Ierusalimul — „un motiv de exultare“

„Căci iată eu creez ceruri noi şi un pămînt nou; şi lucrurile anterioare nu vor fi rememorate, nici nu se vor sui la inimă. Ci exultaţi şi bucuraţi-vă pentru totdeauna de ceea ce creez. Căci, iată, eu creez Ierusalimul ca un motiv de bucurie, iar poporul său ca un motiv de bucurie. Şi mă voi bucura de Ierusalim şi voi jubila de poporul meu.“ — Isaia 65:17–19.

1. a) Din ce cauză ar trebui ca cele relatate în Isaia 65:17–19 să mişte inima slujitorilor lui Dumnezeu? b) Ce întrebări se pun în legătură cu Ierusalimul?

ACESTE cuvinte pe care Suveranul Domn Iehova le-a rostit prin gura profetului său sînt emoţionante, deoarece ele vorbesc despre o mare bucurie. Ai dori să ai parte de această bucurie? Desigur, dar te întrebi, probabil, despre care Ierusalim este vorba aici. Are el vreo legătură cu oraşul modern care poartă acelaşi nume şi care este scena unor violente conflicte religioase şi politice? Va juca vreodată Ierusalimul un rol potrivit cu semnificaţia numelui său, adică „posesiune [sau temelie] a unei păci duble“? În ce sens „cerurile noi“ şi „pămîntul nou“ sînt în legătură cu Ierusalimul din această profeţie? Vom vedea în continuare.

VECHIUL IERUSALIM

2. Relataţi faptele istorice din trecut, referitoare la poziţia acestui oraş.

² Aşezarea acestui oraş s-a bucurat mult timp de favoarea lui Iehova. În urmă cu peste 3 900 de ani, exact în acest loc, regele-preot Melhisedec l-a binecuvîntat pe Avraam, precum şi pe Iehova, „Dumnezeul Preaînalt care a produs cerul şi pămîntul“ (Geneza 14:18, 19). Mai tîrziu Salemul care este aşezat în această regiune muntoasă, a devenit fortăreaţa iebusiţilor, care se închinau la demoni.

3. Ce se menţionează despre Ierusalimul din timpul lui Iosua şi după aceea?

³ Au trecut mai bine de 400 de ani pînă cînd în Iosua, capitolul 10, găsim prima menţiune despre Ierusalim în Biblie. Acest pasaj relatează că Adoni-Ţedec, regele Ierusalimului, i-a rugat pe patru regi vecini să se unească cu el în luptă contra Israelului. Dar Iehova a luptat pentru poporul său şi a făcut chiar ca soarele şi luna să se oprească pînă cînd canaaniţi au fost complet înfrînţi. Cei cinci regi au fost omorîţi, dar Biblia nu spune că Iosua ar fi ocupat Ierusalimul. De fapt relatarea spune: „Cît despre iebusiţii care locuiau în Ierusalim, fiii lui Iuda [care primiseră acest teritoriu ca moştenire] n-au reuşit să-i izgonească.“ — Iosua 10:1–27; 15:63; Judecători 1:21.

IERUSALIMUL REGILOR DAVID ŞI SOLOMON

4. Ce binecuvîntări au fost acordate Ierusalimului în zilele lui David şi Solomon?

⁴ După aproximativ 400 de ani, David a devenit regele Israelului. În anul 1070 î.e.n. a început capturarea fortăreţei Sionului, adică a oraşului lui David din Ierusalim. Acolo, pe muntele Sion, a domnit el în calitate de rege uns de Iehova. Fiul său, Solomon, s-a aşezat, la rîndul său, „pe tronul lui Iehova, ca rege.“ În timpul domniei sale de pace, Solomon a construit un templu glorios pe muntele Moria, la Ierusalim. Aceste templu a devenit centrul închinării la Iehova şi al instruirii din cuvîntul şi din Legea Sa. — 1 Cronici 11:5; 29:23; 2 Cronici 7:12–16.

