„Administratorul“ faţă în faţă cu Har-Maghedonul

1. Ce trebuie să aibă loc la Har-Maghedon, cu care clasa „administratorului“ stă faţă în faţă? Prin cine a fost prefigurat acest „administrator“ în zilele regului Ezechia din Ierusalim?

HAR-MAGHEDONUL este numele ebraic al locului unde se va purta în curînd „războiul zilei celei mari a Dumnezeului Atotputernic.“ Rămăşiţa clasei „administratorului“ este acum faţă în faţă cu acest „război“ cu care acest sistem de lucruri lumesc se va termina pentru totdeauna. De aceea clasa „administratorului“ continuă să fie trează spiritual pentru a vedea cum Stăpînul reîntors, glorificatul Isus Cristos, îi va distruge pe duşmanii vizibili ai Regatului pentru care se roagă lui Iehova Dumnezeu membrii acestei clase: „Să vină regatul tău. Să se facă voinţa ta, precum în cer la fel şi pe pămînt“ (Matei 6:9, 10; Apocalipsul 16:14–16). Această situaţie mondială a fost ilustrată sau profeţită prin cele ce s-au petrecut în timpul administraţiei unui israelit, pe care regele Ezechia îl numise administratorul său regal în decursul unei perioade foarte critice.

2. Cine era acel iudeu? Pe cine înlocuise el în administraţia regală, potrivit cu Isaia 22:15–25?

² Acest „administrator“ era un iudeu cu numele Eliachim, fiul lui Hilchia. El este menţionat de trei ori ca fiind „peste casa“ regelui Ezechia (Isaia 36:3, 22; 37:2). El l-a înlocuit în această poziţie regală pe bărbatul ce purte numele de Şebna. Decretul divin cu privire la Eliachim şi Şebna este comentat la Isaia 22:15–25 unde citim:

„Iată ce a spus Domnul Suveran, Iehova al oştirilor: ‘Du-te, intră la acest administrator, la Şebna, care este mai marele casei: „Ce ai tu aici care să te intereseze, de ţi-ai săpat aici un loc de îngropare?“ El îşi sapă un loc de îngropare pe o înălţime; el îşi taie într-o stîncă o locuinţă pentru sine. „Iată că Iehova te aruncă jos cu un brînci violent, pe tine, omule apt corporal, şi te va înhăţa cu putere. Fără greş te va înfăşura strîns, ca pe un ghem pentru un pămînt întins. Acolo vei muri şi carele gloriei tale vor fi dezonoarea casei stăpînului tău. Şi te voi respinge din poziţia ta; şi te voi smulge din poziţia ta oficialăa.

„‘„Şi trebuie să se întîmple în ziua aceea că eu voi chema pe servul meu, anume pe Eliachim, fiul lui Hilchia. Şi îl voi îmbrăca pe el cu tunica ta, îl voi încinge cu brîul tău şi voi da stăpînirea ta în mîna lui; şi el trebuie să devină un tată pentru locuitorul Ierusalimului şi pentru casa lui Iuda. Iar ei voi pune cheile casei lui David pe urmărul lui şi el trebuie să deschidă fără ca cineva să închidă şi să închidă fără ca cineva să deschidă. Şi îl voi înfinge ca pe un ţăruş într-un loc durabil, iar el trebuie să devină ca un tron de glorie pentru casa tatălui său. Iar ei trebuie să atîrne de el toată gloria casei tatălui său, ei, descendenţii şi vlăstarele, toate vasele de formă mică, vasele în formă de cupă şi toate vasele de mare capacitate.

„‘„În ziua aceea declaraţia lui Iehova al oştirilor, „ţăruşul care este înfipt într-un loc durabil va fi scos şi trebuie să fie doborît şi să cadă, iar povara care este asupra lui trebuie să fie tăiată, căci Iehova însuşi a vorbit.“’“

3. a) Ce înseamnă numele lui Eliachim? Cum s-a confirmat semnificaţia acestui nume în cazul celui ce-l purta? b) Cine au fost cei trimişi să asculte cuvîntarea batjocoritoare din faţa zidurilor Ierusalimului? La cine s-a făcut apel în cele din urmă pentru ajutor?

