Creşteţi-vă copiii în aşa fel ca ei să-l iubească pe Iehova

„Fiul meu, dacă inima ta a devenit înţeleaptă, şi inima mea se va bucura.“ — Proverbe 23:15.

1. Ce bucurie deosebită au părinţii şi ce trebuie să facă ei în această privinţă?

CE BUCURIE să vezi cum cresc cei mici, să-i vezi că devin servi maturi ai lui Dumnezeu! Încetul cu încetul ei îşi dezvoltă curiozitatea, acumulează cunoştinţă, îşi dezvoltă capacităţile, se pun de partea adevărului creştin, cresc spre maturitate, se dedică lui Dumnezeu şi devin servi fideli. Dacă eşti un tată sau o mamă, cum ţi-ai putea ajuta copiii să progreseze pe această cale? Evident, acest lucru cere eforturi. Apostolul Pavel întreabă cum ar putea oamenii „să creadă în acela despre care n-au auzit vorbindu-se“, şi cum ar putea să audă dacă nimeni nu i-ar instrui. — Romani 10:14.

2. Cum am putea să-i ajutăm pe copiii noştri să-i fie recunoscători lui Iehova?

² Cei mici se minunează de multe lucruri. Un fluture, o pasăre, o floare, un fir de iarbă, cerul, o stea, toate acestea le stîrnesc curiozitatea. Ce frumoasă ocazie este să le vorbeşti atunci despre Creator şi despre multe motive pentru care trebuie să-i fim recunoscători! Un psalmist a scris: „Este bine să-i aducem mulţumiri lui Iehova“ (Psalm 92:1). Noi putem să-i mulţumim pentru minunăţiile naturii, pentru că ne dă cele necesare vieţii precum şi pentru adevărul Cuvîntului său. Copiii tăi vor observa că tu eşti recunoscător faţă de el şi nu vor uita lucrul acesta niciodată. — Psalmi 8:3, 4; 19:1; Romani 1:20; Deuteronom 8:10; Proverbe 22:6.

3. Care este mijlocul excelent de a ne instrui copiii? Daţi exemple.

³ Celor mici le plac poveştile, iar Dumnezeu ştie lucrul acesta. De altfel, el a consemnat în Biblie numeroase poveşti adevărate, poveşti care-i învaţă căile sale chiar pe cei foarte tineri. De exemplu, ele arată că noi trebuie să avem credinţă ca Avraam, să ne încredem în Dumnezeu ca Iosua şi Caleb, să ne supunem lui ca Samuel şi Timotei, să rămînem ferm ataşaţi de credinţa noastră ca şi tinerii Şadrac, Meşac şi Abednego.a

4. Ce exemple de copii din trecut şi din prezent, care au învăţat căile lui Dumnezeu, se pot cita?

⁴ Copiii învaţă repede. Ei reţin cu uşurinţă mesaje publicitare şi multe alte lucruri pe care am fi preferat să nu le audă. Cu cît mai important este, aşadar, să-l cunoască pe Dumnezeu şi căile sale. Mulţi dintre noi am remarcat că cei mici pot să facă excelente comentarii la întrunirile creştine şi să participe la şcoala serviciului teocratic foarte degrabă. Aceşti tineri constituie dovezi vii ale valorii sfaturilor biblice referitoare la instruirea copiilor. Părinţii israeliţi aveau datoria să-şi instruiască copiii şi chiar şi „cei mici“ trebuiau să asculte citirea legii lui Dumnezeu. Trebuia ca fiii israeliţilor să asculte şi „să înveţe să se teamă de Iehova, Dumnezeul vostru.“ — Deuteronom 31:12, 13; 6:5–9.

5, 6. Cum i-aţi putea ajuta pe copiii voştri să înveţe căile lui Dumnezeu?

⁵ Probabil că aveţi o mare cunoştinţă din Cuvîntul lui Dumnezeu, dar aceasta nu înseamnă, totuşi, că şi copiii voştri au o asemenea cunoştinţă. Ei nu moştenesc cunoştinţele voastre; voi trebuie să-i învăţaţi lucruri minunate despre Dumnezeu şi să le faceţi atrăgătoare, pentru ca ei să dorească să le înveţe.