5. Cum descrie cartea Psalmilor Ierusalimul şi pe „marele său Rege“?

⁵ Numeroşi psalmi exaltă frumuseţea Sionului şi a Ierusalimului. Vorbind despre „oraşul Dumnezeului nostru, pe muntele său cel sfînt“, fiii lui Core au declarat: „Frumos prin înălţime, jubilarea întregului pămînt, este muntele Sion pe laturile îndepărtate ale nordului, oraşul marelui Rege [Iehova Dumnezeu].“ Cît despre David, el a făcut această descriere: „Picioarele noastre au stat înăuntrul porţilor tale, o, Ierusalime! Ierusalimul este construit ca un oraş îmbinat în unitate, la care s-au suit triburile, triburile lui Iah, ca rememorare pentru Israel, ca să aducă mulţumiri numelui lui Iehova.“ Se spune despre acest „mare rege“ că „locuieşte în Ierusalim“ şi că este apărătorul iubitor al poporului său. Ierusalim — aşa cum de jur împrejurul lui sînt munţii, tot aşa este Iehova de jur împrejurul poporului său, de acum şi pe timp indefinit.“ — Psalmi 48:1, 2; 122:2–4; 135:21; 125:1, 2.

DISTRUGEREA ŞI RECONSTRUIREA IERUSALIMULUI

6. a) În concluzie, ce simbolizează Ierusalimul? b) Ce sentinţă judecătorească a fost executată asupra Ierusalimului, şi de ce?

⁶ Ierusalimul şi muntele Sion simbolizează deci naţiunea Israel. Totuşi, după aproape 500 de ani, poporul devenise apostat şi regii răi „umpluseră Ierusalimul de sînge nevinovat“ (2 Regi 24:4). Deoarece israeliţii refuzau să asculte avertismentele profeţilor, Suveranul Domn Iehova a rostit în cele din urmă o sentinţă judecătorească împotriva lui Zedechia, ultimul rege care a domnit la Ierusalim: „Scoate coroana (...) voi face o ruină, o ruină, o ruină. Iar cît despre aceasta, cu certitudine că nu va fi [a nimănui] pînă va veni acela care are dreptul legal şi lui vreau eu să i-[o] dau“ (Ezechiel 21:26, 27). În 607 î.e.n. suveranul babilonian Nebucodonosor a distrus Ierusalimul şi templul său, iar pe supravieţuitori i-a deportat în Babilon.

7. a) Ce restabilire a avut loc şi de ce a fost uimitor acest lucru? b) Prin ce s-a deosebit Ierusalimul de atunci, dar ce a făcut posibil această restabilire?

⁷ Cu toate acestea, profeţii lui Iehova anunţaseră o restabilire glorioasă a Ierusalimului, iar Ieremia precizase chiar că această restabilire va avea loc după şaptezeci de ani (Isaia 44:24—45:7; Ieremia 25:11, 12; 29:10). Evenimentul s-a petrecut în anul 537 î.e.n. adică exact la momentul prevăzut. Spre uimirea tuturor, dar în conformitate cu profeţia lui Iehova, transmisă prin Isaia, Babilonul a fost dărîmat, iar cuceritorul său, regele Cirus al Persiei, a promulgat un decret prin care îi autoriza pe evreii care aveau respect faţă de Dumnezeu să se întoarcă la Ierusalim pentru a restabili acolo închinarea la Iehova. Aşa cum anunţase profeţia lui Isaia, „gloria lui Iehova, splendoarea Dumnezeului nostru“, a strălucit din nou asupra lui Iuda şi a Ierusalimului. Nici un rege n-a mai domnit în capitală, dar Iehova a acordat favoare oraşului, deoarece numele său era invocat în acest loc, precum şi din cauza loialităţii unei rămăşiţe a slujitorilor săi. Mai mult, această restabilire prefigura nişte realităţi mai mari. Reconstruirea oraşului fusese dusă la bun sfîrşit, ceea ce a permis împlinirea profeţiilor care anunţau venirea lui Mesia la Ierusalim. — Isaia 35:2; 62:1–7.

CASA IERUSALIMULUI ESTE ABANDONATĂ

8. a) De ce nu i-a făcut Ierusalimul o bună primire lui Mesia? b) Ce cuvinte profetice ale lui Isus s-au împlinit cu privire la Ierusalim, şi cum?

