În căutare de „oi” prin hăţişurile liberiene

UN PĂSTOR mandingo de statură înaltă stă în tăcere în vîrful unui muşuroi de „bug-a-bug” (termite) acoperit cu o mantie albastră şi lungă, care îi apără corpul de căldura soarelui african. Sub ochii lui atenţi, turma paşte iarbă suculentă care creşte pe lîngă mangrovelea mlăştinoase şi pe lîngă bălţile sărate din Sutter Creek. Turma este formată din capre cu blana cafenie şi albă şi din oi albe, de talie înaltă.

În timp ce ne oprim să privim turma, ne aducem aminte de parabola lui Isus despre oi şi capre. El a anunţat că toate naţiunile vor fi adunate înaintea lui şi că el va despărţi „oile” demne de a primi viaţă veşnică de „caprele” care merită să fie nimicite (Mat. 25:31–46). Lucrul acesta ne face să ne întrebăm: Cum se desfăşoară această lucrare de separare? S-au găsit „oi” în hăţişurile liberiene?

IEHOVA ÎŞI ADUNA „OILE”

Iehova are în Liberia servi asemănători oilor. Ai vrea să afli cum i-a găsit, precum şi modul în care le-a purtat de grijă? Atunci, ce-ai zice dacă ne-ai însoţi în vizita pe care o vom face cîteva din locurile unde trăiesc şi se adună?

Pornind din capitala ţării, oraşul Monrovia, întîlnim un tînăr care studiază Biblia la căminul de misionari Crown Hill. Înainte, el locuia în interiorul ţării, departe de martorii lui Iehova. Cum i-a găsit oare?

„Eram nemulţumit de religia tatălui meu”, explică el. „Astfel, m-am rugat lui Dumnezeu pentru îndrumare. Cîteva zile mai tîrziu, în casa unui vecin, am văzut un exemplar al cărţii Adevărul care conduce la viaţa eternă. Am luat cartea împrumut şi am citit-o. Convins că găsisem răspunsul la rugăciunea mea, am scris biroului Societăţii Turnul de Veghere din Monrovia. Dar eram prea nerăbdător ca să aştept răspunsul, aşa că am plecat la Monrovia, i-am găsit pe Martori, iar ei au început cu mine un studiu al Bibliei.” Cînd una dintre cunoştinţele sale l-a întrebat: „Cine te-a atras la Martorii lui Iehova?”, el a răspuns: „Nimeni altcineva decît însuşi Iehova.”

La aproape 100 de mile (160 km.) depărtare de Monrovia, în lungul coastei, ajungem în oraşul Buchanan. Fondat în anii 1830 de americano-liberienii care fuseseră sclavi în America şi care se stabiliseră printre băştinaşii bassa, oraşul Buchanan de astăzi prosperă ca port în care minereul de fier din munţii Nimba este adus cu trenul, prelucrat şi apoi expediat cu vaporul. La intrarea în oraş vedem o mică Sală a Regatului, de culoare verde, ridicată pe un taluz deasupra şoselei asfaltate. Ce-ar fi să intrăm?

Sîntem salutaţi de 40 de feţe zîmbitoare. Kollie are un motiv deosebit să zîmbească. El este unul dintre numeroşii botezaţi în ultimii ani. „Cînd eram la liceul din Kakata,” spune el, „unii dintre colegii mei îmi vorbeau despre Iehova şi mă invitau să merg cu ei la Sala Regatului, dar am refuzat, deoarece simţeam că legile lor erau prea stricte. Totuşi, după ce am absolvit liceul şi m-am mutat la Buchanan, am început să observ că viaţa Martorilor se dovedea mai bună decît a mea, deoarece ei erau mai disciplinaţi. Atunci am scris o scrisoare adunării şi am solicitat ajutor. Unul dintre bătrîni a început studiul cu mine, iar astăzi sînt fericit că sînt un serv consacrat al lui Iehova.” Da, prin spiritul său sfînt, Iehova a găsit astfel de oameni asemănători oilor şi i-a îndrumat spre turma lui.

