De ce trebuie să-i fii recunoscător Creatorului?
ORICINE nu manifestă nici o recunoştinţă faţă de amabilitatea cu care a fost înconjurat, trece de obicei drept un om insensibil sau lipsit de o bună creştere. Fireşte că dintre toţi oamenii care ar merita recunoştinţa noastră pentru faptul că ne-au înconjurat cu amabilitate, părinţii noştri se numără printre primii. Este unanim recunoscut faptul că, fie că sînt mici, fie că sînt mari, copiii trebuie să fie recunoscători părinţilor pentru că i-au adus pe lume şi le asigură hrană, îmbrăcăminte, adăpost, educaţie şi aşa mai departe.
Dar, deşi le datorăm mult părinţilor noştri, totuşi îi sîntem mult mai îndatorăţi Creatorului nostru. De ce? Deoarece de la el am primit mult mai multe binefaceri.
Să exemplificăm: Le sîntem recunoscători părinţilor pentru că ne-au adus pe lume. Dar, de fapt, viaţă noastră nu a venit în primul rînd de la ei. Ei doar ne-au transmis viaţa, fiindcă adevărata sursă a vieţii este Creatorul (Psalm 36:9). Noi apreciem şi faptul că părinţii noştri ne asigură lucrurile necesare vieţii. Totuşi, deşi aceste lucruri necesare au fost obţinute fie cu banii, fie cu munca lor, nu ei au fost aceia care le-au creat. Noi avem deci mult mai serioase motive de a dovedi recunoştinţă faţă de Creatorul nostru.
Dacă n-ar fi fost Acela care a creat pămîntul şi a făcut toate produsele necesare întreţinerii vieţii omului, nici banii şi nici eforturile depuse în muncă nu ne-ar fi putut menţine în viaţă. Este exact ceea ce le-a spus apostolul Pavel grecilor din Atena antică: „El însuşi (Creatorul) le dă tuturor viaţă şi suflare şi toate lucrurile. Deoarece prin el avem viaţă, ne mişcăm şi existăm.“ — Fapte 17:25, 28.
În ciuda uturor lucrurilor pe care Creatorul le-a făcut şi le face pentru omenire, milioane de oameni care trăiesc în prezent îl desconsideră şi, cu siguranţă, nu-i mulţumesc pentru numeroasele binefaceri primite de la el. Unii, deşi recunosc — cu nemulţumire — că trebuie să existe un Creator, nu fac aproape nici un efort să înveţe mai mult despre el sau despre voinţa sa. Alţii, al căror număr se ridică la milioane, neagă chiar existenţa unui Creator, afirmînd că toate lucrurile au venit în existenţă pur şi simplu de la sine. Ce nerecunoştinţă cutremurătoare! Această lipsă de apreciere este una dintre numeroasele indicaţii că ne aflăm în „zilele din urmă“ (2 Timotei 3:1–5). Şi totuşi, ca persoane individuale, putem şi trebuie să-i fim recunoscători Creatorului nostru
MINUNATELE DARURI ALE CREATORULUI
Cu cît cunoaştem mai mult despre Acela care a făcut toate lucrurile, cu atît înţelegem mai bine că el este Donatorul „oricărui dar bun“ (Iacob 1:17; Apocalips 4:11) Totuşi majoritatea acelora care nu arată nici un fel de recunoştinţă Creatorului încearcă să-şi justifice atitudinea afirmînd că, dat fiind că nici un om nu l-a văzut vreodată, nu putem fi siguri de existenţa lui. Este adevărat că acest măreţ Creator este invizibil pentru noi, deoarece el este Spirit, iar ochii noştri nu pot vedea persoanele sau lucrurile din domeniul spiritual (Ioan 4:24). Însă incapacitatea omului de a-l vedea aievea pe Creator nu constituie un motiv întemeiat pentru a considera darurile sale generoase drept ceva obişnuit şi de a refuza să recunoaştem că îi datorăm recunoştinţă.