³ În armonie cu însemnătatea numelui lui Eliachim, anume „Dumnezeu ridică,“ Iehova l-a ridicat pe acest bărbat ca administrator al palatului regelui Ezechia. Acest eveniment a avut loc înainte ca Sanherib, împăratul Asiriei, să invadeze ţara lui Iuda în anul 732 î.e.n. Sanherib îşi instalase tabăra armatelor sale la o oarecare distanţă de Ierusalim, după care a trimis un purtător de cuvînt al său, pe Rabşache, împreună cu o gardă personală, ca să se prezinte în faţa Ierusalimului şi să ceară ca oraşul să se predea. În timpul acestei acţiuni Rabşache a minimalizat pe Iehova în calitatea sa de Dumnezeu şi a preamărit Asiria şi pe împăratul ei. Ezechia, regele Ierusalimului, şi-a trimis reprezentanţii săi să asculte această tiradă plină de dispreţ la adresa lui Dumnezeu. Aceşti reprezentanţi erau Eliachim, administratorul în funcţie, Şebna, care fusese retrogradat ca secretar, şi Ioah, scribul. Adînc întristaţi de ceea ce auziseră, ei au venit să raporteze regului Ezechia. Simţindu-se cu totul neajutorat, acesta a făcut apel la profetul Isaia, reprezentantul lui Iehova. — Isaia 36:1—37:7.

4. În împlinirea prezentă a anticei drame, pe cine reprezintă Sanherib, pe cine prefigurează Ezechia şi pe cine Eliachim?

⁴ Noi observăm în această situaţie aceleaşi trăsături care caracterizează şi situaţia critică actuală. În mod corespunzător, Sanherib, regele Asiriei prefigurează pe duşmanul regatului lui Dumnezeu, pe Satan Diavolulb care, sub ameninţarea aservirii sau distrugerii, cere poporului organizat al lui Iehova să se predea lui. Regele uns Ezechia, al cărui nume înseamnă „Iehova a întărit,“ reprezintă pe regele care domneşte în prezent, pe Isus Cristos, care resimte foarte adînc necazul discipolilor săi loiali de pe pămînt, pe măsură ce aceştia suferă batjocuri şi sînt confruntaţi cu încercările de distrugere care provin din partea organizaţiei Diavolului. Eliachim, „administratorul“ peste casa regelui Ezechia, reprezintă rămăşiţa clasei „administratorului“ care se află încă pe pămînt în timpul „încheierii acestui sistem de lucruri“ care a început în anul 1914. Întocmai după cum administratorul tipic era un iudeu sau un israelit, la fel rămăşiţa de astăzi este formată din israeliţi spirituali aflaţi sub domnia Regelui Isus Cristos.

5. Cu cine se asociază cei din rămăşiţa unsă prin faptul că mai pun încă în circulaţie pe plan mondial revista Turnul de Veghere? Cum s-au debarasat ei de toate numele batjocoritoare cu care fuseseră împroşcaţi?

⁵ La această dată tîrzie, membrii rămăşiţei unse, al căror număr merge în scădere, încă mai pun în circulaţie pe întregul glob şi în numeroase limbi revista Turnul de veghere anunţă regatul lui Iehova. Această solidarizare a lor cu Iehova Dumnezeu este rezultatul firesc al desfăşurării evenimentelor teocratice în secolul XX. Într-adevăr, în anul memorabil 1931 cîteva mii dintre membrii rămăşiţei unse s-au reunit într-un congres la Columbus, Ohio, şi aici, în ziua de 26 iulie, au adoptat în unanimitate o rezoluţie prin care şi-au însuşit numele autorizat de Biblie, anume „martorii lui Iehova.“ În felul acesta ei s-au debarasat de toate numirile batjocoritoare pe care sistemele religioase ale creştinătăţii le dăduseră acestor cercetători ai Bibliei, asociaţi pe plan internaţional. Foarte curînd toate adunările israeliţilor spirituali din jurul globului au adoptat cu un deplin acord acest nume.

6. Ce şi-au asumat ei în mod voluntar prin faptul că şi-au însuşit numele lui Dumnezeu?

⁶ Astfel ei şi-au asumat responsabilităţile care sînt cuprinse în cuvintele adresate israeliţilor în zilele lui Isaia:

„‘Voi sînteţi martorii mei,’ este declaraţia lui Iehova, ‘chiar servul meu pe care l-am ales, pentru ca să ştiţi şi să aveţi credinţă în mine şi ca să înţelegeţi că eu sînt Acelaşi ... Voi sînteţi martorii mei’ este declaraţia lui Iehova, ‘şi eu sînt Dumnezeu.’“ — Isaia 43:10–12.