⁸ După mai bine de 500 de ani de la această restabilire, Mesia li s-a prezentat, într-adevăr, evreilor, la Ierusalim. Acest eveniment s-a petrecut în anul 33 e.n., exact la momentul prevăzut de Iehova, în conformitate cu profeţia lui Daniel 9:24–27. Dar Ierusalimul care îşi punea speranţele în politică, nu l-a primit bine pe Mesia. Ierusalimul se îndepărtase de învăţăturile cuvîntului lui Iehova, iar conducătorii evreilor au comis o crimă de neiertat, omorîndu-l pe însuşi Fiul lui Dumnezeu. Cu numai trei zile înainte de a fi ţintuit pe stîlpul de tortură, Isus, Mesia, a spus poporului: „Ierusalime, Ierusalime, oraş care ucizi profeţii şi îi lapidezi pe cei care sînt trimişi la tine — de cîte ori am vrut să-ţi adun copiii cum îşi adună găina puii sub aripi. Dar n-aţi vrut. Iată, casa vă este abandonată“ (Matei 23:37, 38). În acel an, Ierusalimul pămîntesc a fost condamnat şi respins de către Iehova. Apoi, în anul 70 e.n., armatele romane au şters de pe suprafaţa pămîntului oraşul producînd moartea unui mare număr din locuitorii săi şi distrugînd templul şi documentele privitoare la genealogii şi la alte aspecte ale sistemului iudaic de lucruri.

9. Corespunde istoria Ierusalimului pămîntesc cu semnificaţia numelui acestui oraş?

⁹ A binecuvîntat Dumnezeu într-un fel sau altul Ierusalimul care a fost reconstruit după aceea? Istoria zbuciumată a acestui oraş în perioada celor 1 900 de ani care s-au scurs de atunci ne furnizează răspunsul. Şi astăzi Ierusalimul este divizat pe plan politic şi religios. Nu există acolo nici „posedarea unei duble păci“, nici gloria lui Iehova. Adevărul este că Ierusalimul pămîntesc nu mai ocupă nici un loc în scopul divin.

APOSTĂZIA ESTE ANUNŢATĂ

10. a) Ce a prefigurat în mod adecvat Ierusalimul apostat? b) Cum se poate aplice versetul din Matei 7:20 corespondentului modern al Ierusalimului infidel?

¹⁰ Ierusalimul care a căzut de două ori în apostazie şi pe care Iehova l-a pedepsit aducînd împotriva lui invadatorii babilonieni, apoi legiunile romane, prefigura în mod potrivit, un alt sistem apostat — religia organizată a creştinătăţii. Aşa cum conducătorii ipocriţi ai Ierusalimului se închinau lui Iehova cu buzele, tot aşa uzează şi clericii creştinătăţii de Dumnezeul Bibliei. Dar Isus Cristos a declarat: „După roadele lor îi veţi recunoaşte pe oamenii aceştia“ (Matei 7:20). Dar ce „roade“ a produs creştinătatea? Au dat oare naştere acestea vreunei temelii a unei „duble păci“? Nu. Ea a produs mai degrabă două îngrozitoare războaie mondiale care au izbucnit unul după altul, chiar în sînul creştinătăţii. Mai mult, clerul său i-a binecuvîntat pe luptătorii celor două tabere. De fapt, următoarele cuvinte profetice pe care Iehova le-a adresat Ierusalimului apostat se aplică şi mai bine conducătorilor religioşi ai creştinătăţii: „Pe poalele hainei tale s-au găsit urmele de sînge ale sufletelor sărmanilor inocenţi (...) ele sînt pe toate acestea.“ — Ieremia 2:34.