Imaginează-ţi că, într-o zi, ai veni acasă şi ai vedea că cineva ţi-a lăsat un coş mare cu fructe delicioase. Să mai presupunem că, în ziua următoare, persoana respectivă ţi-ar lăsa un coş cu legume proaspete de grădină, iar în a treia zi ţi-ar lăsa cîteva cotlete frumoase de carne. În sfîrşit, să presupunem că aceste manifestări ar continua timp de o săptămînă, fără ca tu să găseşti vreun bilet care să-ţi dezvăluie identitatea donatorului. Ai trage oare concluzia că toate aceste daruri au provenit în mod „firesc“, pentru simplul motiv că nu ai văzut pe nimeni care să-ţi aducă hrana respectivă? Nu ai face mai degrabă o investigaţie amănunţită în rîndul prietenilor şi rudelor tale, încercînd să-l identifici pe generosul binefăcător, ca să-i exprimi mulţumirile tale sincere?
Cazul Creatorului nostru este similar cu cel de mai sus. Deşi el este invizibil ochilor noştri, iubirea, bunătatea şi generozitatea sa faţă de omenire sînt pe deplin dovedite de minunata sa creaţie, care satisface necesităţile noastre în orice privinţă, după cum apostolul Pavel le a arătat locuitorilor din Listra antică: „Cu toate că (Dumnezeu) nu s-a lăsat fără mărturie, căci v-a făcut bine, dîndu-vă ploi din cer şi anotimpuri roditoare, umplîndu-vă pîna la săturare inimile cu hrană şi bucurie“ (Fapte 14:17). Aşadar, dacă ne recunoaştem îndatoririle faţă de Creator precum şi faptul că viaţa noastră depinde de ceea ce ne furnizează el, facem de fapt ceea ce este corect să facem. Pe lîngă aceasta, n-ar trebui oare să-l căutăm cu şi mai multă sîrguinţă decît am face-o pentru necunoscutul binefăcător din exemplul de mai sus? — Fapte 17:26, 27.
SĂ CULTIVĂM RECUNOŞTINŢA FAŢĂ DE CREATOR
Numai cînd vom ajunge să-l cunoaştem pe Creator şi să putem într-adevăr să apreciem ceea ce a făcut el pentru noi, ne vom simţi mişcaţi să-l iubim şi să ascultăm de el. Deşi milioane de oameni de astăzi afirmă că ei cred în Dumnezeu, din felul în care trăieşte majoritatea dintre ei rezultă clar că nu mulţi sînt aceia care manifestă recunoştinţă reală şi sinceră faţă de Făuritorul lor. Dar noi nu trebuie să fim nerecunoscători. Deci întrebarea care ne interesează este următoarea: Cum putem să cultivăm o recunoştinţă profundă faţă de Marele nostru Creator?
În primul rînd, ar fi bine să reflectăm la numeroasele binefaceri pe care le-am primit de la Creator. El ne-a dăruit viaţa, cu toate că în prezent viaţa omului are o durată scurtă (Psalm 90:10). De asemenea, recunoştinţa noastră va creşte dacă vom medita la faptul că Iehova Dumnezeu a furnizat cu generozitate produse alimentare pentru întreţinerea oamenilor şi a altor forme de viaţă de pe pămînt. Iată ce a spus, animat de o profundă recunoştinţă, un psalmist: „Cu rodul lucrărilor (lui Dumnezeu) se satură pămîntul. El face să încolţească iarba verde pentru animale şi vegetaţia pentru serviciul omenirii, pentru a face să iasă hrană din pămînt (...) Ce numeroase sînt lucrările tale, o, Iehova! Pe toate le-ai făcut cu înţelepciune. Pămîntul este plin de produsele tale“. — Psalm 104:10–24.
