Ştii să deosebeşti binele de rău?

CUNOŞTI oare care este diferenţa între bine şi rău? „Bineînţeles,“ ai putea răspunde tu. Dar deteriorarea rapidă din prezent a normelor morale arată că nu întotdeauna este atît de uşor să faci această deosebire.

Nici chiar bisericile nu mai pot oferi o îndrumare clară. Subliniind problemele pe care mulţi le consideră astfel, preotul catolic Kevin Madigan a spus: „Păcatul nu mai este atît de limpede definit ca altă dată. Lucrurile se schimbă extrem de repede. Ceea ce astăzi este considerat un păcat, mîine s-ar putea să nu mai fie.“ Există oare ceva spre care să privim ca spre un ajutor pentru a decide ce este bine şi ce este rău?

O lucrare autorizată care le-a adus satisfacţie la milioane de oameni care doresc sincer o îndrumare morală de încredere este Biblia. Această carte nu şi-a schimbat principiile morale de bază de 2 000 de ani încoace. Ea are un caracter stabil şi practic şi, ceea ce este mai important pentru acest deceniu 1980, ea dă rezultate.

Însă, în ciuda faptului că Biblia este cartea cea mai solicitată din toate timpurile şi de pe toate meridianele lumii, iar în unele regiuni aproape în fiecare casă există un exemplar al ei, totuşi confuzia morală este încă foarte răspîndită. Acest fapt dovedeşte că simpla posedare a Bibliei — şi chiar citirea ei — nu garantează că am învăţat deja să distingem binele de rău. Este nevoie de ceva mai mult.

CAPACITATEA NOASTRĂ DE PERCEPŢIE

Scriitorul cărţii biblice adresate evreilor a vorbit despre această problemă. El a spus: „Hrana tare aparţine oamenilor maturi, acelora care prin întrebuinţare şi-au format capacitatea de percepţie, pentru a deosebi binele de rău“ (Evrei 5:14). El arată aici că cei care pot deosebi cu succes binele de rău sînt oameni maturi, nu nişte persoane neexperimentate sau copilăroase. Ei au capacitate de discernămînt, aşa încît ei pot să vadă dincolo de nişte aparenţe înşelătoare sau linguşiri şi pot să ia nişte hotărîri juste. Această capacitate de discernămînt a fost ascuţită prin experienţă sau „întrebuinţare,“ în tîmp ce ei înşişi au fost încontinuu întăriţi prin „hrana tare,“ adică printr-o instruire spirituală substanţială din Biblie.

Însă există o serie de factori care pot îngreuna sarcina unui creştin de a atinge acest nivel de percepere matură.

IMPERFECŢIUNEA EREDITATĂ

Scriitorul epistolei către Evrei afirma că această „capacitate de percepţie“ a noastră este folosită în diferenţierea binelui de rău. Cuvîntul grecesc tradus prin „capacitate de percepţie“ se referă literalmente la „organele noastre de percepţie“ sau la „facultatea de percepere a minţii“ (Vezi Word Studies in the New Testament, de Marvin R. Vincent). Dar, foarte adesea, percepţia noastră are un defect fatal. Care este acesta?

Noi sîntem imperfecţi, inclinaţi să păcătuim (Geneza 8:21; Romani 5:12). De aceea, raţionamentele noastre pot fi înşelate aşa încît să credem că ceva este bun numai pentru că este ceva ce noi dorim, sau care ne excită simţurile, cînd, de fapt, poate fi ceva fatal.

Trebuie, aşadar, ca noi să ne antrenăm capacitatea noastră de a judeca, pentru ca ea să nu fie uşor de înşelat, aşa cum ar putea fi în cazul unui copil. Noi trebuie să învăţăm să exercităm discernămîntul moral ca nişte adulţi care deosebesc clar lucrurile.

