Cum îţi poţi face de cunoscut alegerea ta?
CUM arată cineva că şi-a ales viaţa într-un paradis terestru pe care o promite Dumnezeu? Ridicînd mîna şi strigînd: „Da,“ sau spunînd: ‘Doamne, mi-ar place să trăiesc acolo’? Nu. În mare masură, tu alegi această viaţă promisă, aşa cum o alegi pe cea prezentă. Cum alegi, aşadar, să trăieşti acum? Printr-un mod de acţiune care include, printre altele, faptul de a respira, de a bea, de a mînca, de a dormi şi de a munci. Trebuie remarcat că aceste activităţi nu sînt dictate sau determinate de tine însuţi, ci mai degrabă ele sînt activităţi impuse de corpul tău. Corpul tău este cel care îţi dictează condiţiile sale şi care te obligă să i le şi satisfaci.
La fel stau lucrurile cu alegerea vieţii în noul sistem al lui Dumnezeu. O asemenea alegere nu se va realiza prin simpla declaraţie că ţi-ar place să cunoşti o asemenea viaţă, ci se va realiza prin adoptarea unei linii de conduită. Iar în această situaţie, din nou nu individul este cel care decide ce trebuie să facă. Iehova Dumnezeu este cel care acordă viaţă în paradisul pămîntesc şi, în consecinţă, el pune condiţiile pe care va trebui să le satisfacem. A refuza să facem aceasta ar însemna să alegem moartea împreună cu această lume rea din prezent, exact la fel cum refuzul de a satisface cerinţa de a respira a corpului nostru, ar provoca moartea.
Mulţi cred că dacă fac ceea ce consideră ei că este bine şi dacă nu îşi tratează semenii în mod nedrept, este suficient. Cu multe secole în urmă, un tînăr conducător făcea în aparenţă mult bine, trăind o viaţă curată şi dovedind iubire faţă de aproapele. Dar cînd el l-a întrebat pe Isus cum poate cîştiga viaţa veşnică, i s-a spus să se despovăreze de multele sale lucruri materiale şi să-l urmeze. Isus a spus să facă toate acestea dacă voia ‘să fie perfect.’ — Matei 19:16–22; Luca 18:18–23.
Iubirea faţă de Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos nu este doar un simplu sentiment. „Iată ce înseamnă iubirea faţă de Dumnezeu: să respectăm poruncile sale“ (I Ioan 5:3). Altă dată, cînd Israelul antic avea de ales între viaţă şi moarte, i s-a spus că a-l iubi pe Dumnezeu înseamnă a-l asculta. „V-am pus înainte viaţa şi moartea, binecuvîntarea şi blestemul; va trebui ca tu să alegi viaţa, ca să rămîi în viaţă, tu şi descendenţii tăi, iubindu-l pe Iehova, Dumnezeul tău, ascultînd de glasul lui şi ataşîndu-te de el; căci el este viaţa ta şi lungimea zilelor tale.“ — Deuteronomul 30:19, 20.
ESTE SUFICIENT SĂ AI O RELIGIE?
Dar cineva va putea spune acum: ‘Eu nu-mi urmez propriile mele idei. Eu aparţin unei religii organizate. Eu cred că dacă cineva urmează în mod sincer una din multele religii creştine, va fi salvat.’ Este oare corectă această poziţie? Să ne răspundă Fiul lui Dumnezeu. Isus Cristos a spus: „Nu oricine-mi zice ‘Doamne, Doamne’ va intra în regatul cerurilor, ci acela care face voinţa Tatălui meu care este în ceruri.“ Nu este suficient pentru un om sau pentru o religie să aibă pe buzele numele lui Dumnezeu, sau să îndeplinească nişte rituri religioase, ori să săvîrşească fapte de binefacere. Dacă religia nu învaţă voinţa lui Dumnezeu şi nu o îndeplineşte, atunci atît ea cît şi aderenţii ei, indiferent cît de sinceri ar fi, au pierdut din vedere scopul. — Matei 7:21–23.