Omenirea are şi mai multe motive de a fi recunoscătoare lui Dumnezeu, deoarece oamenilor li s-a dat mult mai mult decît li s-a dat animalelor. Dintre toate creaturile pămîntului, numai omul are capacitatea de a raţiona, de-a aprecia frumuseţea şi valorile spirituale şi, mai presus de orice, de a-l cunoaşte pe Creator şi de-a i se închina lui. Toate acestea sînt posibile deoarece omul a fost creat după imaginea lui Dumnezeu şi a fost înzestrat cu însuşiri care reflectă însuşirile lui Iehova Dumnezeu (Geneza 1:27). De aceea, noi avem capacitatea de a simţi nu numai plăceri fizice, ci şi plăceri intelectuale, care sînt mult mai profunde şi mai durabile. Numai omul poate să aprecieze muzica, literatura, poezia şî pictura de calitate, precum şi numeroase alte forme de artă. Numai omul cunoaşte bucuria unei conversaţii plăcute şi constructive, precum şi sentimentul de satisfacţie al împlinirii atunci cînd a realizat un lucru într-adevăr merituos.
Tot o trăsătură unică a omului este şi dorinţa fierbinte de a trăi veşnic. Aceasta este o dorinţă pe care Creatorul plin de iubire a implantat-o în inima omului (Ecleziast 3:11). Dar ea nu este o oarecare speranţă deşartă, care nu poate fi împlinită. Dimpotrivă. Datorită marii iubiri pe care Creatorul a manifestat-o faţă de omenire, el a întreprins deja toate acţiunile necesare pentru ca oamenii să se bucure de viaţă veşnică pe pămînt, în condiţii paradiziace, încîntătoare. Da, plin de iubire, Dumnezeu a deschis această posibilitate prin intermediul jertfei de răscumpărare a Fiului său, Isus Cristos. — Romani 5:12; 6:23; 1 Ioan 2:1, 2.
Deşi noi dobîndim o mare plăcere cînd ne sînt satisfăcute necesităţile fizice, intelectuale şi afective, cea mai mare binecuvîntare provine din satisfacerea necesităţilor noastre spirituale (Matei 5:3). Este firesc să vrem să ne cunoaştem originea, ţinta spre care mergem şi scopul pe care Creatorul îl are cu privire la planeta Pămînt şi la omenire. De altfel, noi dorim să-l cunoaştem pe Acela care ne-a făcut şi să întreţinem relaţii de prietenie cu el. Din fericire, aceia care sînt conştienţi de necesităţile lor spirituale şi care acţionează astfel încît să şi le satisfacă într-un mod corespunzător, pot încerca o profundă şi durabilă bucurie, care va depăşi înţelegerea indivizilor carnali. — 1 Corinteni 2:6–16.
Satisfacerea necesităţilor noastre spirituale procură adevărata pace a inimii şi a minţii, precum şi o nebănuită fericire, în ciuda problemelor fără precedent de care este asaltată lumea în care trăim. Dar ceea ce este şi mai important, faptul că sîntem conştienţi de necesităţile noastre spirituale poate avea drept rezultat cea mai mare binecuvîntare pe care a primit-o vreodată omul — viaţa veşnică în noul şi dreptul sistem de lucruri al lui Dumnezeu. — Ioan 3:16; Filipeni 4:6, 7; 2 Petru 3:13.
SĂ ÎL CUNOAŞTEM MAI BINE PE CREATORUL NOSTRU
Dacă sîntem convinşi de existenţa unui Creator plin de iubire şi generos, nu este oare logic să dorim să-l cunoaştem mai bine şi să manifestăm recunoştinţă faţă de bunătatea sa iubitoare, făcînd ceea ce-i este plăcut lui? Dacă privim la minunata creaţie a lui Dumnezeu, putem să observăm cîteva dintre excelentele sale calităţi, şi anume iubirea, generozitatea, consideraţia, înţelepciunea şi puterea (Romani 1:20). Totuşi, dacă vrem să învăţăm despre gîndurile şi scopurile lui Dumnezeu cu privire la omenire, avem nevoie de un document scris din partea lui. În afară de aceasta, un astfel de document trebuie să ne vorbească despre lucrurile pe care Dumnezeu le-a făcut în trecut, precum şi despre lucrurile pe care el urmează să le mai facă încă pentru binecuvîntarea omenirii.
