total de la credinţă“ (1 Timotei 6:20, 21, The Jerusalem Bible). În mod similar, Petru a scris: „În zilele din urmă vor veni batjocoritori cu batjocurile lor (. . .) zicînd: «Unde este promisa lui prezenţă?»“ Totuşi, ziua lui Iehova, în care este inclus războiul Armaghedonului, „va veni ca un hoţ“. De aceea, Petru i-a avertizat pe creştini să fie treji din punct de vedere spiritual, „păstrînd bine în minte prezenţa zilei lui Iehova“. — 2 Petru 3:3, 4, 10, 12.

Bisericile nu sînt suficient de religioase

Ziarul The Times care apare la Londra a publicat o declaraţie a lui Edward Norman, decan la Peterhouse, Cambridge, declaraţie în care acesta acuza bisericile, spunînd că „mulţi oameni constată pur şi simplu ca bisericile nu sînt suficient de religioase“. După părerea sa, bisericile acţionează „mai mult ca agenţii morale şi de propagandă pentru reforme sociale decît ca mijloace autentice de explicare a tainelor spirituale“. Şi bisericile din Statele Unite acţionează susţinut pentru reforme sociale. Pentru prima dată în secolul acesta, grupările religioase exercită presiuni asupra modului în care se desfăşoară activitatea comercială a corporaţiilor, stîrnind „dispute sociale şi etice în cadrul corporaţiei, notează David E. Anderson de la agenţia U.P.I. Întrucît multe biserici şi ordine religioase deţin acţiuni în diferite corporaţii, ele pot să se folosească de votul dat pentru luarea unei hotărîri la întrunirile acţionarilor, ca mijloc de constrîngere pentru folosirea activităţii comerciale în folosul concepţiilor religiei lor.

Deşi grupările religioase pot avea intenţii bune în scopul promovării reformelor sociale, Isus Cristos şi-a folosit energia „predicînd şi anunţînd vestea bună a regatului lui Dumnezeu“ (Luca 8:1). Isus aşteaptă ca şi continuatorii săi să facă la fel, deoarece el ştie că numai Regatul lui Dumnezeu va aduce reforme sociale de durată. — Isaia 32:1; Fapte 1:8.