De exemplu, un copilaş micuţ, căruia i-ai oferit două monede, va alege în mod natural pe cea mai mare şi mai strălucitoare în loc de ceea mai mică şi mai puţin strălucitoare, chiar dacă moneda mai mică are o valoare mai mare. De ce? Pentru că el nu a fost obişnuit să deosebească valoarea banilor. Pentru capacitatea sa neinstruită de judecată, moneda mai mare şi mai lucioasă este mai bună.

Cînd acest copil va creşte, el va înţelege valoarea banilor, dar atunci va avea poate dificultăţi cu hrana. El va avea poate preferinţă pentru îngheţată, bomboane şi prăjituri, în loc de legume şi alte alimente nutritive. De ce? Pentru că dulciurile au un gust mai bun pentru el.

În mod asemănător, în problema deciderii a ceea ce este bine şi ce este rău avem de învăţat că ceea ce este plăcut pentru simţurile noastre nu este totdeauna bun. Ceva corect poate că nu este întotdeauna ceva atrăgător sau uşor, dar va fi întotdeauna ceva bun din punct de vedere moral şi de cel mai mare folos pentru noi. Aşa cum arăta redactorul epistolei către evrei, este nevoie deseori de maturitate pentru a discerne despre ce este vorba.

PUTEREA DE ATRACŢIE ŞI POPULARITATEA RĂULUI

Un al doilea factor care îngreunează deosebirea binelui de rău este faptul că în această lume comportarea rea este un lucru de mare popularitate şi uneori dispune de putere de atracţie. Scene care apar astăzi la televizor sau pe ecranele cinematografelor ar fi scandalizat pe cei mai mulţi oameni cinstiţi cu cîteva decenii în urmă. Acum ele scapă de sub orice cenzură. De ce? Pentru că au fost introduse în mod treptat norme morale cu un nivel scăzut, iar oamenii au fost obişnuiţi în mod subtil să le accepte. Deseori lucruri rele din punct de vedere moral sînt prezentate în situaţii care par nevinovate, umoristice, de natură să provoace confuzie în modul de apreciere morală a spectatorului.

Să notăm, de exemplu, comentariul unui critice de televiziune cu privire la o serie de programe de perspectivă ale televiziunii din Statele Unite. Fără îndoială că acelaşi lucru se poate spune despre multe alte ţări. Criticul respectiv spunea:

„Ne-am orientat pentru un program de toamnă ‘sexzaţional’a aşa încît va trebui să fiţi propriul dumneavoastră cenzor. Iată cîteva dintre subiectele care vă sînt propuse:

„Trebuie o adolescentă să doarmă cu prietenul ei în acelaşi motel în care mama ei are şi ea întîlnire cu un alt bărbat? — ‘Midland Heights’, difuzat de CBS.

„Vor reuşi doi tineri vilirib, deghizaţi în femei, să aibă relaţii sexuale într-un internat de fete? — ‘Bosom Buddies’, difuzat de ABC.

„Acestea sînt numai două exemple din cele ce vă aşteaptă în luna septembrie.“

„Televiziunea va întări părerea că întreagă Americă nu trăieşte, nu respiră, şi nu gîndeşte decît prin intermediul sexului, — dar nu ca viaţă sexuală în sensul normal, ci viaţă sexuală în modul jenant, stupid şi puerilc, destinat să excite simţurile spectatorilor.“

În mod asemănător încearcă şi reclamele să dea aparenţa că răul este inofensiv. Este aproape imposibil să răsfoieşti o revistă, să priveşti un afişier publicitar sau să urmăreşti un program de reclame de televiziune fără să vezi ceva care să încurajeze cele mai josnice instincte. Mai ales tinerii reprezintă ţinta principală. New York Times relatează că „a avut loc o explozie de publicitate sugestivă cu caracter sexual care foloseşte ca manechine nişte copii şi avînd drept ţintă să-i atingă pe preadolescenţi.“

În plus, personalităţi bine-cunoscute din lumea sportului, din cercurile sociale şi politice îşi dezvăluie secrete ale abaterilor lor de comportare care, cu ani în urmă, i-ar fi şocat pe admiratorii lor. Dar în prezent asemenea lucruri îi provoacă pur şi simplu pe admiratorii lor să le imite stilul de viaţă.