Din fericire, sîntem în posesia unui astfel de document consemnat în cartea de cea mai largă circulaţie din istoria omenirii — Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia. Voinţa Creatorului este ca oamenii, creaturile sale, să dobîndească o cunoştinţă exactă despre el şi să cultive o iubire profundă faţă de el, studiind Cuvîntul său şi meditînd asupra lui. Astfel ei pot învăţa despre numeroasele fapte minunate ale lui Dumnezeu şi pot deveni capabili să aprecieze diferite faţete ale incomparabilei sale personalităţi. — Iosua 1:8.
SĂ NE EXPRIMĂM RECUNOŞTINŢA FAŢA DE DUMNEZEU
Un studiu asiduu al Cuvîntului lui Dumnezeu constituie elementul esenţial, dacă vrem să dezvoltăm o vie recunoştinţă faţă de Creator. Cu cît învăţăm mai mult despre Iehova şi despre excelentele sale calităţi, cu atît mai mult sîntem atraşi spre el. Nu putem să nu simţim o nespusă iubire şi admiraţie pentru un Dumnezeu atît de bun, atît de iubitor şi atît de grandios. Probabil că ne vom simţi şi noi îndemnăti să ne exprimăm sentimentele, aşa cum a făcut şi psalmistul, care a zis: „Îmi voi reaminti de procedurile lui Iah (Iehova); căci îmi voi reaminti felul tău minunat de a lucra, de demult. Şi, cu certitudine, voi medita asupra întregii tale activităţi şi mă voi preocupa de modurile tale de-a acţiona. O, Dumnezeule, calea ta este în locul sfînt. Cine este un Dumnezeu mare ca Dumnezeu? Tu eşti adevăratul Dumnezeu care acţionează într-un mod minunat“. — Psalm 77:11–14.
Cum putem deci să ne manifestăm recunoştinţa noastră sinceră, care ne leagă de marele nostru Creator? Iubirea noastră faţă de el şi recunoştinţa noastră pentru bunătatea sa iubitoare ar trebui să ne îndemne să-i slujim voluntar. Noi trebuie să considerăm această activitate nu numai ca o datorie, ci mai degrabă ca o plăcere. Acest serviciu făcut în mod voluntar şi cu multă bucurie este ceea ce doreşte şi Iehova, căci psalmistul a fost inspirat să scrie următoarele: „Serviţi lui Iehova cu bucurie. Intraţi înaintea lui cu un strigăt plin de veselie“. — Psalm 100:2.
Nu este oare plăcut să-i servim cuiva pe care îl iubim cu adevărat? Cu siguranţă că da. Şi lucrul acesta este într-adevăr valabil cu privire la serviciul nostru pentru Iehova, marele Creator.
Desigur că a-l sluji pe Iehova nu înseamnă numai a trăi o viaţă în curăţenie şi a nu face ceea ce este rău în ochii lui. Conduita de devoţiune sfîntă este un element esenţial, dar serviciul nostru pentru Creator include şi lăudarea sa în mod activ şi cu bucurie. Aceasta înseamnă să spunem altora despre faptele mari şi scopurile măreţe ale lui Iehova, aşa cum ne sînt ele dezvăluite în Sfintele Scripturi.
Aşadar, toţi aceia care manifestă o sinceră recunoştinţă faţă de minunatul nostru Creator vor fi foarte bucuroşi să răspundă la această chemare fericită pe care o face psalmistul: „Cîntaţi lui Iehova, binecuvîntaţi numele său. Din zi în zi spuneţi vestea bună a salvării lui. Proclamaţi printre naţiuni gloria sa, printre toate popoarele lucrările sale minunate. Căci Iehova este mare şi foarte demn de laudă“ (Psalm 96:2–4). Printr-un astfel de serviciu pe care tu, ca mulţi alţii, îl efectuezi cu bucurie, poţi arăta în mod convingător că eşti cu adevărat recunoscător pentru ceea ce Creatorul a făcut pentru tine.
[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]
Să manifestăm recunoştinţă faţă de tot ce ne-a dat Iehova
Cuvîntul lui Dumnezeu
serviciul sacru
distracţii potrivite
hrană sănătoasă