Avantajele şi ocaziile pe care le oferă celibatul

1. Care este opinia multor oameni cu privire la viaţa fără partener de căsătorie? De ce susţin unii această idee?

O PROFESOARĂ de liceu în vîrstă de 21 de ani a fost întrebată de o prietenă mai în vîrstă: „Nu vrei să te căsătoreşti?“ Această tînără profesoară care aprecia avantajele de a trăi necăsătorită i-a răspuns: „Cred că niciodată nu m-am gîndit serios la problema asta.“ Surprinsă de răspunsul ei, prietena i-a replicat: „Să ştii că atunci cînd vei îmbătrîni o să doreşti să fi fost căsătorită. Toată lumea trebuie să se căsătorească.“ Cînd te gîndeşti la numărul mare al slujitorilor lui Dumnezeu care sînt căsătoriţi poţi înţelege de ce numeroşi oameni, asemenea acestei prietene bine întenţionate, sînt de părere că faptul de a rămîne necăsătorit este o situaţie nedorită, care face ca viaţa unui om să rămînă incompletă.

2. De ce ar trebui să fie interesaţi de tema aceasta atît creştinii căsătoriţi cît şi cei necăsătoriţi?

² Cineva poate fi necăsătorit sau pentru că este prea tînăr sau pentru că nu este capabil să-şi asume responsabilităţile căsătoriei. Alţii şi-au pierdut partenerul sau partenera în urma divorţului sau a morţii. În prezent în Statele Unite una din trei gospodării este condusă de o persoană necăsătorită. În numai le ani s-a înregistrat o creştere de 64% a persoanelor care traiesc singure. Deci chiar dacă tu nu eşti singur, este în schimb altcineva din apropierea ta. Cum poţi, în calitate de creştin căsătorit, să manifeşti mai multă „înţelegere faţă de semenul tău,“ adică faţă de persoanele necăsătorite, care constituie o parte însemnată a casei lui Dumnezeu? Desigur că dacă eşti necăsătorit atunci ştii cît de greu este să te simţi fericit ca celibatar, în mijlocul unui mediu social care priveşte căsătoria drept normă de viaţă. Aşadar cum ar trebui să-ţi consideri celibatul? — I Petru 3:8.

3. a) Cum era considerată în timpul lui Isus starea de persoană necăsătorită? b) Cum a privit Isus starea de persoană necăsătorită „din pricina regatului“?

³ Isus Cristos ne-a dezvăluit că starea de celibat „din pricina Regatului“ este un dar de la Dumnezeu. Aceasta era o concepţie cu totul nouă, deoarece printre iudeii din timpul său căsătoria era considerată drept o „obligaţie universală,“ iar celibatul era socotit un lucru ruşinos. „Cel care nu are soţie nu este un bărbat corespunzător“, era o formulă a rabinilor evrei. Totuşi Isus i-a îndemnat pe discipolii săi să „facă loc“ darului celibatului şi să nu se simtă obligaţi să se căsătorească. — Matei 19:10–12.

4. Ce drum au urmat mulţi creştini? Ce părere au ei despre situaţia lor?

⁴ Aşadar atît căsătoria cît şi celibatul sînt daruri de la Dumnezeu. În perioada de început a creştinismului, la fel ca şi în prezent, mulţi au urmărit să trăiască necăsătoriţi „din pricina regatului“a în loc să-şi plîngă condiţiile de viaţă, mulţi dintre aceşti creştini aveau aceleaşi sentimente pe care le are o femeie creştină în vîrstă de 41 de ani care n-a fost niciodată căsătorită şi care a spus recent: „N-aş accepta nimic în schimbul anilor pe care i-am petrecut ca persoană necăsătorită.“ De ce sînt mulţi de această părere?