⁶ Înţeleg copiii voştri învăţăturile Bibliei? Au învăţat ei principiile biblice pe care trebuie să le urmeze în viaţa de fiecare zi? Studiaţi cu regularitate Biblia în familie şi cu copiii? Dacă sînt încă mici, aţi examinat împreună cu ei cartea „Învăţaţi de la învăţătorul cel mare“, care are patruzeci şi şase de capitole scrise într-un stil plăcut pentru ei? Dacă aţi făcut acest lucru şi acum copiii voştri sînt mai mari, aţi studiat cu ei cartea „Încununează-ţi cu succes tinereţea“ (engl.), în care se găsesc sfaturi remarcabile pentru a-i ajuta pe tineri să înfrunte viaţa? Biblia ne spune că Timotei a fost instruit în aceste lucruri „din fragedă copilărie“. În drumul său spre Seir, Iacob s-a neliniştit în legătură cu „mersul copiilor“, fapt care dovedeşte că este important să te cobori la nivelul lor. Cînd studiaţi cu copiii voştri, trebuie s-o faceţi în aşa fel ca ei să poată să înţeleagă, iar durata acestui studiu trebuie să fie raţională, potrivit vîrstei lor. — 2 Timotei 3:15; Geneza 33:14.

FORŢA ADEVĂRULUI

7, 8. a) De ce este atît de importantă cunoaşterea adevărului? b) Cum îi pot ajuta părinţii pe copiii lor să aprecieze întrunirile creştine?

⁷ Adevărul lui Dumnezeu este o forţa puternică. El poate să transforme ideile şi personalitatea oamenilor maturi. Biblia ne spune să ne dezbrăcăm de vechea personalitate care se conformează conduitei noastre de odinioară şi să ne înnoim în forţa care pune în mişcare minţea noastră (Efeseni 4:22–24; Coloseni 3:9, 10). De vreme ce este atît de puternic, adevărul creştin poate să le ofere o protecţie sigură copiilor voştri. De foarte multe ori tinerii îşi exprimă recunoştinţa pentru eforturile suştinute pe care le depun părinţii lor pentru a-i duce cu ei la întruniri, unde se examinează Cuvîntul lui Dumnezeu, indiferent dacă ei doresc sau nu acest lucru la început. Un adolescent a declarat: „Într-adevăr, la început eu nu voiam să merg acolo. Nu înţelegeam aproape nimic. Dar după aceea am avut o adevărată plăcere, pentru că îmi ziceam: Ce bine! studiez Biblia!“

⁸ Numeroşi părinţi îşi pregătesc dinainte copiii, pentru ca ei să poată înţelege ce se spune la întruniri. Alţii îşi îndeamnă copiii să reţină cîteva idei enunţate acolo şi vorbesc despre ele cînd se întorc acasă. Putem să ne imaginăm discuţiile foarte însufleţite pe care le aveau familiile israelite cînd se întorceau din Ierusalim, locul de închinare. — Deuteronom 31:10–13; Luca 2:41, 42.

SERVICIUL PENTRU DUMNEZEU

9, 10. Ce puteţi face pentru a vă ajuta copiii să aprecieze şi să le placă serviciul creştin?

⁹ Cît despre predicarea publică, este posibil că acest serviciu divin să fie considerat de către copiii voştri cam în felul lui Ieremia care a exclamat: „Ah! Stăpîne Suveran Iehova! Iată, eu într-adevăr nu ştiu să vorbesc, căci sînt numai un copil.“ Aşadar, este important să fie instruiţi în mod treptat. Potrivit cu vîrsta şi progresele lor, ei pot să sune la uşi, să prezinte o fişă de invitaţie, să citească un text din Scriptură, să ofere publicaţii biblice prin casele din vecinătatea lor şi poate chiar să conducă studii biblice. — Ieremia 1:6, 7.

¹⁰ Propria voastră atitudine îi va influenţa într-o mare măsură pe copiii voştri. Un tînăr martor a spus: „Mama mea simte, într-adevăr, mare bucurie în serviciu. De fiecare dată cînd se întoarce, ea are cîte ceva frumos să ne povestească.“ Atunci cînd unii tineri îndeplinesc anumite sarcini suplimentare, pentru ca mamele lor să poată fi pioniere (predicatoare cu timp deplin) în cursul unei luni, ei au sentimentul că participă la activitatea lor şi aşteaptă timpul cînd ei înşişi vor putea să guste acest privilegiu. Un tînăr de douăzeci de ani declară: „Părinţii mei au lăsat întotdeauna să se înţeleagă că pentru ei serviciul de pionier era cel mai bun lucru ce-l aveau de făcut în viaţă.“ Un alt tînăr a explicat: „Eu nu-mi amintesc nici o singură perioadă în care serviciul de pionier să nu fi fost prezentat ca un scop.“ Tinerii pot să fie fericiţi să cunoască multe bucurii în serviciul lui Iehova, căci el este „un Dumnezeu fericit“ iar Isus Cristos este „fericitul şi unicul Deţinător al puterii.“ — 1 Timotei 1:11; 6:15.