RESPONSABILITĂŢILE ADMINISTRATORULUI

7. a) Cum şi-a dezminţit pretenţia conducătorii religioşi care pretindeau a fi în misiunea administraţiei înainte de încheierea primului război mondial în 1918? b) Cum se dovedeşte clerul creştinătăţii a fi asemenea lui Şebna?

⁷ Asemenea lui Şebna, care făcea parte din guvernarea regelui Ezechia din timpul lui Isaia, clericii religioşi ai creştinătăţii sînt cei care pretind azi că ar avea dreptul exclusiv de administraţie asupra pămîntului, sub Mai marele Ezechia, Isus Cristos. Dar contrar acestor clerici, membrii fideli ai rămăşiţei unse a Martorilor lui Iehova s-au străduit în mod sincer să îndeplinească realmente misiunea administraţiei Regatului. Acest lucru s-a dovedit valabil în mod deosebit de la sfîrşitul primului război mondial care a izbucnit în creştinătate. La acea dată, clerul creştinătăţii care făcea propagandă în favoarea războiului îşi avea deja o reputaţie formată cu privire la misiunea administraţiei pe care pretindea că o primise de la Regele Isus Cristos. Tot de atunci s-au acumulat dovezi că „timpurile păgînilor“ sau „timpurile hotărîte ale naţiunilor“ s-au sfîrşit în toamna anului 1914 şi că glorificatul Isus Cristos şi-a început domnia în ceruri ca Mai marele Ezechia (Ezechiel 21:25–27; Luca 21:24, Authorized Version; New World Translation). Dar clerul creştinătăţii a dovedit oare că sprijineşte regatul stabilit al lui Iehova prin Cristos? Nu!

8.După eşecul Ligii Naţiunilor, ce acţiune a întreprins creştinătatea în contrast cu aceea a rămăşiţei israeliţilor spirituali?

⁸ În 1919 clerul creştinătăţii s-a oferit să servească în calitate de administrator al proiectatei Socieţăţi a Naţiunilor. Dar această Societate sau Ligă a eşuat complet în 1939. Ea a fost înlocuită cu o versiune revizuită a acesteia pentru menţinerea păcii, numită Naţiunile Unite. Într-un puternic contrast cu şefii religioşi, rămăşiţa israeliţilor spirituali continuă să susţină regatul stabilit al lui Dumnezeu prin Cristos.

9. Potrivit faptelor istorice, care este răspunsul modern la întrebarea lui Isus de la Luca 12:42?

⁹ Aşadar, de la data începerii judecăţii divine, în 1918, cine a fost onorat cu misiunea administraţiei sau s-a văzut confirmat în această funcţie? Faptele istorice răspund de la sine din 1918: rămăşiţa unsă a israeliţilor spirituali. Ei răspund ca clasă la întrebarea lui Isus: „Cine este administratorul fidel şi prevăzător pe care stăpînul său l-a numit peste grupul servitorilor săi ca să le dea măsura lor de hrană la timpul potrivit? (Luca 12:42). Ei formează clasa Mai Marelui Eliachim de astăzi. Adică, ei sînt clasa „administratorului“ care a fost prefigurat prin fidelul şi prevăzătorul Eliachim, în decursul domniei regelui Ezechia (745–716 î.e.n.), în epoca invaziei asiriene în ţara lui Iuda.

10. Potrivit profeţiei lui Isus de la Luca 12:43, 44, cum avea să fie făcut „fericit“ sclavul „administrator,“ rămăşiţa israeliţilor spirituali?

¹⁰ În ciuda nenorocirilor care se abat asupra creştinătăţii şi asupra restului omenirii, rămăşiţa clasei „administratorului“ fidel este totuşi „fericită,“ întocmai cum a profeţit Isus despre el: „Fericit este acel sclav, dacă stăpînul său la sosire îl găseşte făcînd aşa!“ De ce? Tocmai datorită faptului pe care l-a spus Isus în continuare: „Adevărat vă spun că el îl va numi peste toată avuţia sa.“ — Luca 12:43, 44.