OCAZII MAI BUNE

5. Cum pot creştinii necăsătoriţi să profite de ocaziile pe care li le oferă situaţia lor?

⁵ Creştinii căsătoriţi, cum au fost de pildă apostolii lui Isus sau Acuila şi Priscila, reprezintă pentru noi exemple privitoare la faptul că şi creştinii căsătoriţi pot aduce o valoroasă contribuţie în serviciul lui Dumnezeu (Faptele 18:26–28; I Corinteni 9:5). Însă apostolul Pavel a arătat că o persoană necăsătorită este în situaţia de a se bucura de un domeniu mai larg al serviciului. El a scris: „Cel necăsătorit este îngrijorat de lucrurile Domnului, [şi anume] cum să poată obţine aprobarea Domnului. Dar cel căsătorit este îngrijorat de lucrurile lumii [şi anume] cum să poată obţine aprobarea soţiei sale [sau a soţului, dacă este femeie]; astfel este împărţit“ (I Corinteni 7:32–34). Cel necăsătorit nu este „împărţit“ din cauza responsabilităţilor căsătoriei, care aduc „necaz în carne“, şi de aceea poate fi „îngrijorat“, adică preocupat de lucrurile spirituale. Urmăriţi în chenarul nostru măsură în care lucrările sacre umpleau viaţa celor menţionaţi aici. Posibilitatea de a te angaja „fără reţinere“ în serviciul lui Dumnezeu, care constă în cea mai mare parte din lucrarea de predicare, este un bogat tezaur. De obicei persoanele necăsătorite au mai mult timp pentru studiu şi meditaţie, ceea ce le poate îmbunătăţi „spiritul“ sau motivaţia interioară, dîndu-le celor în cauză posibilitatea de a se apropia mai mult de Iehova, în timp ce se concentrează asupra cerinţei de a fi sfinţi „în trup şi în spirit“. Neavînd un partener conjugal, mulţi învaţă să se sprijine din plin pe Dumnezeu, căutînd îndrumarea şi sfatul său. Creştinii necăsătoriţi sînt deseori capabili să accepte privilegii de serviciu pe care cuplurile căsătorite nu le-ar putea accepta. Nu-i de mirare că Isus a spus că privilegiul de a rămîne creştin necăsătorit este un „dar“! — Matei 28:19, 20; I Corinteni 7:28, 35.

6, 7. a) A avea darul de persoană necăsătorită înseamnă oare că cineva nu se mai simte atras de sexul opus şi că nu se va căsători niciodată? b) Ce se înţelege prin „a lua o hotărîre în inimă“? c) Ce întrebări se pot ivi în mintea unor persoane necăsătorite?

⁶ Aceia care ‘fac loc pentru darul acesta’ nu sînt neapărat înzestraţi în structura lor afectivă cu un oarecare „dar“ special datorită căruia ei nu se mai simt atraşi de sexul opus. Aceşti oameni nu au făcut vreun jurămînt de celibat ca şi cum n-ar avea niciodată intenţia să se căsătorească, ci au luat în inima lor o „hotărîre“ de a-şi încununa cu succes starea lor de persoană necăsătorităb (I Corinteni 7:37). Aceste persoane au cîntărit în inimile lor avantajele singurătăţii. Pe baza acestor dovezi, inimile lor încep să „judece“ starea de persoană necăsătorită ca pe un „dar“ şi ele îşi „fac loc“ pentru el. — I Corinteni 7:38.

⁷ Dar dacă ai o puternică dorinţă de a te căsători? Nu a spus Pavel că este mai bine să te căsătoreşti decît să arzi de patimă? — I Corinteni 7:9.

DE CE ACEASTĂ DORINŢĂ PUTERNICĂ?

8. a) De ce unele persoane tinere necăsătorite ar putea avea o dorinţă puternică de a se căsători? b) Ce avantaje prezintă amînarea căsătoriei pînă cînd respectivul „a trecut de floarea tinereţii“?

