Amos ne descifrează cauzele catastrofelor şi nenorocirilor
ÎN ITALIA, în timp ce muncitorii scoteau cadavrele de sub dărîmăturile bisericii distruse de cutremur din Balvano, preotul Salvatore Pagliocchi se lamenta: „Cum aş putea să explic acestor oameni că Dumnezeu a hotărît să-i ia la el pe iubiţii lui în timpul unei liturghii?“ — Daily Post, 25 noiembrie 1980, Liverpool.
Ai observat că oamenii cred adesea că Dumnezeu este răspunzător pentru calamităţile şi nenorocirile de astăzi? Dar Biblia dezvăluie că Dumnezeul iubirii nu cauzează în mod deliberat multele inundaţii, incendii de păduri, cutremure şi alte calamităţi ce sînt frecvente azi (1 Ioan 4:8). Adesea acestea sînt consecinţele accidentale ale fenomenelor naturale de pe planeta noastră. Totuşi omul trebuie să-şi asume o parte din răspundere pentru că el a clădit oraşe în cîmpii inundabile, sau în zone muntoase predispuse la cutremure.
Însă Biblia a profeţit calamităţi cum sînt cutremurele de pămînt care cauzează pierderea a numeroase vieţi omeneşti în zilele noastre. Deşi Dumnezeu nu cauzează personal aceste lucruri, el a prezis producerea lor. Cartea biblică a lui Amos ne oferă posibilitatea de a ne forma o idee despre capacitatea lui Dumnezeu de a prevedea venirea nenorocirilor şi ne dă la vreme unele avertismente pe care trebuie să le luăm în considerare.
Amos era un evreu care a trăit în Tecoa, o mică cetate situată la vreo 16 km la sud de Ierusalim. Se părea că Amos avea prea puţine şanse de a deveni un profet care să ducă un mesaj judecătoresc. De ce oare? Pentru că alţi evrei puteau pretinde că părinţii lor erau profeţi sau că ei erau asociaţi cu grupul de bărbaţi cunoscuţi sub numele de ,,fiii profeţilor” (II Regi 2:3; 4:1). Dar nu tot la fel stăteau lucrurile şi cu Amos. Cînd a fost provocat de un preot influent din regatul de nord, Amos a răspuns:
„Eu nu eram un profet, nici un fiu de profet; ci eram un paznic la turme şi un înţepător de smochine de sicomor. Şi Iehova m-a luat atunci de la spatele turmei şi mi-a spus: ’Du-te şi profeţeşte poporului meu Israel’”. — Amos 7:14, 15.
Aşadar, Amos nu era un proprietar bogat de turme sau de terenuri. El era mai degrabă un simplu muncitor care se îngrijea de oi pe păşunile din Iudeea şi executa o lucrare sezonieră de înţepare a smochinelor de calitate inferioară pentru a le face să fie mai dulci. Chiar dacă poziţia socială a lui Amos nu era impresionantă, mesajul său rostit sub îndrumarea spiritului lui Dumnezeu era cu siguranţă impresionant.
El a profeţit cam între anii 829–803 î.e.n. pe parcursul perioadei de domnie a lui Ieroboam al II-lea, în regatul de nord al lui Israel, şi a domniei lui Ozia ca rege, în regatul de sud al lui Iuda. Amos a spus că viziunea a avut loc „cu doi ani înainte de cutremurul de pămînt” (Amos 1:1). Istoricul Josephus spune că a avut loc un cutremur de pămînt atunci cînd Ozia, în mod lipsit de respect, a încercat să ofere tămîie în Sfînta templului lui Iehova. Dar se pare că acel cutremur menţionat de Amos a avut loc mai devreme în timpul domniei lui Ozia, fiind atît de puternic încît l-a menţionat şi Zaharia. — 2 Cron. 26:16—27:1; Zah. 14:5.
Amos a devenit profet într-o vreme cînd se părea că toate lucrurile merg bine. Cu ajutorul lui Dumnezeu, Ozia se bucurase de succese militare în sud. Şi în nord se părea că predomină siguranţa. Ieroboam restabilise hotarele lui Israel la fostele limite, iar forţele armate ale Asiriei, care atacaseră Siria, nu păreau încă să ameninţe pe Israel. — II Regi 14:23–28.