11. Potrivit cu Isaia 22:20, 21, cum spune Iehova vă îl va înlocui pe Şebna?

¹¹ În înţeles spiritual, rămăşiţei fidele a israeliţilor spirituali i s-a întîmplat ceea ce s-a întîmplat în cazul lui Eliachim fiul lui Hilchia, care l-a înlocuit în slujba de „administrator“ peste casa regelui Ezechia pe orgoliosul Şebna. Aşa cum spusese Iehova prin Isaia: „Şi trebuie să se întîmple în ziua aceea [cînd Iehova va respinge pe Şebna din postul său] că eu voi chema pe servul meu, pe Eliachim, fiul lui Hilchia, şi îl voi îmbrăca pe el cu tunica ta [a lui Şebna], îl voi încinge cu brîul tău şi voi da stăpînirea ta în mîna lui; şi el trebuie să devină un tată pentru locuitorul Ierusalimului şi pentru casa lui Iuda.“ — Isaia 22:20, 21.

12. Cu ce acţiune întreprinsă de Isus Cristos, începînd din primăvara anului 1919, corespunde această înlocuire?

¹² Aceasta corespunde cu investirea de către Isus a clasei „administratorului“ fidel şi prevăzător peste toată avuţia Regatului său. În mod deosebit, din primăvara anului postbelic 1919, în istoria religioasă s-a deschis un nou capitol. Atunci membrii rămăşiţei clasei „administratorului“ fidel şi prevăzător au fost îmbrăcaţi, ca şi Eliachim, cu demnitatea de a fi ambasadori ai regatului întemeiat al lui Iehova prin Cristos (II Corinteni 5:20). În această calitate ei au proclamat regatul întemeiat „pe tot pămîntul locuit, ca mărturie tuturor oamenilor“ (Matei 24:14; Marcu 13:10). Vorbind în mod figurat, Atotputernicul Dumnezeu le-a încins rinichii pentru acest mare serviciu ministerial, prin încingerea mijlocului lor cu brîul de „administrator“ sau de majordom (evreieşte so.khen, greceşte oikonòmos, în Versiunea Septuaginta). — Vezi Zaharia 3:1–7.

13. Cînd au ieşit din Babilonul cel Mare cei care alcătuiesc clasa „administratorului“ colectiv? Asupra cui s-a extins „stăpînirea acestui „administrator?

¹³ În mod remarcabil, din primăvara anului 1919 Iehova Dumnezeu şi-a lansat chemarea către întregul său popor dedicat, pentru a ieşi din „Babilonul cel Mare,“ din imperiul mondial al religiei false (Apocalipsul 18:2, 4). Cei care alcătuiesc clasa „administratorului“ au ieşit în mod ascultător, iar stăpînul ceresc, Domnul Isus Cristos, prezent în mod invizibil, s-a servit de ei ca clasă pentru a da tuturor celor chemaţi pentru regatul cerurilor „măsura lor de hrană la vremea potrivită.“ În această privinţă clasa Eliachim a devenit asemenea unui „tată“ care se îngrijeşte de toţi cei reprezentaţi prin „locuitorul Ierusalimului“ şi casa lui Iuda.“ Iehova Dumnezeu a dat prin Cristos o asemenea „stăpînire“ în mîinile clasei „administratorului,“ iar acest „administrator“ colectiv şi-a exercitat pînă în prezent această stăpînire în mod fidel şi prevăzător. Cu deosebire din anul 1935, de aceste îngrijiri părinteşti beneficiază „marea mulţime“ a „altor oi“ ale lui Cristos, întocmai ca şi locuitorul străin care era în interiorul porţilor Ierusalimului antic. — Exodul 20:10; Ioan 10:16; Apocalipsul 7:9–17.

14. Cum şi-a îndeplinit „administratorul“ însărcinarea care a fost prefigurată prin punerea „cheilor casei lui David“ pe umărul lui Eliachim?