Indicînd cu claritate că sinceritatea sau zelul în cadrul unei organizaţii religioase nu este suficient, Romani 10:2, 3 declară despre religioşii iudei: „Eu au zel pentru Dumnezeu, dar nu în conformitate cu cunoştinţa exactă; căci necunoscînd dreptatea lui Dumnezeu şi căutînd să şi-o impună pe a lor înşişi, ei nu s-au supus dreptăţii lui Dumnezeu.“ Totuşi numeroşi iudei sinceri, inclusiv mulţi preoţi şi farisei, şi-au abandonat religia lor formalistă şi au devenit creştini, subordonîndu-se dreptăţii lui Dumnezeu. — Faptele 6:7; 15:5.
Numeroase texte scripturale confirmă faptul că nu este suficientă numai sinceritatea. „Ceea ce omul crede că este o cale dreaptă, poate sfîrşi, la capătul drumului, în moarte. Cel care umblă greşit trebuie să suporte consecinţele.“ „Un nebun este sigur că propria sa cale este dreaptă, dar omul cu judecată va asculta sfatul.“ „Omul se gîndeşte la multe planuri, dar scopul Celui Etern este cel ce triumfă.“ „Căile omului sînt totdeauna drepte în ochii lui, dar Cel Etern dă verdictul asupra vieţii sale“ (Proverbele 14:12, 14; 12:15; 19:21; 21:2, Moffat). Sinceritatea este preţioasă prin faptul că ea poate face din cineva un candidat la îndurarea lui Dumnezeu. Saul din Tars (viitorul apostol Pavel) era un persecutor al creştinilor, dar el se gîndea în mod sincer că face un serviciu lui Dumnezeu. El a acţionat din ignoranţă, de aceea a primit îndurare. — Ioan 16:2; I Timotei 1:13.
SINGURUL DRUM AL VIEŢII
Cunoştinţa exactă este necesară, iar absenţa ei îi duce la distrugere pe aceia care se declară servii lui Iehova. „Pentru că voi aţi respins cunoştinţa, şi eu vă voi respinge pe voi.“ Nu este în competenţa omului să se conducă singur, de aceea Iehova ne-a furnizat Biblia ca un ghid pentru noi. „Cuvîntul tău este un far pentru picioarele mele şi o lumină pe calea mea“ (Osea 4:6; Ieremia 10:23; Psalmii 119:105). Să notăm că este vorba de lumina lui Dumnezeu, nu de aceea a omului sau a unei organizaţii religioase. Religiile în totalitatea lor nu reprezintă mai multe cărări care să ducă într-un singur loc, la salvare, aşa cum se spune în mod obişnuit. Isus a vorbit numai de două căi şi ele conduc în locuri diferite — cea strîmtă la viaţă, cea largă la distrugere. — Matei 7:13, 14.
Biblia este harta divină a drumului, dar mulţi preferă „harta propriei lor religii.“ De exemplu, poţi să iei chiar Biblia lor şi să le citeşti: „Sufletul care păcătuieşte va muri.“ Totuşi ei se agaţă de ideea sectară că sufletul este nemuritor. Sau citeşte-le: „Suflarea lui iese, el se întoarce în pămîntul său; în aceeaşi zi pier gîndurile lui.“ „Cel mort nu mai ştie nimic.“ Totuşi ei se agaţă şi mai strîns de propria lor învăţătură religioasă că morţii sînt conştienţi. Citeşte-le: „Plata păcatului este moartea.“ Dar ei continuă să meargă fără şovăire pe urmele crezului lor, susţinînd că plata păcatului este chinul veşnic. Citeşte-le că „Pămîntul va rămîne pentru totdeauna.“ Ei totuşi susţin cu tărie învăţătura clericilor lor că pămîntul trebuie să fie ars. — Ezechiel 18:4; Psalmii 146:4; Ecleziastul 9:5; 1:4; Romani 6:23, Authorized Version.