Toată această propagandă poate duce la o tocire a capăcităţii noastre de percepere a ceea ce este bine şi rău. Pentru a contracara această tendinţă noi avem nevoie să ne ascuţim capacitatea de percepţie printr-o meditare regulată asupra foloaselor pe care le aduce aplicarea înaltelor norme morale ale lui Dumnezeu. — Psalmii 119:104.

PRESIUNEA EXERCITATĂ DE ANTURAJULd NOSTRU

Un alt factor este presiunea exercitată de anturajul nostru. Este ceva normal ca noi să dorim să fim în rînd cu alţii. Dar există şi un pericol în această dorinţă. Colegii de muncă, colegii de şcoală, vecinii, membrii familiei, sau oricine altcineva cu care ne-am asocia, pot să exercite o puternică şi pătrunzătoare înfluenţă asupra noastră, deformîndu-ne chiar capacitatea noastră de a deosebi binele de rău. Un sondaj a scos la iveală faptul că numai 10% din populaţia adultă îşi întemeiază deciziile morale pe propria lor conştiinţă, condusă de nişte principii etice selecţionate, indiferent de ceea ce ar crede ceilalţi.

Biblia arată că noi trebuie să rezistăm presiunii din partea celor care fac răul, căci ea ne spune: „Voi umblaţi împreună cu mulţimea şi eraţi exact la fel ca toţi ceilalţi, plini de păcate“ (Efeseni 2:2; The Living Bible). Însă această dorinţă de a fi plăcut altora poate fi folosită într-un sens bun, dacă ne vom asocia cu persoane ale căror principii morale nobile şi pătrunse de devoţiune sfîntă merită să se bucure de respectul nostru. Astfel, „să veghem unii asupra altora ca să ne îndemnăm la dragoste şi la lucruri bune, fără să părăsim adunarea noastră laolaltă, cum au unii obiceiul, ci să ne încurajăm unii pe alţii, cu atît mai mult cu cît vedeţi că ziua se aproprie.“ — Evrei 10:24,25.

Da, creştinii pot să-şi ascută capacitatea lor de percepţie morală prin asocierea sistematică în cadrul întrunirilor creştine, unde se respectă înaltele principii morale ale lui Dumnezeu. Acest anturaj poate exercita asupra noastră o presiune binevenită.

COMPLEXITATEA VIEŢII MODERNE

Un al patrulea factor în această chestiune îl reprezintă complexitatea vieţii moderne. Isus ne-a spus ce anume fel de comportare este rău: „Din inimă vin gîndurile rele, uciderile, adulterul, desfrînarea, furturile, mărturiile false, blasfemiile“ (Matei 15:19). Nu este greu pentru nimeni să înţeleagă aceste cuvinte.

Dar ce se poate spune despre aşa-numitele zone cenuşii, unde deciziile cu privire la ceea ce este bine şi rău s-ar putea să nu fie prea clare? Cu privire la distracţii chestiuni de afaceri, muzică, dans, stil vestimentar şi aşa mai departe, este deseori dificil să se spună exact cînd anume o practică devine un păcat.

Să presupunem că unui bărbat căsătorit i se întîmplă să vadă o femeie (care nu este soţia sa) şi bagă de seamă că este frumoasă şi bine îmbrăcată. A violat el oare legea lui Dumnezeu? Probabil că nu. Dar să presupunem că acelaşi bărbat priveşte la aceiaşi femeie cu interes, gîndind în sinea sa dacă este „liberă,“ dacă va trece pe acolo şi mîine şi aşa mai departe. În ce moment trece el oare linia invizibilă de demarcaţie şi comite imoralitate cu ea „în inima sa?“ — Matei 5:28.