CORUPŢIA ATRAGE NENOROCIREA
Totuşi lucrurile nu erau atît de plăcute şi promiţătoare cum păreau a fi. Nenorocirea îl pîndea pe Israel mai ales din partea asirienilor. Iehova Dumnezeu l-a ales pe Amos, trimiţîndu-l din singurătatea Iudeei în Regatul de nord al lui Israel, să proclame aici un mesaj judecătoresc.
Citind scurta carte a lui Amos îţi poţi da seama de unele dintre condiţiile care existau în Israel şi care au determinat trimiterea lui Amos de către Iehova. Situaţia ar putea fi rezumată astfel: prosperitate şi desfrîu.
Lipsa de griji şi prosperitatea aparentă a multor israeliţi îi destina pentru judecată. Bogaţii trăiau într-o luxoasă trîndăvie. Ei aveau locuinţe de vară şi de iarnă, unele fiind clădite din piatră cioplită, foarte costisitoare. Descoperirile arheologice au confirmat relatarea lui Amos că cei bogaţi stăteau lungiţi pe paturi decorate sau încrustate în fildeş. Ei beau vinuri alese, nu din pahare ci din pocaluri. Şi cum nu–şi refuzau nici o plăcere, ei mîncau cele mai bune mîncăruri şi se ungeau cu cele mai alese uleiuri. — Amos 3:12, 15; 5:11; 6:4, 6.
Cum şi-au dobîndit ei aceste bogăţii şi cum procedau pentru a le păstra? Folosindu-se de metode detestabile, nedrepte şi asupritoare. Ei îi înşelau pe cei săraci folosind o măsură mai mică atunci cînd le vindeau grîu (care era de altfel de calitate inferioară sau deşeuri) şi folosind greutăţi de cîntar falsificate. Ei nu ezitau să-i vîndă pe săraci ca sclavi pentru datorii minore; nici nu le înapoiau celor săraci veşmintele necesare, care le fuseseră luate ca zălog — Amos 2:6, 8; 8:4–6.
Corupţia de felul acesta nu era decît unul dintre aspectele indiferenţei lor faţă de legea lui Dumnezeu. Mai erau încă multe altele. Pentru a–şi arăta lipsa de respect şi dispreţul faţă de Iehova, atît tatăl cît şi fiul aveau relaţii sexuale cu aceeaşi femeie. Întrucît abstinenţa nazireilor de a folosi vin era un reproş la adresa căilor senzuale şi pline de desfătări ale celor bogaţi, aceştia încercau să-i determine pe nazirei să renunţe la integritatea lor. Aşa se face că Dumnezeul purităţii ura zeciuielile, jertfele şi sărbătorile rituale ipocrite ale celor bogaţi. — Amos 2:7, 11, 12; 4:4, 5; 5:21.
Dumnezeu a dat o replică decăderii morale şi religioase a lui Israel, trimiţîndu-i prin Amos un mesaj referitor la o iminentă nenorocire. Dar Amos avea şi cuvinte de mîngîiere şi speranţă.
AMOS PROFEŢEŞTE CATASTROFA
Cartea începe cu judecăţile împotriva naţiunilor înconjurătoare. Damascul (Siria), Gaza (Filistia), Tirul, Edomul, Ţara lui Amon şi a lui Moab au tratat cu răutate poporul lui Dumnezeu, uneori într-un fel care viola chiar conştiinţa umană normală Proclamarea judecăţii vizează şi pe Iuda. Care este motivul? Dacă toate aceste naţiuni înconjurătoare se aflau în faţa judecăţii, cum ar fi putut spera Israel să scape de pedeapsă, cînd vinovăţia sa era agravată de desconsideraţia faţă de grija pe care i-o purtase Iehova în trecut? — Amos 1:1—2:16.
Orice efect are o cauză şi astfel Amos profeţeşte pentru că l-a trimis Iehova; din teamă de Dumnezeu, Amos nu putea să nu profeţească (Amos 3:1–8). Deşi nu lenţionează Asiria, totuşi Amos îi asigură pe israeliţi că va veni un adversar împotriva naţiunii lor iubitoare de plăceri (Amos 3:9–15). Israel nu a răspuns la mustrările din trecut ale lui Dumnezeu. De aceea Amos avertizează: „Pregăteşte-te să te întîlneşti cu Dumnezeul tău”. Da, trebuia ca ei să-şi recunoască greşelile şi să se schimbe. În caz contrar, Creatorul avea să hotărască ce nenorocire să vină asupra lor. — Amos 4:1–13.