Aşadar, cum să determinăm modul de acţiune pe care să-l urmăm, felul în care vom arăta prin acţiunile noastre că alegem să trăim în paradisul pămîntesc al lui Iehova? Desigur, nu pe baza a ceea ce spune un preot catolic sau pe baza a ceea ce zice un predicator protestant, sau prin ceea ce afirmă un rabin iudeu sau un guru oriental. Nu pe baza a ceea ce susţin oamenii, afară de cazul cînd îşi susţin învăţăturile cu texte biblice. Să lăsăm aşadar să vorbească Dumnezeu prin Cuvîntul său, Biblia. „Dumnezeu să fie găsit adevărat chiar dacă orice om ar fi găsit mincinos.“ Nu toţi cei care pretind că învaţă Cuvîntul lui Dumnezeu fac într-adevăr acest lucru. Acest fapt a fost valabil şi în zilele lui Isus, căci el a spus: „Ei învaţă drept învăţături nişte porunci omeneşti.“ Dar a fost valabil şi în zilele lui Ieremia, căci el a scris. „Ei au respins chiar cuvîntul lui Iehova şi ce înţelepciune au ei?“ Acest fapt este valabil şi astăzi. — Romani 3:4; Matei 15:9; Ieremia 8:9.
MODUL ÎN CARE ALEGI VIAŢA ETERNĂ
Prima acţiune pentru a dovedi că doreşti să trăieşti în noul sistem de lucruri de pe pămînt, sub conducerea regatului lui Cristos, este să studiezi. „Viaţa veşnică înseamnă aceasta, să asimileze cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat şi despre acela pe care l-ai trimis tu, Isus Cristos.“ Dedică–te să faci voinţa lui Dumnezeu şi simbolizează-ţi dedicarea prin botezul în apă, aşa cum s-a botezat chiar Isus, căci el este astăzi modelul tău de urmat (Ioan 17:3; Matei 3:13; I Petru 2:21). Evită lucrările cărnii, dezvoltă roadele spiritului aşa cum este arătat în Galateni 5:19–23:
„Dar lucrările cărnii sînt evidente şi ele sînt curvia, necurăţenia, comportarea desfrînată, idolatria, practicarea spiritismului, duşmăniile, cearta, gelozia, accesele de mînie, neînţelegerile, dezbinările, sectele, invidiile, beţiile, orgiile şi alte lucruri asemănătoare. Şi în privinţa aceasta vă previn, aşa cum v-am prevenit deja, că aceia care practică asemenea lucruri nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu. Pe de altă parte, rodul spiritului este iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, amabilitatea, bunătatea, credinţa, blîndeţea, stăpînirea de sine. Împotriva unor astfel de lucruri nu există lege.“
Laudă–l apoi pe Iehova, atît prin modul tău de viaţă cît şi prin cuvintele tale. Vorbeşte altora despre singura speranţă pentru omenire. Fă lucrul acesta împreună cu ceilalţi, care cred ca şi tine în îndeplinirea profeţiei lui Isus. „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pămîntul locuit, ca mărturie tuturor naţiunilor şi atunci va veni sfîrşitul.“ Sfîrşitul va fi „un mare necaz“ care va înlătura acest prezent sistem rău şi va face loc unor „ceruri noi şi un pămînt nou în care va locui dreptatea şi pe care le aşteptăm potrivit promisiunii [lui Dumnezeu].“ — Matei 24:14; II Petru 3:13.
Prin aceste acţiuni îţi vei face cunoscută alegerea ta pentru viaţă în paradisul pămîntesc pe care ni l-a promis Iehova.
„Deveniţi împlinitori ai cuvîntului şi nu numai ascultători, amăgindu-vă singuri cu un mod fals de a raţiona.“ — Iacob 1:22.