Tot astfel, o femeie se poate relaxa privind la televizor sau citind nişte reviste. La un moment dat ea îşi dă seama că începe să se imagineze în nişte scene romantice împreună cu cineva din film sau din revistă. Cînd anume a încălcat ea linia invizibilă de demarcaţie?

Care este frontiera morală între o afacere bună şi una plină de isteţime şi abilitate? Şi cînd anume un dans sau o îmbrăcăminte încetează să mai fie modestă şi devine seducătoare sau sugestivă? Cînd anume un consumator de băuturi alcoolice devine un „mare băutor?“ (Proverbele 23:20). Cînd anume încetează un creştin să-şi pună întrebări spirituale sănătoase, în credinţă, şi devine un îndoielnic sau un sceptic?

În astfel de domenii noi avem nevoie de o „capacitate de percepţie“ ascuţită pentru a fi în stare să deosebim binele de rău. Mai ales tinerii şi creştinii botezaţi recent se pot înşela în asemenea zone cenuşii. Tinerii lipsiţi de experienţă nu sînt familiarizaţi cu metodele subtile ale acestei lumi corupte, iar cei recent botezaţi nu-şi dau seama în mod exact cum trebuie să aplice principiile Bibliei. Şi unii şi alţii au nevoie să-şi exerseze în continuare „capacitatea lor de percepţie.“ Iar aceasta se poate realiza numai prin asimilarea de mai multă „hrană tare“, — din adevărurile trainice, demne de încredere ce provin din Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia. — Evrei 5:13, 14.

Toţi creştinii au nevoie să fie „consolidaţi în credinţă“ (Coloseni 2:6, 7). Atunci nu ne vor seduce sau înşela vînturile schimbătoare ale moralei acestei lumi. Părinţii şi cei care dau instruire din Biblie vor face bine să-şi amintească faptul că a servi pe Iehova înseamnă mai mult decît a cunoaşte doctrinele Regatului. Aceasta înseamnă a înţelege şi a respecta dreptatea lui Dumnezeu. — Matei 6:33.

Întrucît codul moral cu deviza ‘merge orice’ devine din ce în ce mai înrădăcinat în lumea aceasta, să devenim şi noi mai hotărîţi ca oricînd să ne orientăm modul nostru de viaţă conform normelor sigure ale Tatălui nostru ceresc. Iar în timp ce lumea violează toate regulile de conduită bazate pe respect faţă de Dumnezeu, — trădînd astfel o „inimă lipsită de inteligenţă“ şi ‘lipsă de judecată în modul de a raţiona’, — noi să ne exersăm „capacitatea noastră de percepţie“ prin citirea făcută cu regularitate a Bibliei şi prin meditaţie asupra ei. Să ne asociem cu alţii, care au „aceeaşi credinţă preţioasă,“ care pot exercita asupra noastră o „presiune sănătoasă“ şi care ne pot întări în lupta împotriva corupţiei. În acelaşi mod să-i ajutăm, la rîndul nostru, pe alţii „să se comporte într-un fel demn de vestea bună.“ — Romani 1:21, 28; Filipeni 1:27; II Petru 1:1, Authorized Version.

Deşi în problema principiilor morale ale acestei lumi domneşte confuzia, creştinii sînt instruiţi să deosebească binele de rău. Ei urmează acest excelent sfat: „Tot ce este adevărat, tot ce merită consideraţie, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce poate fi iubit, tot ce are un bun renume, dacă există vreo virtute şi dacă există ceva demn de laudă, să luaţi mereu în considerare aceste lucruri.“ Dacă faceţi cu regularitate acest lucru, „Dumnezeul păcii va fi cu voi.“ — Filipeni 4:8, 9.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 25]

Pe copii îi atrage mai mult ceea ce este dulce sau strălucitor. Dar voi aveţi oare simţul valorii?