¹⁴ Asupra clasei Eliachim de astăzi apasă responsabilităţi grele ca şi cele descrise în Cuvîntul lui Dumnezeu cu privire la Eliachim, cel din zilele regelui Ezechia: „Iar eu voi pune cheile casei lui David pe umărul lui şi el trebuie să deschidă fără ca cineva să închidă, şi să închidă fără ca cineva să deschidă“ (Isaia 22:22). Clasa „administratorului“ colectiv s-a dovedit demnă să poarte pe umărul său „cheile“ regale „ale casei lui David.“ Ea a păzit mereu cu vigilenţă interesele pămînteşti ale regatului mesianic al lui Dumnezeu, prefigurat prin „casa lui David.“ Ea a primit cu căldură pe aceia care i-a ales Stăpînul să fie ultimii membrii ai rămăşiţei moştenitorilor Regatului. Din 1935, ea a început să le primească cu bucurie pe „alte oi,“ pe care Păstorul excelent avea plăcere să le aducă pentru a forma toţi „o turmă,“ împreună cu rămăşiţa unsă. Ea a închis însă poarta pentru toţi apostaţii care au fost eliminaţi şi pentru cei care încercau să se strecoare printre Martorii lui Iehova ca să-i corupă. — Vezi Apocalipsul 3:7.

15. Cu ce îl compară Iehova pe Eliachim atunci cînd arată scopul său a-l înfige într-un loc rezistent? Ce lucruri urmau să atîrne de el?

¹⁵ În continuarea profeţiei cu privire la clasa modernă Eliachim, Iehova a spus: „Şi îl voi înfige ca pe un ţăruş într-un loc durabil, iar el trebuie să devină ca un tron de glorie pentru casa tatălui său. Iar ei trebuie să atîrne de el toată gloria casei tatălui său, ei, descendenţii şi vlăstarele, toate vasele de formă mică, vasele în formă de cupă şi toate vasele de mare capacitate.“ — Isaia 22:23, 24.

16. Pe cine înlocuieşte actualul Eliachim? În ce serviciu a fost investit actualul Eliachim, spre folosul ‘grupului de servitori’?

¹⁶ Ţăruşul înfipt în mod durabil şi de care trebuia să stea atîrnate toate ustensilele casei îl reprezenta pe Eliachim, noul administrator, care-l înlocuise pe Şebna. Acest bărbat a fost însărcinat să servească hrană şi băutură membrilor casei regelui. Investirea lui Eliachim pentru a servi în această calitate prefigurează faptul că Mai marele Ezechia, Isus Cristos, la venirea sa în glorie, avea să aprobe numirea clasei „administratorului fidel“ peste rămăşiţa comoştenitorilor săi aflaţi încă pe pămînt, cu scopul de a da acestui ‘grup de servitori’ „măsura“ necesară de „hrană la timpul potrivit,“ fie într-o proporţie mai mare sau mai mică, în funcţie de tăria hranei sau a băuturii. Desigur că „hrană“ avea să provină din Cuvîntul lui Dumnezeu, însă, dintr-un alt punct de vedere biblic, acele vase prefigurează pe înşişi servii lui Dumnezeu care au capacităţi de serviciu diferite. — II Timotei 2:20–22.

17. În ce fel avea să fie Eliachim „un tron de glorie“ pentru casa tatălui său? Cum aveau să beneficieze de acest lucru „descendenţii şi vlăstarele“ tatălui său?

¹⁷ Eliachim trebuia să devină „un tron de glorie“ pentru casa tatălui său Hilchia. Aceasta înseamnă că, spre deosebire de fostul administrator Şebna, el nu avea să facă de ruşine casa tatălui său sau reputaţia sa. Dimpotrivă, el trebuia să fie ridicat într-o poziţie mai înaltă în serviciul regal al regelui Ezechia. Lucrul acesta era simbolizat prin devenirea sa asemenea unui „tron de glorie.“ El nu avea să stea asemenea unui rege, pentru a fi servit, ci, asemenea unui serv al regelui, el avea şă aibă autoritate şi „stapînire“ în noul său domeniu de activitate. Într-o oarecare măsură, el avea să-l reprezinte pe regele Ierusalimului şi să vorbească în numele lui. Astfel, departe de a aduce vreo discreditare asupra „casei tatălui său,“ el avea să aducă mai degrabă „glorie“ şi avea s-o suştină ca printr-un ţăruş de nezdruncinat. „Descendenţii şi vlăstarele“ casei tatălui său nu aveau să sufere vreo ruşine pentru că aveau să depindă de recomandarea lui Eliachim. Toate rudele lui Eliachim puteau să conteze pe faptul că vor fi reprezentaţi de el în mod onorabil şi demn de încredere, în înalta poziţie în care se afla. În acest fel toţi aceşti membri ai familiei sale aveau să fie încurajaţi să servească asemenea unor „vase“ în serviciul regal, pentru că se bucurau de o puternică suştinere.