IEHOVA ÎŞI HRĂNEŞTE „OILE”

Mulţi care acum se bucură printre „oile” lui Iehova de o „păşune hrănitoare,” mai înainte căutau hrană spirituală în bisericile creştinătăţii. Plin de iubire, Iehova a condus aceste persoane la cei care au dat ascultare îndemnului lui Isus de a „hrăni mieluşeii [lui].” — Ezech. 34:2, 14, 15; Ioan 21:15.

Printre cei care căutau hrană spirituală se afla şi Francis. El locuieşte într-una din numeroasele case îngrămădite de-a lungul ţărmului din Bushrod Island, într-un sector din Monrovia numit Clara Town. Cum a găsit el hrana spirituală?

„Făceam parte din Biserica Penticostală,” explică el, „dar mă deranja faptul că anumitor membri ai bisericii le erau rezervate locuri speciale. Am vrut să înţeleg Biblia, dar predicatorul irosea majoritatea timpului discutînd despre bani. El spunea că dacă nu donăm bani pentru biserică, nu puteam merge în cer. Apoi, într-o zi, unul dintre Martorii lui Iehova mi-a lăsat un exemplar din Turnul de Veghere. Citindu-l, am văzut deosebirile dintre învăţăturile Bibliei şi practicile din biserica mea. Martorul a revenit şi m-a ajutat cu regularitate să înţeleg Biblia, iar cunoştinţa mea a crescut cînd am început să iau parte la întruniri. Vărul meu a luat parte şi el cu mine la studiu şi ne-am botezat amîndoi.”

Lăsînd în urmă Bushrod Island, taxiul nostru ne duce spre Montserrado River, care trece pe lîngă cartierul comercial şi intră în Sinkor, cel mai modern sector al Monroviei. Martorii lui Iehova se întîlnesc aici într-o frumoasă Sală a Regatului. Ca şi în altă parte, şi aici am găsit pe cineva care căuta odată răspuns la întrebările sale. El ne-a spus:

„Cînd eram la liceu, mă deranja atitudinea celor ce se ocupau de instruirea mea biblică. De exemplu, o carte pe care am studiat-o îl prezenta pe Isus drept un ignorant şi un superstiţios, deoarece credea că demonii există şi că îi pot poseda pe oameni. Doream să ştiu dacă Biblia era Cuvîntul lui Dumnezeu sau cuvîntul oamenilor. Eram frămîntat, de asemenea, de problema numeroaselor religii care se numeau creştine.”

Mai tîrziu, aderarea lui la religia Bahai, „părea că accentuează mai mult golul” pe care tînărul îl simţea în interior. El continuă:

„Am acceptat un post de profesor în Ganta, unde locuia mama mea. Ea studia cu Martorii lui Iehova. Cu timpul, am acceptat şi eu să studiez Biblia acasă, dar cu intenţia de a-i dovedi Martorului că era indus în eroare. După prima noastră discuţie, în care m-a uimit cu răspunsuri din Biblie la toate întrebările mele, am fost nevoit să conchid că eu eram cel care era indus în eroare. . . . M-am hotărît să citesc nişte publicaţii vechi ale Societăţii Turnul de Veghere pentru a vedea dacă puteam găsi vreo contradicţie. Dar această literatură de-abia mi-a întărit credinţă că Biblia era Cuvîntul lui Dumnezeu şi că Martorii erau poporul său.

Apoi am început să fac schimbări în viaţă mea. M-am lăsat de fumat, am cerut să fiu şters din registrele Bisericii Metodiste şi am început să împărtăşesc credinţa mea altora, inclusiv logodnicei mele. Şi ea a acceptat adevărul, în ciuda opoziţiei familiei şi a faptului că a fost eliminată din şcoală pentru păstrarea neutralităţii creştine. Ne-am căsătorit şi apoi ne-am botezat în 1971.”