RECUNOŞTINŢA

11–13. Ce foloase cu privire la: a) teama de viitor şi b) frica de moarte le procură copiilor voştri credinţa voastră?

¹¹ Este important să vă asiguraţi că fiii şi fiicele voastra apreciază lucrurile pe care le au şi pe care poate că alţii nu le au.

¹² Pe lingă alte lucruri ei se bucură şi de siguranţă. În zilele noastre în general — tinerii discută la şcoală despre problemele mondiale, după cum se informează de la televizor. Ei vorbesc despre poluare, despre războiul atomic şi despre distrugerea posibilă a lumii. În constrast cu tinerii în general, tinerii martorii ai lui Iehova privesc cu încredere viitorul şi au un sentiment de siguranţă. Ei ştiu că Dumnezeu nu va permite ca lucrurile să meargă pînă acolo, ci îi va distruge „pe cei ce distrug pămîntul.“ — Apocalips 11:18.

¹³ Multor prieteni ai copiilor voştri le este frică de moarte. Un tînăr de 13 ani a declarat: „Să creştem pentru unica speranţă — moartea, nu mi se pare just.“ Dar în ce-i priveşte pe copiii voştri, ei ştiu că, potrivit Bibliei, „morţii nu ştiu nimic“ şi că „gîndurile lor pier“. Prin urmare, ei nu pot fi torturaţi de asemenea temeri. Ei mai ştiu că Scripturile promit viaţă şi că mulţi dintre cei care sînt în morminte „vor ieşi afară“ din ele, căci va avea loc „învierea din ziua de pe urmă“. Tinerii voştri pot să citească în Biblie texte mîngîietoare ca Ecleziastul 9:5, 10; Psalm 146:4; Ioan 5:28, 29 şi Ioan 11:11–25.

14. De ce trebuie să înţeleagă copiii voştri importanţa adevărului pe care-l posedă?

¹⁴ Pe de altă parte, înţeleg copiii voştri întreaga valoare a adevărului pe care ei îl posedă? Un tînăr Martor a declarat: „Ceea ce m-a atras la adevăr este faptul că acesta este adevărul. Eu aveam nevoie întotdeauna să mi se explice lucrurile; mereu întrebăm: De ce? Biblia este clară ca lumina zilei; într-adevăr, te poţi ataşa de ea.“ Isus a spus: „Adevărul vă va elibera.“ El a eliberat mii de oameni, nu numai din sclavia religioasă, ci şi din toxicomanie, de imoralitate, de primejdii cum sînt bolile venerice, de superstiţii, de învăţături false, precum şi de griji şi nelinişti care caracterizează lumea rea din prezent. — Ioan 8:32.

15. Cum trebuie să fie stimulaţi părinţii şi copiii de adevărurile enunţate în a) 1 Ioan 4:9, 10 şi b) 2 Petru 3:13?

¹⁵ Le-aţi explicat copiilor voştri importanţa iubirii şi a îndurării lui Dumnezeu? Sînt ei conştienţi de sacrificiul pe care l-a făcut, trimiţîndu-l pe Fiul său pe pămînt ca preţ de răscumpărare? (1 Ioan 4:9, 10; Romani 8:38, 39). Preţuiesc ei în inima lor perspectiva care li se oferă: viaţa eternă în paradisul pămîntesc? (2 Petru 3:13). Dacă voi înşivă puneţi mult preţ pe aceste binecuvîntări, vă veţi încuraja copiii să-şi mărească recunoştinţa. Scripturile spun că părinţii trebuie să se teamă de Dumnezeu şi să respecte poruncile lui, „ca să le meargă bine lor şi copiilor lor pînă în timpuri indefinite.“ — Deuteronom 5:29.

16. Ce trebuie să-i faceţi pe copii să înţeleagă cu privire la valoarea Cuvîntului lui Dumnezeu pentru familia voastră?

¹⁶ Sînt conştienţi copiii voştri de foloasele pe care cunoaşterea Cuvîntului lui Dumnezeu le-a adus familiei voastre? Probabil ei au colegi de clasă care, în urma divorţurilor, au doi sau trei taţi sau mame. Dacă familia voastră este foarte unită, deoarece tu şi partenerul tău v-aţi luat angajamentul unul faţă de altul pentru toată viaţa, recunosc copiii voştri că aceasta este în armonie cu principiile Bibliei? (Evrei 13:4). Sînt ei conştienţi de faptul că aceste principii îi vor ajuta să cunoască liniştea, să-şi facă prieteni, să aibă sentimentul că aparţin cuiva precum şi un scop şi o îndrumare, ca să realizeze ceva şi să devină persoane de valoare, lucruri pe care mulţi tineri nu le-au cunoscut niciodată?