18. a) Asupra cui apasă astăzi o răspundere specială? De ce este aceasta o sarcină regală? b) Cine sînt astăzi „descendenţii şi vlăstarele“? Cu ce ustensile sînt ei comparaţi?

¹⁸ În acelaşi fel, astăzi, o grea răspundere apasă asupra clasei „administratorului fidel.“ Este o sarcină regală, glorioasă, pentru că se desfăşoară în serviciul lui Isus Cristos, Regele instalat în prezent, al lui Iehova. Este o sarcină spirituală faţă de toţi cei ce sînt înrudiţi cu clasa Eliachim în speranţa Regatului, asemenea unor „descendenţi şi vlăstare“ ale Tatălui lor spiritual. Ei atîrnă sau depind de clasa „administratorului,“ comparată cu un ţăruş, şi ei înşişi sînt asemenea unor „vase“ vii şi inteligente care poartă hrana în diferite cantităţi, ducînd-o celorlalţi membri ai comunităţii lor spirituale. — II Timotei 2:20, 21; I Corinteni 4:7.

19. a) În ce perioadă critică a fost promovat Eliachim în administraţia regală? b) În ce direcţie s-a îndreptat regele Ezechia după ajutor?

¹⁹ În timpurile antice, în secolul al VIII-lea î.e.n., Eliachim a fost promovat în administraţia regală într-o perioadă de timp foarte critică pentru regatul tipic sau prefigurativ al lui Iehova, din Ierusalim. El a auzit cu urechile lui îngrozitoarele ameninţări ale trimisului lui Sanherib, regele asirian invadator. Eliachim a raportat acele cuvinte stăpînului său, regelui Ezechia. La rîndul său, regele Ezechia nu a căutat ajutor militar în Egipt, ci la Dumnezeul său, Iehova. Drept răspuns, Iehova a dat o replică plină de îmbărbătare prin profetul său Isaia. Dar ce s-a întîmplat ca împlinire a acestui mesaj provocator al lui Iehova? Iată ce citim:

20. Ce a făcut Iehova pentru a împlini mesajul său provocator transmis prin profetul Isaia?

²⁰ „Atunci îngerul lui Iehova a ieşit şi a doborît o sută opt zeci şi cinci de mii de oameni din tabăra asirienilor. Cînd oamenii s-au trezit dimineaţa, devreme, iată că toţi erau morţi, nişte cadavre! Atunci, Sanherib, regele Asiriei, a plecat, s-a dus, s-a întors şi s-a stabilit la Ninive. Şi s-a întîmplat că pe cînd se prosterna el în casa dumnezeului său Nisroc, Adramelec şi Şareţer, propriii săi fii, l-au lovit cu sabia.“ — Isaia 37:36–38; II Regi 19:35–37.

21. a) Ce prefigurează acţiunea de atac a lui Iehova? b) Cu ce stă faţă în faţă clasa „administratorului“ de astăzi? De cînd şi pe cine a avertizat această clasă?

²¹ Acţiunea de atac iniţiată de Iehova în ajutorul poporului său, la Ierusalim, în acea epocă, a prefigurat acţiunea sa cu mult mai mare pe care o va iniţia în decursul „războiului zilei celei mari a Atotputernicului Dumnezeu,“ la Har-Maghedon. Aici îngerul său distrugător va fi un arhanghel, adică regele întronat Isus Cristos, aflat în fruntea tuturor îngerilor cereşti (Apocalipsul 16:14–16; 19:11–21). Rămăşiţa clasei „administratorului“ stă acum faţă în faţă cu acest război fără asemănare, care nu va fi repetat niciodată. Îndeosebi din 1919, clasa „administratorului,“ care a răspuns la oferirea „hranei“ din Cuvîntul lui Dumnezeu, a fost folosită şi pentru a face să rasune avertizarea despre apropiatul „război“ de la Har-Maghedon. Ca şi în cazul lui Eliachim, din zilele regelui Ezechia, membrii acestei clase stau faţă în faţă cu apropiatul atac din partea mai marelui „asirian,“ Satan Diavolul şi a armatelor sale (Mica 5:5, 6). Ei persistă în avertizarea tuturor membrilor casei Stăpînului lor ceresc precum şi a întregii omeniri.