De atunci această familie a avut privilegiul de a-i ajuta pe alţii să devină slujitori ai lui Iehova. În prezent bărbatul este unul dintre bătrînii adunării.

IEHOVA ÎŞI VINDECĂ „OILE”

Înainte ca Iehova să le găsească, multe „oi” se rătăciseră departe de principiile drepte ale Cuvîntului său. Iată cîteva exemple:

Dincolo de Sutter Creek, în Gardnersville, locuieşte un bărbat robust din tribul Kru. Cîndva el era un scandalagiu atît de înrăit, încît prietenii îl porecliseră „turbatul.” Soţia sa, Zoe, ne-a pregătit o mîncare, din cartofi, legume şi orez. În timp ce mîncam la umbra unui mangob, el ne povestea:

„Pe vremea aceea lucram la poliţie. Eram foarte decepţionat din cauza pierderii bursei pentru studii, pe care o obţinusem pentru a urma cursurile de pilotaj în stăinătate. M-am hotărît să merg la un ’medic de ţară’ [mediu spiritist] ca să cumpăr nişte ’medicamente’ [fetişuri]c care să mă ajute să-mi realizez ambiţiile. Dar n-au folosit la nimic. Apoi am fost vizitat de doi Martori şi am început studiul Bibliei. Interesul nostru creştea pe măsură ce învăţam despre scopul lui Iehova de a transforma pămîntul într-un paradis, în care să domine justeţea şi dreptatea. Dar conştiinţa nu ne dădea pace, deoarece ştiam că nu trăiam potrivit normelor drepte ale lui Dumnezeu. După ce am învăţat adevărul despre spiritele rele, am distrul „medicamentele” şi alte obiecte spiritiste pe care le aveam. Ne-am hotărît să ne curăţim viaţa, dar lucrul acesta a necesitat timp, deoarece Zoe mai era căsătorită legitim cu fostul ei soţ. Cu timpul, ea a putut obţine divorţul; ne-am căsătorit şi ne-am botezat în luna următoare.”

Acum ne îndreptăm spre Bong Mine pentru a-l întîlni pe Jerome. Pentru a ajunge acolo, luăm un automobil de la Monrovia la Kakata, o distanţă de mai bine de şaizeci de kilometri. De-alungul drumului, trecem pe lîngă şirurile nesfîrşite de arbori de cauciuc. La Kakata schimbăm mijlocul de transport şi luăm autobuzul, care ne duce pe un drum neasfaltat. Resfirate printre plantaţiile de cauciuc şi printre tufişurile tropicale, se află cîteva sate liberiene tîpice — grupuri de bordeie cu acoperişurile din frunze de palmier. În cele din urmă ajungem la mina de fier şi îl găsim pe Jerome lîngă pîrîu, unde tocmai îşi terminase de spălat rufele. În timp ce mai aşteptăm nişte Martori, să se întoarcă de la lucru, el ne povesteşte despre felul în care l-a ajutat Iehova.

„Înainte îmi plăcea să fumez şi să beau vîrtos, şi aveam două femei. Într-o zi, în timp ce beam bere, un Martor ne-a vorbit despre Biblie şi ne-a oferit cartea Adevărul. Prietenii mei au încercat să mă determine să nu o primesc, dar m-am gîndit că dacă puteam să-mi permit să cheltuiesc atîţia bani pe bere, categoric că îmi puteam permite să cheltuiesc o sumă mică şi pentru cartea aceasta. Prietenii mi-au mai spus că n-o să-l mai văd pe Martor a doua eră. Dar el a revenit la timpul stabilit şi a început studiul Bibliei cu mine.