⁸ A dori să te căsătoreşti este ceva natural. Dumnezeu ne-a creat cu această dorinţă (Geneza 2:18). Dar cînd cineva tînjeşte mult după căsătorie, o face pentru că este în „floarea tinereţii,“ odată cu apariţia celui dintîi val al pornirii sexuale? Pavel a recomandat ca respectivul să amîne căsătoria pînă cînd această perioadă „a trecut.“ O asemenea aşteptare poate părea de neconceput pentru o persoană tînără. Unii din primul secol au simţit de asemenea că trebuia neapărat să se căsătorească. Însă în timp ce aceştia „căutau o soţie,“ alţii, care erau căsătoriţi, „căutau o eliberare“ din această stare! Căsătoria, deşi ar putea servi ca protecţie împotriva imoralităţii, nu rezolvă toate problemele. Un creştin necăsătorit în vîrstă de 35 de ani a spus: „Cînd, în calitate de bătrîn, văd că viaţa unor oameni este distrusă de o căsnicie necorespunzătoare, parcă simt un duş rece care mă eliberează de patimi exagerate. Nu sînt împotriva căsătoriei, dar simt că nu este nevoie să te grăbeşti.“ Studiile cercetătorilor arată că femeile americane care s-au căsătorit mai devreme de 18 ani prezintă o probabilitate de divorţ de trei ori mai mare decît în cazul celor care au aşteptat cu căsătoria pînă la vîrşta de 24 de ani! Rata divorţurilor în rîndul soţilor adolescenţi din Statele Unite este de trei ori mai mare decît în rîndul populaţiei adulte. Anii tineri ai celor necăsătoriţi pot fi folosiţi cu înţelepciune pentru a dezvolta o relaţie excelentă cu Iehova precum şi calităţile şi deprinderile necesare pentru a deveni un bun partener conjugal. — I Corinteni 7:27, 36.

9. a) Ce au făcut unii datorită dorinţei de companie? Care a fost deseori rezultatul? b) Cu ce întrebare se confruntă persoanele necăsătorite?

⁹ Mulţi creştini au îmbătrînit fără să se căsătorească. Cu timpul, unii dintre aceştia, datorită unei dorinţe puternice pentru companie, au încheiat în pripă o căsătorie cu un necredincios, deoarece credeau că orice partener conjugal este mai bun decît nici un partener. Dar probabil că e cunoscut faptul că unii au făcut acest pas pentru ca abia după aceea să-şi dea seama că sînt la fel de singuri ca şi înainte, cu un partener conjugal cu care nu pot comunica. Dar cum poate o persoană necăsătorită să rămînă „hotărîtă în inima“ sa? — I Corinteni 7:28, 37, 39.

SĂ TRAGI FOLOS DIN ÎNCURAJAREA RECIPROCĂ

10. Potrivit cu Romani 1:11, 12, care a fost dorinţa apostolului Pavel? Ce foloase a tras el?

¹⁰ Creştinii necăsătoriţi care au succes în starea lor nu sînt nişte izolaţi, ci sînt orientaţi spre oameni. Apostolul Pavel, el însuşi o persoană necăsătorită, a scris: „Tînjesc să vă văd ca să vă pot împărtăşi vreun dar spiritual, ca să puteţi fi fermi, sau mai degrabă ca să ne încurajăm reciproc“ (Romani 1:11, 12). Pavel arăta un deosebit interes faţă de oameni şi voia să aducă tovarăşilor săi de credinţă un „dar spiritual.“ La rîndul lui, era şi el încurajat. Acelaşi lucru este valabil şi astăzi.

11. Ce întîmplare ilustrează cum poate fi încurajată o persoană prin oferirea unui „dar spiritual“?

¹¹ O femeie creştină necăsătorită în vîrstă de 28 de ani a invitat multe dintre surorile mai tinere din adunare la ea acasă pentru o mică întrunire, deoarece dorea să le împărtăşească un „dar spiritual“ printr-o asociere sănătoasă. În ziua următoare o adolescentă a îmbrăţişat-o pe această soră şi a spus: „Nu vei şti niciodată cît de mult a însemnat pentru mine întrunirea aceea şi cît de mult aveam nevoie de încurajare. Simţeam că nu mai pot suporta problemele pe care le aveam acasă cu mama mea vitregă. Acum simt că voi putea suporta.“ În timp ce sora necăsătorită relata această întîmplare, spunea printre lacrimi: „N-am uitat niciodată acest fapt. În ultimă instanţă, ea mi-a făcut un adevărat serviciu, deoarece cele spuse de ea m-au făcut mă simt excelent.“ Cultivarea în mod corespunzător a unui interes personal faţă de ceilalţi din „familia spirituală“ din care facem parte poate ajuta la combaterea singurătăţii. Totuşi sînt necesare eforturi pentru a lega prieteniic adevărate. — Marcu 10:29, 30.