22. Cine a răspuns la acest avertisment? De ce sînt ei încurajaţi de ceea ce s-a întîmplat cu Eliachim şi cu ceilalţi locuitori ai Ierusalimului, precum şi de semnificaţia acestor evenimente?

²² O „mare mulţime“ internaţională a răspuns la acest avertisment şi l-a transmis, la rîndul său, altora (Apocalipsul 7:9–17). Aceste persoane sînt încurajate de ceea ce s-a întîmplat cu Eliachim, administratorul regelui Ezechia şi cu ceilalţi locuitori ai Ierusalimului, căci prin distrugerea totală a invadatorilor asirieni i-a scăpat ca să nu ajungă nişte victime de război. În acelaşi fel, în acest timp al sfîrşitului, clasa „administratorului“ împreună cu „marea mulţime“ a „altor oi“ ale lui Cristos vor fi cruţate pentru a nu fi distruse împreună cu acest sistem mondial de lucruri în „războiul zilei celei mari a Atotputernicului Dumnezeu“ (Daniel 12:4). După victoria lui Iehova de la această dată, mai marele Sanherib, Satan Diavolul şi toţi demonii săi vor fi aruncaţi în abis pentru cei 1 000 de ani de domnie ai Mai Marelui Ezechia, Regele Isus Cristos.

23. Cînd nu va exista nici o îndoială cu privire la răspunsul corect la întrebarea ridicată de Isus la Luca 12:42?

²³ Atîta timp cît Stăpînului lor care domneşte, lui Isus Cristos, îi va face plăcere să se folosească de ei în continuare pe pămînt, membrii rămăşiţei clasei „administratorului fidel“ vor împărţi „măsura de hrană“ necesară celorlalţi supravieţuitori, „marii mulţimi“ a „altor oi“ ale Stăpînului lor. Pentru a cunoaşte această extraordinară perspectivă, toate persoanele asemănătoare oilor trebuie să continue să se păzească pentru ca nu cumva să fie „tăiate“ în Har-Maghedon împreună cu cei ce atîrnă sau depind de „ţăruşul“ descalificat, clasa Şebna din creştinătate (Isaia 22:17–19, 25). Fericiţi sînt, într-adevăr, aceia care au căutat răspunsul corect la întrebarea lui Isus: Cine este cu adevărat administratorul fidel şi prevăzător? Şi care au rămas ataşaţi de acel răspuns. Fie ca ei să continue, în mod loial, să accepte la timpul potrivit „măsura da hrană“ necesară, din mîna „administratorului fidel,“ mai marele Eliachim. Potrivit cu previziunea lui Dumnezeu, acest „ţăruş“ simbolic este înfipt „într-un loc durabil“ şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, el va rămîne în acest loc. Să vă sprijiniţi cu încredere şi loialitate de el!

[Note de subsol]

Puteţi răspunde la următoarele întrebări recapitulative?

◼ Cine erau Eliachim şi Şebna?

◼ Pe cine reprezintă în zilele noastre Eliachim şi Şebna?

◼ Pe cine prefigurează astăzi regele Sanherib şi regele Ezechia?

◼ În contrast cu ceea ce sprijineşte clasa Şebna, cui îşi aduce sprijinul clasa Eliachim?

◼ Cine este reprezentat prin „locuitorul Ierusalimului şi (...) casa lui Iuda“?

◼ Cine în afară de ‘locuitorul modern al Ierusalimului şi al lui Iuda’ primeşte o îngrijire părintescă din partea clasei Eliachim?

◼ Ce reprezintă casa lui David?

◼ Cine este „ţăruşul“ din profeţia lui Isaia şi pe cine reprezintă?

◼ Ce simbolizează faptul că acest „ţăruş“ devine „un tron de glorie“?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Rămăşiţa unsă şi colaboratorii ei difuzează revista TURNUL DE VEGHERE în lumea întreagă, în numeroase limbi.