Pe măsură ce îl cunoşteam pe Iehova, mi-am dat seama că felul în care trăiam nu-i plăcea şi că aş fi tras foloase din punct de vedere economic, dacă aplicam în viaţa mea principiile Bibliei. Cu ajutorul lui Iehova, m-am lăsat de fumat şi băutură şi am întrerupt tovărăşia cu cele două prietene. Sînt fericit că, în loc să-mi irosesc viaţa, acum o pot folosi pentru a-i ajuta pe alţii să înveţe despre Iehova Dumnezeu şi Fiul său Isus Cristos, şi fac aceasta în calitate de vestitor al veştii bune cu timp integral.”

Ne-am întors la Kakata pentru o adunare de circuit, unde auzim următoarea experienţă, relatată de o soră din Gbarnga; „Pe vremea cînd vindeam haine la piaţa din Kiepa, celelalte negustorese se plîngeau că prietenii lor nu le susţineau financiar, ci, din contră, le luau o parte din banii pe care îi cîştigau la piaţă. Am vrut să le explic ce spune Biblia despre căsătoria cinstită şi că aplicarea principiilor Bibliei poate aduce pace şi fericire în familie. Dar ele pur şi simplu mi-au rîs în faţă. Apoi, într-o zi, în timpul serviciului meu de pionier auxiliar, am întîlnit-o pe una dintre acele vînzătoare de la piaţă. Prietenul ei o sfătuise să avorteze, iar ea fusese la un pas de moarte din cauza aceasta. Şi-a reamintit lucrurile frumoase despre care îi vorbeam înainte şi mi-a spus că voia să studieze Biblia şi să-şi schimbe viaţa. Această femeie s-a botezat anul trecut şi s-a căsătorit de curînd cu un creştin.”

IEHOVA CONTINUĂ BINECUVÎNTĂRILE

Sperăm că ţi-a plăcut vizita în Liberia şi că te-a ajutat să apreciezi felul în care Iehova şi-a găsit aici oile spirituale şi le-a îngrijit. Dar ce va fi în viitor? Sîntem convinşi că Iehova va continua să binecuvînteze eforturile noastre pe măsură ce căutăm sîrguincioşi şi alte „oi” ale sale.

În decembrie 1979, 1 956 de persoane au participat la Congresul nostru de circuit, „Speranţa Vie,” şi ne-am bucurat că 17 persoane au fost botezate. De asemenea avem dovezi covîrşitoare că mai sînt şi alte „oi” care necesită ajutor, deoarece 3 931 de persoane din toată Liberia s-au adunat la 31 martie 1980 pentru a comemora moartea lui Isus Cristos. — I Cor. 11:23–26.

În timp ce turma creşte în ţara noastră, este nevoie de mai multe mijloace pentru a ne îngriji de ea. În mai 1979 am fost încîntaţi cînd am aflat că comitetul de filială din Liberia a fost autorizat de către Colegiul central (corpul de conducere) al Martorilor lui Iehova să se constituie ca asociaţie fără scopuri de profit şi să cumpere un teren pe care să ne construim propriul nostru birou al filialei şi propriul nostru Bethel. De atunci s-a cumpărat un minunat lot de pămînt. Recent proiectul a fost înaintat, căci autorităţile locale au aprobat planul construcţiei noastre. Acum aşteptăm cu nerăbdare momentul cînd vom putea începe construcţia propriu-zisă.

Într-adevăr, avem motive să ne bucurăm, dacă analizăm felul în care Iehova l-a strîns şi binecuvîntat pe poporul său de aici, din Liberia. De la apele care curg domol ale fluviului Mano pînă la Cape Palmas din sud şi de la pădurile cu ploi tropicale din Nimba pînă la plajele presărate cu palmieri ale Oceanului Atlantic, se găsesc mereu tot alte şi alte „oi” ale lui Iehova. Iar noi ne rugăm ca el să continue să binecuvinteze eforturile noastre zeloase de a proclama vestea bună a Regatului, de a forma discipoli din oamenii asemănători oilor.

[Note de subsol]