11. Cum împlineşte creştinătatea cuvintele lui Isus, consemnate în Matei 24:11, 12 şi Marcu 7:6–8?

¹¹ Creştinătatea este aceea care în prezent recoltează din abundenţă imoralitatea sexuală, divorţuri, familii dezbinate, toxicomanie şi orice fel de infracţiuni. Religia creştinătăţii s-a dovedit incapabilă de a opri creşterea nelegiuirii (Matei 24:11, 12). Cît de bine se aplică clerului creştinătăţii cuvintele lui Isus! El a declarat: „Pe bună dreptate a profeţit Isaia despre voi, ipocriţilor, după cum este scris: ‘Acest popor mă onorează cu buzele, dar inima lui este foarte îndepărtată de mine. În zadar continuă ei să mi se închine, fiindcă ei predau ca doctrine nişte porunci omeneşti’. Abandonînd porunca lui Dumnezeu, voi ţineţi cu fermitate la tradiţia oamenilor.“ Astfel, va trebui ca atît creştinătatea, corespondentul modern al „Ierusalimului“ apostat cît şi ceilalţi „anticrişti“ să suporte „necazul“ din partea lui Dumnezeu cînd Domnul Isus Cristos se va arăta din cer pentru a aduce răzbunare asupra oamenilor neascultători. — Marcu 7:6–8; 1 Ioan 2:18, 19; 2 Tesaloniceni 1:6–9.

RESTABILIREA REGATULUI

12. Ce perioadă de timp a fost profeţită în Luca 21:24?

¹² Dar n-a prezis Isus o restabilire a Ierusalimului pămîntesc atunci cînd a spus: „Ierusalimul va fi călcat în picioare de naţiuni pînă se vor împlini timpurile fixate ale naţiunilor“? (Luca 21:24). Într-adevăr, Ierusalimul a fost călcat în picioare de către babilonieni în 607 î.e.n., dar, în ciuda gloriei care a însoţit restabilirea sa, nici un rege din linia lui David n-a mai domnit în acest oraş. În primul secol, Ierusalimul a fost călcat în picioare de către romani, care au fost detestaţi de evreii care se ocupau cu politica. Pînă în prezent, la Ierusalim n-a fost restabilit nici un guvern teocratic, şi nu este de aşteptat ca acest lucru să se întîmple vreodată.

13. a) Ce este profeţit în Luca la capitolul 21:7–11, 24:26, cu privire la „timpurile naţiunilor“? b) Ce au demonstrat evenimentele care au survenit după 1914?

¹³ Dar, iată, „timpurile fixate ale naţiunilor“ s-au împlinit! Spunem acest lucru datorită indicaţiilor pe care le furnizează contextul profeţiei lui Isus, din Luca, la capitolul 21. Nu vedem oare în jurul nostru ceea ce a prezis Isus, adică o naţiune ridicîndu-se împotriva altei naţiuni în războaie reci sau calde, cutremure de pămînt, boli epidemice, lipsuri de alimente, privilişte îngrozitoare, neliniştea naţiunilor descumpănite, şi oameni care îşi pierd cunoştinţa de frică, în aşteptarea lucrurilor ce vor veni peste pămîntul locuit? Da, sfîrşitul „timpurilor naţiunilor“ este legat de aceste evenimente care pustiesc pămîntul de la 1914 încoace (Luca 21:7–11, 24–26). Nu este o pură coincidenţă faptul că slujitorii lui Iehova au atras atenţia asupra acestei date în timpul celor 35 de ani care au precedat anul 1914. Ei au înţeles că „cele şapte timpuri“ din profeţia lui Daniel, capitolul patru, se sfîrşeau în 1914. Acea dată a marcat sfîrşitul perioadei, în care Dumnezeu le permisese naţiunilor păgîne să exercite o stăpînire neîntreruptă asupra pămîntului.

14. Din ce motiv Luca 21:24 nu putea să se refere la Ierusalimul pămîntesc?

¹⁴ Aşadar în 1914, a trebuit ca naţiunile să înceteze de a mai călca în picioare Ierusalimul. Dar despre care Ierusalim era vorba? Nu putea să fie vorba despre Ierusalimul pămîntesc care fusese cucerit de generalul englez Allenby în 1917 şi care a rămas sub mandat britanic pînă în 1948, dată la care s-a înfiinţat nu regatul, ci republica Israel. Dar, la care „Ierusalim“ a făcut Isus aluzie?