12. Ce ocazii se ivesc în lucrarea de formare de discipoli?

¹² Dar înafară de ocaziile de a oferi ‘daruri spirituale’ în interiorul adunării mai există ocazii care se ivesc în lucrarea de formare de discipoli. Acela care dă este deseori înviorat cînd vede progresul celui care învaţă şi cînd observa mîngîierea durabilă pe care o poate aduce adevărul Bibliei. Aşadar, atunci cînd ai iniţiativa în manifestarea iubirii atît faţă de cei din interiorul cît şi faţă de cei din exteriorul casei lui Dumnezeu, viaţa ta va fi mai bogată şi îţi va fi mai uşor să rămîi hotărît în inima ta. — Romani 12:2; Ecleziastul 11:1; Luca 6:38.

PRINDE PUTERE DE SUS

13. În ce fel constituie II Timotei 4:17 o încurajare deosebită pentru creştinii necăsătoriţi?

¹³ În timp ce se afla în închisoare la Roma, apostolul Pavel a avut de înfruntat singur o situaţie dificilă. El a scris: „Dar Domnul a stat alături de mine şi mi-a insuflat putere“ (II Timotei 4:17). Prin această putere Pavel a rămas fidel şi a fost eliberat fie literal, fie figurativ din „gura leului.“ Cînd în viaţa ta apar „lei“ simbolici, apelezi oare la Tatăl tău cel plin de iubire pentru a primi ajutor? Îţi verşi toată inima înaintea lui, ştiind că chiar dacă nimeni altcineva nu înţelege, el înţelege necesităţile tale şi că va sta lîngă tine? — I Petru 5:6–9.

14. a) Cu ce problemă a fost confruntată o soră necăsătorită? Cum a fost ea binecuvîntată? b) Ce încredere ar trebui să ne insufle I Corinteni 10:13?

¹⁴ O soră necăsătorită în vîrstă de 53 de ani a fost distrusă cînd şi-a pierdut serviciul laic. „L-am implorat pe Iehova să mă ajute să găsesc ceva de lucru pentru a putea să mă întreţin în continuare. Înainte de sfîrşitul săptămînii aveam deja altă slujbă! Din ziua aceea am hotărît ca în fiecare zi în parte să mă las în grija lui Iehova. El nu m-a dezamăgit niciodată.“ Ea a fost activă în serviciul de pionierat vreme de 26 de ani. În anul 1982 sora a primit răspuns şi la rugăciunea pentru un partener conjugal calificat spiritual, devenind soţia unui supraveghetor călător văduv. Este adevărat că Iehova nu răspunde întotdeauna la rugăciuni în felul în care i-a răspuns acestei surori, dar el ne va întări ca să putem face faţă oricăror probleme pe care le mai avem de înfruntat. — I Corinteni 10:13.

STĂPÎNIREA DE SINE

15. a) De ce fapt trebuie să fie conştient cineva pentru a-şi stăpîni dorinţele sexuale? b) Cum este ilustrată această situaţie în Proverbele capitolul 7?

¹⁵ „Pur şi simplu simt că nu mai pot suporta să fiu singură,“ a scris o femeie creştină. „Am în mine un impuls sexual puternic şi ani la rînd n-am fost în stare să găsesc un soţi creştin corespunzător. Mi se spunea pur şi simplu să merg acasă şi să mă controlez. Dar cum?“ Nu este uşor să faci faţă unor asemenea stări afective. Pentru a-şi stăpîni dorinţele sexuale, o persoană necăsătorită trebuie să fie conştientă în ce moment anume trebuie să aplice autodisciplinarea. De exemplu, în Proverbele 7:6–23 un tînăr îşi pierde controlul şi, în delir sexual, se ia după o prostituată. Dar el nu a ajuns dintr-o dată la acest stadiu, ci nişte acţiuni premergătoare l-au determinat s-o facă, trecînd prin trei etape şi anume: 1. a umblat pe strada ei noaptea, 2. — i-a permis să-l sărute şi 3. — a ascultat avansurile ei imorale. Fiecare dintre aceste etape făcea şi mai dificil autocontrolul, pînă cînd întoarcerea n-a mai fost posibilă. Îndată ce s-a văzut la prima etapă, el ar fi trebuit să se oprească! — Galateni 5:22, 23.