17, 18. Cum pot înţelege copiii cît de preţios este pentru ei Cuvîntul lui Dumnezeu dacă trăiesc: a) într-un cămin dezbinat, b) dacă nu au decît un singur părinte care să-i crească?

¹⁷ Dar poate vei zice: „Familia mea este dezbinată. Soţul meu [sau soţia mea] nu aplică asemenea principii.“ Aceasta nu te împiedică să urmezi aceste principii. Biblia ne spune că soţii necredincioşi pot să fie „cîştigaţi, fără cuvînt, prin conduita soţiilor lor“. Dacă partenerul tău necredincios poate să fie impresionat de exemplul tău bun, gîndeşte-te la influenţa pe care respectul tău faţă de principiile corecte poate s-o aibă asupra copiilor voştri. — 1 Petru 3:1, 2.

¹⁸ Sau poate tu trebuie să-ţi creşti singur copiii. În acest caz, vorbeşte cu copiii tăi despre această problemă şi sprijiniţi-vă reciproc. Creează-le posibilitatea de a observa deosebirea dintre viaţa lor şi cea a altor familii învecinate, care se află în aceeaşi situaţie. Ce binecuvîntare să trăieşti într-un cămin în care beţia, alcoolismul, imoralitatea şi alte lucruri ale cărnii nu există! — 1 Corinteni 6:9, 10; Galateni 5:19–21.

ACTIVITĂŢI SĂNĂTOASE

19, 20. a) Cum pot părinţii să-şi ajute copiii, satisfăcîndu-le necesităţile de comunicare şi de companie? b) Care sînt rezultatele acestei proceduri?

¹⁹ Copiilor le place să se joace. Vorbind despre condiţiile fericite care vor exista cînd templul din Ierusalim va fi reconstruit, Biblia spune printre altele că băieţii şi fetele se vor juca în pieţele publice (Zaharia 8:5). Tinerilor trebuie să li se acorde şi timp. Nu poţi sta de vorbă cu ei, nu le poţi cunoaşte problemele şi nu-i poţi ajuta decît în cazul că le consacri timp şi dacă le permiţi să vorbească sau dacă asculţi într-adevăr ceea ce au ei de spus. Dacă copiii creştini nu celebrează anumite sărbători de origine păgînă, părinţii lor se îngrijesc adesea de ocazii fericite pentru ei: ieşiri, întruniri familiale sau între prieteni precum şi alte distracţii sănătoase. Din cînd în cînd, în cursul anului, copiii primesc cadouri. Anumite familii organizează o mică sărbătoare cînd bunicii îi vizitează. Părinţii încurajează şi întovărăşirile sănătoase ale copiilor lor cu alţi tineri creştini. Dacă familia este izolată, copiii pot să le scrie tinerilor Martori pe care-i întîlnesc la adunările creştine.

²⁰ Un tată îi întreabă adesea pe copiii săi: „Aveţi sentimentul că sînteţi privaţi de ceva din cauza credinţei voastre?“ Răspunsul este acesta: „Absolut de loc!“ Comparîndu-şi viaţa cu aceea a colegilor săi de clasă, un tînăr a declarat: „Singurele lucruri pe care eu nu le am sînt multele necazuri.“

UN AJUTOR DIN EXTERIOR

21. Înţelegînd că educaţia este responsabilitatea părinţilor, cum ar putea totuşi şi alţii să le vină în ajutor?

²¹ Voi, părinţilor, aveţi responsabilitatea de a vă instrui copiii. Biblia arată că tatăl trebuie să preia conducerea în acest domeniu, iar mama să-l ajute. Ea spune: „Ia aminte, fiule, la corectarea tatălui tău şi nu abandona legea mamei tale“ (Proverbe 1:8; Efeseni 6:4). Dar aceasta nu înseamnă că alţii nu vă pot veni în ajutor. Adunarea este o familie şi de foarte multe ori oameni maturi, mai în vîrstă, vorbesc despre ajutorul special pe care li l-a acordat un membru al adunării cînd erau tineri. Unii Martori zeloşi îşi amintesc de cei ce i-au luat cu ei în serviciul creştin, odinioară. Tinerii sînt într-adevăr foarte recunoscători cînd unii creştini mai în vîrştă se interesează de ei şi îi ajută să rămînă pe calea cea dreaptă. — Proverbe 13:20.