Dar israeliţii nu au răspuns la apelul binevoitor de ,a-l căuta pe Iehova ca să continue să trăiască’. Ei ,nu au urît ce este rău şi nu au iubit ce este bine’. De aceea înspăimîntătoarea „zi a lui Iehova” avea să vină fără nici o îndoială. Prin Amos, Dumnezeu le-a prezis că vor fi duşi în exil. Aceasta s-a şi întîmplat, într-adevăr; mai tîrziu asirienii i-au cucerit şi i-au dus în captivitate (II Regi 17:1–6). Israelul a dispreţuit mustrarea lui Amos şi, în consecinţă, se cuvenea să sufere distrugerea completă anunţată de către profet — Amos 5:1—6:14.
Printr-o serie de declaraţii iescriptive Amos arată că sfîrşitul lui Israel este aproape. Pustiirea putea fi comparată cu un nor de lăcuste care devorează totul, sau cu cea cauzată de un foc care consumă chiar şi apa. În aceste două cazuri Amos mijloceşte pentru Israel. Dar viziunea care urmează este fără drept de apel. Asemenea unui constructor care poate verifica dacă un zid este drept cu ajutorul firului cu plumb, tot astfel Dumnezeu hotărăşte că Israel nu mai este o naţiune dreaptă şi că îşi merită nimicirea. Amaţia, un preot al cultului adorării viţelului de aur, îl acuză pe Amos de trădare şi ordonă să se întoarcă în Iuda. Dar Amos rămîne ferm, anunţînd chiar şi nenorocirea de care avea să fie lovit Amaţia şi familia sa. — Amos 7:1–17.
Sfîrşitul lui Israel era aproape ca şi sfîrşitul sezonului în perioada culegerii fructelor. Iehova a jurat pe sine însuşi că îi va cere socoteală lui Israel. Cînd va sosi ziua executării judecăţii, israeliţii vor căuta după vreun cuvînt venit de la Dumnezeu din cer, dar va fi prea tîrziu. Nici unul nu va scăpa, nici chiar dacă s-ar ascunde în peşterile Carmelului. — Amos 8:1—9:7.
Dumnezeu va zgudui ţara ca şi cum Israel n-ar fi o naţiune dedicată lui. Cu toate acestea speranţa nu era pierdută! Deşi păcătoşii care spuneau: „Nu se apropie nenorocirea”, urma fie distruşi, totuşi cîţiva dintre descendenţii lui Iacob vor fi cruţaţi. Şi aşa a şi fost. Unii captivi din Israel şi din Iuda s-au reîntors în ţara lor în anul 537 î.e.n. — Amos 9:8–10, 13–15.
Dar şi mai mîngîietor este faptul că Amos a profeţit reconstruirea „cortului lui David”. În anul 49 e.n. discipolul Iacob a citat această parte din profeţia lui Amos. În vremea aceea viitorul rege uns din linia lui David era Isus Cristos. Iar cuvintele lui Amos din 9:11, 12 şi-au găsit o admirabilă împlinire în acţiunea de adunare a discipolilor creştini dintre iudei şi dintre păgîni, pentru a domni împreună cu Isus. — Fapte 15:13–18.
NENOROCIRI ÎN TIMPUL NOSTRU
Întocmai după cum Amos a fost capabil să prezică ce urma să vină pentru Israel, tot astfel Isus Cristos a fost capabil să profeţească evenimentele internaţionale ale timpului nostru. Deşi nici Iehova, Dumnezeul iubirii, nici Fiul său, nu cauzează asemenea calamităţi, totuşi războaiele, foametea şi cutremurele care se petrec de la primul război mondial încoace reprezintă împlinirea profeţiei lui Isus cu privire la „încheierea sistemului de lucruri” (Mat. 24:3–12). De fapt, după dezastrul din apropiere de Neapole, Italia, Robert I. Tilling, şeful Serviciului de Geofizică al S.U.A. (US Geological Survey’s Office of Geochemistry and Geophysics) declara: „Se pare că atît erupţiile vulcanice cît şi cutremurele de pămînt şint în creştere”.
Noi avem, desigur, motive întemeiate să luăm în seamă avertismentul lui Isus de a ne menţine treji şi de a nu permite să ne lăsăm acaparaţi de un mod de viaţă ahtiat după plăceri, aşa ca israeliţii din zilele lui Amos. Dovezile arată că „sfîrşitul” prezentului sistem rău de lucruri va veni în curînd. De aceea noi trebui „să continuăm să veghem.” — Mat. 24:14, 36–44; Amos 5:14.