16. Deoarece nici un creştin adevărat nu ar vrea să urmeze calea omului imoral amintit, ce s-ar putea face în această situaţie?

¹⁶ Nici un creştin adevărat n-ar vrea să treacă prin etapele pe care le-a parcurs acest bărbat, dar cum stau lucrurile cu gîndurile noastre? S-ar putea ca cineva să înceapă, din punct de vedere psihic, să „meargă pe stradă spre casa ei,“ prin faptul că insistă asupra gîndurilor imorale? Exact acesta este momentul în care trebuie să apeşi pe frînă! Dacă nu procedezi astfel, poţi înainta în minte spre alte etape, ca masturbarea sau chiar imoralitatea sexuală.

17. a) De ce este necesar să ne „pironim pe stîlp“ carnea împreună cu patimile ei? b) Cum poate face un creştin acest lucru?

¹⁷ Deoarece dorinţele greşite sînt plăcute cărnii noastre imperfecte, ele nu pot fi înlăturate cu uşurinţă. „Aceia care aparţin lui Isus Cristos şi-au pironit pe stîlp carnea împreună cu patimile şi dorinţele ei“ (Galateni 5:24). Pironirea pe stîlp era o execuţie aspră, dureroasă. Aşadar, ia măsuri drastice faţă de tine însuţi pentru a amorţi sau „a ucide“ asemenea dorinţe incorecte — chiar de la început, înainte ca ele să prindă rădăcini în tine. Dacă un progam de televiziune începe să excite poftele sexuale, atunci închide televizorul sau schimbă imediat canalul. Fii prevăzător în privinţa filmelor pe care le vezi sau a cărţilor pe care le citeşti. Ia seama la felul în care vorbeşti şi la felul în care le priveşti pe persoanele de sex opus. — Matei 5:28–30; Coloseni 3:5.

18. Ce au făcut unii creştini necăsătoriţi pentru a-şi înăbuşi dorinţele sexuale nepotrivite? Cu ce rezultat?

¹⁸ Oare atunci cînd este timpul pentru studiul Bibliei în particular sau în adunare, ne împotrivim oricărui impuls de a-l neglija? În efortul său de a-şi pironi pe stîlp patimile necurate atunci cînd stările afective erau deosebit de puternice, un creştin şi-a impus să se dea jos din pat în timpul nopţii şi să citească cu voce tare din Biblie şi apoi să spună conţinutul fiecărui paragraf, pînă cînd aceste impulsuri cedau. Uneori creştinii şi-au impus să se roage fierbinte lui Iehova pentru a fi ajutaţi imediat. Atît timp cît un creştin se străduieşte sincer să-şi „pironească apetitul sexual,“ este puţin probabil că el va ajunge să comită vreun act de imoralitate sexuală. — Evrei 4:16.

MERITĂ SĂ DEPUI EFORTURI ÎN DIRECŢIA ACEASTA!

19. Depinde oare relaţia noastră cu Dumnezeu de faptul de a fi sau nu căsătoriţi?

¹⁹ Starea de persoană necăsătorită ‘din pricina Regatului’ şi căsătoria — ambele sînt daruri de la Dumnezeu. Totuşi ambele necesită eforturi dacă vrei săle încununezi cu succes. Indiferent dacă sîntem căsătoriţi sau nu, putem dezvolta o relaţie strînsă cu Dumnezeu şi putem găsi împlinirea în viaţă. Chiar dacă „faci loc“ pentru darul de persoană necăsătorită numai pentru o scurtă perioadă de timp, important este să foloseşti acest dar cu înţelepciune.

20. a) Cum ar trebui să considere starea de persoană necăsătorită toţi creştinii maturi? b) Ce asigurare pot avea persoanele necăsătorite, cu privire la viitor?