PROPRIUL VOSTRU EXEMPLU

22. Este important exemplul vostru?

²² Este important ca fiii şi fiicele voastre să vadă că vă întoarceţi spre Dumnezeu pentru a primi sfaturi şi să observe că Cuvîntul său face parte din propria voastră persoană, că credeţi cu adevărat în el şi că-l aplicaţi în viaţa voastră (Psalm 143:10). Ei vă observă. Dacă întrunirile sînt o corvoadă pentru voi, dacă murmuraţi la spatele bătrînilor, dacă-i criticaţi pe membrii adunării şi participaţi în silă la serviciul lui Iehova, copiii voştri vor urma probabil exemplul vostru. În schimb, dacă luaţi în considerare toate dispoziţiile teocratice ca pe nişte binecuvîntări ce vin de la Iehova, copiii voştri vor adopta în mod sigur aceeaşi atitudine. Educaţia copiilor nu constă în general în a face cîteva lucruri mari, ci, mai degrabă, în a face multe lucruri mărunte. Dacă efectuaţi aşa cum trebuie lucrurile mărunte de fiecare zi, atunci veţi fi în stare să îndepliniţi orice lucru important care s-ar putea ivi. — Luca 16:10; Matei 25:21.

23. Ce influenţă poate avea asupra copiilor voştri faptul că ştiu ce anume aşteptaţi de la ei?

²³ Este foarte important ca minorii voştri să ştie că ocupă un loc foarte privilegiat în inima voastră, că-i iubiţi cu adevărat şi că aţi fi foarte decepţionaţi dacă ei nu ar urma principiile lui Dumnezeu. Solomon a scris: „Fiul meu, dacă inima ta a devenit înţeleaptă, şi inima mea se va bucura.“ Şi, „cu siguranţă, tatăl celui drept se va bucura“ (Proverbe 23:15, 24). Dar acum, cînd copiii noştri cresc şi simt nevoia de independenţă, cum veţi reacţiona dacă ei fac un lucru despre care aţi vorbit cu ei şi despre care ştiu că este rău în ochii lui Dumnezeu? Nu vă grăbiţi să-i abandonaţi sau să încetaţi să-i ajutaţi. Amintiţi-vă că şi ei sînt imperfecţi şi că trec, poate, printr-o perioadă tranzitorie foarte dificilă. În ciuda decepţiei voastre, continuaţi să le arătaţi cu înţelegere, dar şi cu fermitate şi în mod foarte explicit, că supunerea faţă de principiile lui Dumnezeu este realmente cel mai bun lucru pentru ei. — Iacob 3:2.

24. Ce speranţă pot să aibă părinţii dacă îşi cresc copiii conform principiilor lui Dumnezeu?

²⁴ Este plăcut să-i vedem pe copiii noştri crescînd şi devenind tinere şi tineri maturi, să-i vedem asumîndu-şi responsabilităţi şi aplicînd în viaţă lor ceea ce ne-am străduit să-i învăţăm. Putem să le spunem tinerilor noştri ceea ce i-a spus Pavel lui Timotei: „Fă tot posibilul să te prezinţi ca un lucrător aprobat de Dumnezeu, care nu are de ce să se ruşineze, care mînuieşte corect Cuvîntul adevărului“ (2 Timotei 2:15). Astfel noi vom putea spune despre copiii noştri, care vor fi totodată şi copiii noştri spirituali: „Eu nu am un motiv mai mare de recunoştinţa decît acesta: să aud că copiii mei continuă să umble în adevăr.“ — 3 Ioan 4.

[Notă de subsol]

Vă reamintiţi?

□ De ce trebuie să ne dovedim fideli, instruindu-ne copiii cu privire la Dumnezeu şi la adevărul său?

□ Cum puteţi face interesante întrunirile creştine pentru copiii voştri?

□ Ca părinţi iubitori, cum ne vom antrena treptat copiii în serviciul lui Dumnezeu?

□ Ce binecuvîntări am dori să fim siguri că apreciază copiii noştri?

[Chenarul de la pagina 25]

Copiii au nevoie să fie corectaţi, sfătuiţi şi să li se impună anumite limite. Biblia spune: „Nebunia este legată de inima copilului“ (Proverbele 22:15). Dar cînd părinţii se interesează în mod corespunzător de copiii lor, fixîndu-le limite şi avînd grijă ca ei să le înţeleagă, tinerii se simt în siguranţă. Părinţii lor nu le permit să facă lucruri care le-ar aduce necazuri.

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 26 şi 27]

Pe măsură ce un tînăr creşte, părinţii săi îi pot ajuta să progreseze treptat