Prima minciună — cum te afectează şi pe tine?

ÎN 1981, în India, un tren se apropia de un pod cînd mecanicul observă pe neaşteptate o vacă pe şine. Frînînd cu violenţă, trenul a deraiat şi şapte vagoane încărcate cu călători s-au prăbuşit în rîul care trecea pe sub pod. Peste 800 de oameni şi-au pierdut viaţa. Acest mic incident — o vacă pe linia ferată — a dus la o tragedie de proporţii. Un lucru asemănător s-a petrecut în Eden, în grădina lui Dumnezeu.

Edenul trebuie să fi fost un loc încîntător. Marea varietate a florei şi a faunei sale, armonia şi pacea care domneau în el făceau ca acel loc să fie cu adevărat un paradis! Nu e greu să ne imaginăm bucuria de care erau stăpîniţi Adam şi Eva la vederea lucrării lui Dumnezeu. În plus, ei aveau înaintea ochilor o minunată perspectivă, căci Dumnezeu le spusese: „Fiţi roditori şi înmulţiţi-vă, umpleţi pămîntul şi supuneţi-l, stăpîniţi peste peştii mării, peste creaturile zburătoare ale cerurilor şi peste toate creaturile vii care se mişcă pe pămînt“ (Geneza 1:28). Iată–i în posesia unei religii de o admirabilă simplitate: să facă voia lui Dumnezeu.

Chiar şi îngerii asistau cu un viu interes la acest fericit început al familiei umane. Însă unul dintre ei făcea excepţie. El privea scena cu ochi plini de invidie. El dorea cu lăcomie să i se aducă lui închinare pe pămînt şi de aceea a urzit un plan prin care să devină „dumnezeul,“ sau conducătorul lumii. Astfel el a devenit Satan, nume care înseamnă „adversar.“ Vezi Luca 4:5–8; II Corinteni 4:4.

Iehova Dumnezeu i-a spus lui Adam să nu mănînce din fructele unui anumit arbore. Aceasta constituia o încercare simplă. Pentru Adam şi Eva aceasta era ocazia de-a arăta că ei voiau cu adevărat să-l servească pe Dumnezeu. De altfel, Iehova i-a spus lui Adam: „În ziua în care vei mînca din el [din fructul interzis] vei muri negreşit“ (Geneza 2:17). Dumnezeu n-avea să acorde darul vieţii eterne unor rebeli neascultători.

Satan a văzut aici ocazia de-a interveni. Prin intermediul unui şarpe, el a ademenit-o pe Eva să mănînce fructul interzis, spunîndu-i: „Categoric că nu veţi muri.“ Apoi el a adăugat cu privire la acel arbore: „Căci Dumnezeu ştie că exact în ziua în care veţi mîncă din el este absolut sigur că vi se vor deschide ochii şi este absolut sigur că veţi fi ca Dumnezeu, cunoscînd binele şi răul“ (Geneza 3:4, 5). Ce ofertă strălucită! Să fii ca Dumnezeu! Dar Satan minţea. Totuşi Eva a crezut ceea ce i-a spus el şi a mîncat din fructul interzis, dînd dovadă de neascultare faţă de Dumnezeu. Mai tîrziu, ea i-a oferit fructul şi lui Adam care s-a alăturat păcatului săvîrşit de soţia sa. Care a fost rezultatul?

Acest act de importanţă capitală a făcut să „deraieze“ întregul neam omenesc, ducîndu-l la catastrofă. Primul cuplu uman a pierdut numaidecît paradisul şi, în consecinţă, cei doi şi-au pierdut viaţa, întorcîndu-se în ţărîna din care fuseseră luaţi (Geneza 3:19). Din nefericire, toţi copiii lor — adică întreaga omenire — s-au născut în afara paradisului, sclavi ai păcatului şi ai morţii. — Romani 5:12.

În aparenţă Satan a cîştigat. El era acum un „dumnezeu,“ iar oamenii preferau să urmeze mai degrabă căile sale decît pe ale Creatorului. Dar de fapt Satan nu cîştigase cu adevărat. El n-a făcut decît să declanşeze un conflict care mai continuă încă şi astăzi. Iehova a intervenit imediat pentru a nimici efectele minciunii lui Satan. El i-a spus adversarului său: „Voi pune duşmănie între tine şi femeie, între sămînţa ta şi sămînţa ei. Ea îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei zdrobi călcîiul.“ — Geneza 3:15.

Această profeţie, prima din Scripturi, anunţa că Satan va fi înfrînt în cele din urmă printr-o „sămînţă“? Cîne avea să fie acea sămînţă? Răspunsul la această întrebare a rămas multă vreme secret.

DUMNEZEUL ACESTEI LUMI

Cu cîteva excepţii, descendenţii lui Adam şi ai Evei au preferat să se ia după părinţii lor şi să nu asculte de Dumnezeu. Ei au ales independenţa pe care le-o oferea Satan. În cele din urmă opoziţia lor faţă de Dumnezeu s-a concentrat într-o regiune cunoscută sub numele de Mesopotamia, regiune situată între fluviile Tigru şi Eufrat.

Conducătorul uman al acelei opoziţii era un om numit Nimrod. Biblia îl prezintă drept primul rege şi fondator de imperii. Toate activităţile lui erau împotriva lui Dumnezeu, de aceea Biblia spune: „El s-a arătat ca un vînător puternic în opoziţie cu Iehova.“ Începutul imperiului său a fost Babel, oraş în jurul căruia s-a construit mai tîrziu oraşul Babilon. — Geneza 10:9, 10.

Deci din Babel s-a răspîndit oprimarea politică şi cruzimea. Şi tot acolo au luat naştere şi noile concepţii religioase. Prima minciună — potrivit căreia Eva putea păcătui fără să moară — a fost demascată, deoarece Eva a murit într-adevăr. Acum însă iată că acea minciună a fost deghizatăa în haina învăţăturii că în om ar exista o parte sau un principiu nemuritor care la moartea corpului ar supravieţui într-o lume invizibilă. Această învăţătură a dat naştere credinţei într-un iad de foc, a dat naştere spiritismului, cultului strămoşilor şi unui şir întreg de învăţături false.

Concepţiile religioase care s-au născut în Babelul sau Babilonul antic s-au răspîndit pe întregul pămînt. Un expert, observînd cît de mari sînt asemănările dintre majoritatea religiilor lumii, a declarat că „toate concepţiile lor religioase provin, cu siguranţă, dintr-o sursă comună“ (The Worship of the Dead [Cultul morţilor] — de colonel J. Garnier). Această sursă comună a fost Babilonul antic. Acest sistem religios mondial născut în Babilon este numit în Biblie „Babilonul cel Mare, mama prostituatelor şi a lucrurilor dezgustătoare ale pămîntului.“ — Apocalipsul 17:5.

Deci prima minciună a lui Satan a făcut să se răspîndească pe întregul pămînt oprimarea politică şi religia falsă. Dar cum evoluau lucrurile cu privire la „sămînţa“ despre care Dumnezeu profeţise că îl va nimici pe Satan şi planurile lui?

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

Ca şi trenul acesta, întreaga omenire a „deraiat.“ Ştii cum?