²⁰ Trebuie să fim conţienţi de faptul că Isus a conferit o poziţie de înaltă nobleţe darului celibatului voluntar. Toţi creştinii maturi trebuie să simtă ceea ce a simţit Isus şi să nu creadă că ea ar fi o stare de compătimit. Iehova apreciază în mod deosebit sacrificiile pe care le fac persoanele necăsătorite care au ales să facă ceea ce îi face Lui plăcere (Vezi Isaia 56:4, 5). Iehova nu-i va uita. Unii care vor supravieţui şi vor intra în noua ordine se vor putea bucura de privilegiile căsătoriei şi, asemenea copiilor lui Noe după potopul mondial, vor avea prilejul de a lua parte la mandatul divin de a „umple pămîntul“ (Geneza 9:1). Aceasta poate fi încă o binecuvîntare pe lîngă celelalte de care creştinii necăsătoriţi deja s-au bucurat. În noua sa ordine, Dumnezeu „va satisface dorinţa a tot ce are viaţă“ şi va da tuturor „tot ceea ce le va cere inima.“ Deci să fiţi siguri că în timpul acela toţi vor găsi fericire deplină, în conformitate cu voinţa lui Dumnezeu. — Psalmul 37:3, 4; 145:16.

21. a) Cum şi-a folosit viaţa de persoană necăsătorită profesoara menţionată anterior? b) Cum pot şi alţi creştini necăsătoriţi să aibă aceeaşi atitudine?

²¹ Fosta profesoară menţionată în primul paragraf al acestui articol are acum 83 de ani şi e tot necăsătorită. Ea a petrecut 57 de ani în serviciul integral al Regatului, inclusiv 56 de ani la sediul mondial al Martorilor lui Iehova. Ce crede ea despre viaţa ei? „Sînt pe deplin satisfăcută de viaţa şi munca mea. Sînt mei ocupată decît oricînd, într-o muncă pe care o iubesc nespus,“ a spus această creştină plină de energie. „Nu am regrete. Aş lua din nou aceeaşi hotărîre.“ Da, şi tu poţi, dacă eşti necăsătorit, să ai asemenea satisfacţii dacă îţi încununezi cu succes starea de persoană necăsătorită, secerînd din plin avantajele şi ocaziile pe care ţi le oferă ea.

□ Cum trebuie privit celibatul pe care şi-l impune cineva ‘din pricina Regatului’?

□ Ce ocazii mai bune există pentru creştinii necăsătoriţi?

□ De ce este mai bine ca cineva să nu renunţe în pripă la celibat?

□ Care sînt cele trei lucruri care îi sînt necesare unui celibatar pentru ca să rămînă hotărît în inima sa?

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 11]

CÎTEVA PERSOANE NECĂSĂTORITE MENŢIONATE ÎN BIBLIE

Isus: „Mîncarea mea este să fac voia Celui care m-a trimis şi să sfîrşesc lucrarea lui.“ — Ioan 4:34.

Pavel: ‘Am muncit ca sclav pentru Domnul şi am depus o mărturie amănunţită. N-am ţinut la sufletul meu.’ — Faptele 20:19–24.

Ieremia: „O, Iehova, tăria şi fortăreaţa mea, locul meu de refugiu în timp de strîmtorare.“ — Ieremia 16:19.

Fiica lui Iefta: ‘Ea n-a avut niciodată relaţii cu vreun bărbat. În fiecare an femeile din Israel se duceau la ea la sanctuar ca să-i aducă laude.’ — Judecători 11:39, 40.

Ana: ‘Ea era văduvă, acum în vîrsta de optzeci şi patru de ani. Ea nu lipsea niciodată de la templu, aducînd zi şi noapte un serviciu sfînt cu postruri şi implorari.’ — Luca 2:37.

Dorca: „Ea era bogată în fapte bune şi în daruri făcute din îndurare.“ — Faptele 9:36.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 13]

CUM SE POATE FI ‘STATORNIC ÎN INIMĂ’

1. Devotează-te în privinţa spirituală pentru alţi

2. Foloseşte puterea lui Dumnezeu, dacă problemele cresc

3. Împotriveşte-te imediat dorinţelor nedrepte