15. Din ce cauză era de aşteptat ca „descendenţa lui David“ să fie întronată la „Ierusalim“, în 1914?

¹⁵ Să ne mai amintim că Iehova stabilise la Ierusalim un regat teocratic al cărui rege era David. Iehova îi făcuse lui David această promisiune: „Odată am jurat în sfinţenia mea, lui David nu-i voi spune minciuni. Însăşi descendenţa sa va fi pe timp indefinit şi tronul său ca soarele înaintea mea. Ca luna va fi el ferm stabilit pentru timp indefinit, şi [ca] martor fidel în ceruri“ (Psalm 89:35–37). La sfîrşitul „timpurilor naţiunilor“ (neiudaice) în 1914, „descendenţa lui David“, înzestrată cu drept legal la regalitate, avea să domnească din nou în Ierusalim sau Sion, dar nu în Ierusalimul pămîntesc.

16. a) Unde domneşte Mesia din 1914? b) Ce anume dovedeşte că Cristos a început să domnească?

¹⁶ Această descendenţă domneşte în Ierusalimul sau Sionul despre care Iehova spusese în Psalm 2:6: „Dar eu, l-am instalat pe regele meu pe Sion, muntele meu sfînt.“ Este vorba despre oraşul despre care David relatează în Psalm 110:1, 2, cînd a profeţit despre Domnul Isus Cristos: „Declaraţia lui Iehova către Domnul meu: ‘Aşează-te la dreapta mea pînă îi voi pune pe duşmanii tăi ca un scăunel pentru picioarele tale’. Toiagul forţei tale Iehova îl va trimite din Sion spunînd: ‘Du-te să subjugi în mijlocul duşmanilor tăi’“. Aşadar, regele mesianic Isus Cristos se află pe un munte sau într-un Ierusalim ceresc, unde el domneşte în mijlocul duşmanilor săi. Pe Satan, cel mai mare duşman al său, el deja l-a aruncat din ceruri în vecinătatea pămîntului. Ştiind că nu-i mai rămîne decît un scurt interval de timp, Satan a făcut ca naţiunile să intre în „tumult“, ca să reluăm expresia adecvată a psalmistului. — Psalm 2:1; Apocalips 12:7–12.

17. De ce putem să sperăm că sfîrşitul „tumult“-lui naţiunilor este aproape?

¹⁷ Dar va permite oare Suveranul Domn Iehova la infinit naţiunilor să provoace „tumult“ şi să se opună în mod flagrant Regatului său, condus de Fiul său? Aminteşte-ţi că primii creştini fuseseră acuzaţi că au umplut Ierusalimul cu învăţătura lor şi că, după ce au făcut să răsune avertismentul prin puternica lor campanie de predicare publică din casă în casă, Ierusalimul pămîntesc a suferit sentinţa judecătorească a lui Iehova (Fapte 5:28, 41, 42; 4:16). În mod asemănător, astăzi, Martorii lui Iehova au proclamat ziua de răzbunare a lui Iehova la toată creştinătatea.

18. De ce aşteptăm cu încredere realizarea triumfală a „scopului etern“ al lui Iehova?

¹⁸ Va omite oare Iehova să încununeze cea mai importantă proclamare mondială din toată istoria prin lovitura de graţie pe care le-o va da duşmanilor săi la Har-Maghedon? Nicidecum. Toţi aceia care şi-au ancorat speranţa în promisiunile lui Dumnezeu aşteaptă cu încredere realizarea triumfală a „scopului său etern“ (Apocalips 11:18; Efeseni 3:10–12). Prin intermediul regatului condus de Mesia, care domneşte acum în „Ierusalimul“ ceresc, „marele nostru Rege“, Iehova, va face în aşa fel încît numele său să fie justificat. Apoi, restabilindu-i pe oameni la perfecţiune, pentru ca ei să trăiască etern pe pămîntul transformat în paradis, Iehova va demonstra că el este „Dumnezeul nostru pe timp indefinit, da, pentru totdeauna“ şi că el nu a creat pămîntul „pentru nimic.“ — Psalm 48:14; Isaia 45:18, 22–24; 46:9–11; 55:11; Ieremia 25:31.

Ai putea răspunde la întrebări?

□ Care este semnificaţia numelui „Ierusalim“?

□ A fost istoria acestui oraş în conformitate cu semnificaţia numelui său?

□ Cu ce se poate compara astăzi Ierusalimul infidel din trecut?

□ Ce arată Luca 21:24–26 cu privire la sfîrşitul „timpurilor fixate ale naţiunilor“?

□ Care Ierusalim a încetat deci să fie „călcat în picioare“?