Cuvîntul lui Dumnezeu este viu

Ţi-e teamă de ceea ce gîndesc alţii?

„MARTORII LUI IEHOVA nu sînt creştini“, spune o elevă. „Ei nici măcar nu serbează Crăciunul.“ Ceilalţi din clasă i se alătură, batjocorindu-i pe Martorii lui Iehova pentru convingerile lor.

Să presupunem că eşti un Martor adolescent şi că aceste lucruri se spun în prezenţa ta. Cei din clasă nu îşi dau seama că, de fapt, Crăciunul este o sărbătoare păgînă şi că ea nu a fost serbată de primii creştini. Ei nu ştiu nici că şi celelalte lucruri care se spun despre Martori sînt tot false. Dar dacă unul dintre colegii tăi de clasă se întoarce atunci spre tine şi spune cu voce tare, ca să audă şi ceilalţi: „Şi tu faci parte dintre Martorii lui Iehova, nu-i aşă?“ Ce îi vei răspunde?

Vei fi într-o situaţie similară cu aceea a apostolului Petru în noaptea dinaintea executării lui Isus Cristos. În noaptea aceea, Isus a fost luat şi dus la casa marelui preot, unde era un consiliu al conducătorilor religioşi. Petru s-a ţinut după Isus şi a aşteptat afară, în curte. Una dintre slujitoarele marelui preot l-a văzut pe Petru şi a zis: „Şi omul acesta a fost cu el.“ Dar Petru a negat.

După un timp, încă o persoană l-a văzut pe Petru şi a zis: „Şi tu eşti unul dintre ei.“ Petru a răspuns: „Nu sînt.“ După aproximativ o oră, alţii au început să spună din nou: „Cu siguranţă că eşti unul dintre ei; şi, de fapt, eşti galilean.“ Atunci, după cum poţi vedea mai jos, Petru a răspuns: „Nu-l cunosc pe omul acesta despre care vorbiţi.“ — Luca 22:54–60; Marcu 14:53–71.

Dar adevărul nu era acesta. Petru îl cunoştea, bineînţeles, pe Isus. De fapt, cu cîteva ore mai devreme el afirmase înaintea lui Isus: „Doamne, sînt gata să merg cu tine şi în închisoare şi la moarte“ (Luca 22:33). Ce anume cauzase o schimbare atît de bruscă în atitudinea lui Petru? Frica. În noaptea aceea adevărul fusese denaturat. Ceea ce era adevărul fusese denaturat. Ceea ce era adevărat fusese prezentat ca fiind fals, iar cel ce era nevinovat fusese prezentat drept vinovat. Aşadar, datorită fricii de ceea ce ar putea gîndi şi probabil face alţii, Petru nu a spus adevărul. El nu l-a onorat nici pe Dumnezeu, nici pe Fiul său, Isus Cristos.

Situaţii asemănătoare pot apărea şi astăzi. Este adevărat că Petru s-a căit profund pentru renegările lui şi a obţinut iertarea pe care a cerut-o cu atîta sinceritate (Luca 22:61, 62). Dar mult mai bine ar fi ca o asemenea experienţă să fie evitată. Eşti tu pregătit să faci faţă unor situaţii similare cu cea a lui Petru, de exemplu în perioada sărbătorii Crăciunului? Ai luat hotărîrea fermă de-a apăra adevărul şi a-l onora pe Iehova Dumnezeu şi pe Fiul său, indiferent de situaţiile care s-ar putea ivi?