Există într-adevăr Dumnezeu?

ODATĂ, Napoleon l-a întrebat pe Laplace, celebrul astronom francez al timpului său, de ce nu l-a menţionat pe Dumnezeu în cartea sa Celestial Mechanics (Tratat de mecanică cerească) pe care o publicase de curînd. Răspunsul său a fost: „Sire, n-am avut nevoie de ipoteza aceasta.”a Evident, Laplace n-a fost nici primul, nici ultimul care a adoptat o asemenea concepţie dispreţuitoare faţă de Dumnezeu.

Dar în contrast cu aceşti necredincioşi stau acei „giganţi” ai ştiinţei ca Sir Isaac Newton care odată a afirmat în scrierea sa Principia (Principiile matematice ale filozofiei naturale) că el îşi are privirea aţintită asupra dovezilor evidente ale realităţii lui Dumnezeu. Se pare că astăzi tot mai mulţi astronomi se depărtează de poziţia lui Laplace şi se îndreaptă spre cea adoptată de Newton.

De exemplu, Robert Jastrow, unul dintre astronomii de frunte ai Americii, a scris despre tema: „L-au găsit astronomii pe Dumnezeu?” Printre altele, el a afirmat: „Teologii jubilează că dovezile astronomice duc la concepţia biblică a Genezei dar, lucru curios, astronomii se supără.”

Referitor la aceşti astronomi, Jastrow spune mai departe: „Reacţiile lor oferă o demonstraţie interesantă a modului de a reacţiona al gîndirii ştiinţifice — mod de gîndire care se presupune a fi obiectiv — atunci cînd probele descoperite chiar de către ştiinţă duc în cadrul profesiei noastre la un conflict creat de problemele de credinţă. Se constată că omul de ştiinţă se comportă la fel ca noi atunci cînd convingerile noastre se află în conflict cu dovezile evidente. Iar noi ne irităm, pretindem că nu există vreun conflict, sau îl muşamalizăm cu fraze lipsite de sens.”

Este interesant de observat că Jastrow prezintă trei categorii de probe care indică spre faptul că în urmă cu aproximativ 20 de miliarde de ani a avut loc o mare explozie în urma căreia galaxiile s-au depărtat între ele cu viteze extraordinare, unele chiar în ritm de 100 de milioane de mile (aproximativ 160 de milioane de km.) pe oră! De asemenea, s-a stabilit că, cu cît aceste galaxii sînt mai depărtate, cu atît este mai mare viteza lor de îndepărtare. El mai afirmă că la început Einstein — şi nu numai Einstein — era foarte sceptic în privinţa acestei teorii a „marii explozii” de la originea universului şi a făcut observaţii ca acestea: „Mi se pare lipsit de sens să admiţi asemenea posibilităţi. Acest fapt al expansiunii universului mă calcă pe nervi.”

Totuşi, spre cinstea lui, Einstein a recunoscut mai tîrziu că această teorie avea totuşi sens, întocmai cum are şi acum pentru tot mai mulţi oameni de ştiinţă. Această concepţie despre originea universului, aşa cum a observat Jastrow, cel puţin concordă cu afirmaţia Bibliei că a existat un început al universului material: „La început, Dumnezeu a creat cerurile şi pămîntul.” — Gen. 1:1.

ALTE PROBE CĂ DUMNEZEU EXISTĂ CU ADEVĂRAT

Că Dumnezeu, Creatorul, există, o argumentează nu numai faptul ca universul a avut un început, ci şi armonia şi ordinea care este prezentă oriunde îţi întorci capul. Astfel unul dintre astronomii de frunte din Anglia, Sir Bernard Lovell, a scris despre „uimirea sa plină de încîntare la vederea armoniei legii naturale care dovedeşte o inteligenţă de o asemenea superioritate încît, în comparaţie cu ea, toată gîndirea şi activitatea sistematică a fiinţelor umane este o palidă şi nesemnificativă reflectare.”

Să luăm de exemplu toţi factorii care conlucrează pentru a face posibilă viaţa pe planeta noastră, Pămîntul. Soarele este la 93 milioane de mile (aproximativ 148,8 milioane kilometri) depărtare de pămînt. Dacă pămîntul ar fi cu numai cîteva milioane de mile mai aproape de soare, nici o formă de viaţă n-ar fi posibilă, datorită căldurii intense. Pe de altă parte dacă pămîntul ar fi la numai cîteva milioane de mile depărtare de soare faţă de poziţia sa actuală, nici o formă de viaţă n-ar fi posibilă pe pămînt din pricina frigului.

Gîndiţi-vă şi la aerul pe care îl respirăm. Nu putem supravieţui fără oxigen, iar acesta se găseşte în atmosferă în proporţie de 21%. Dar dacă oxigenul actual ar fi numai pe jumătate sau de două ori mai mult decît cantitatea care există în prezent, viaţa, după cum ştim, nu s-ar putea dezvolta pe pămînt. Există apoi armonia sau echilibrul dintre viaţa plantelor şi cea a animalelor. Plantele absorb bioxidul de carbon dar elimină oxigenul, în timp ce toate creaturile care respiră, inspiră oxigenul şi elimină bioxidul de carbon. De unde a apărut toată această armonie şi echilibru? Nu este el oare o dovadă a existenţei lui Dumnezeu?

O dovadă la fel de puternică a faptului că Dumnezeu există într-adevăr, se poate vedea în milioanele şi milioanele de celule care există efectiv şi care alcătuiesc corpul uman. Cît de minuscule sînt ele! Şi totuşi, fiecare din aceste minuscule celule poate fi asemănată cu o cetate împrejmuită în care se produc substanţe chimice, proteine şi hormoni. Toate aceste activităţi sînt direcţionate de un nucleu iar produsele rezultate sînt transmise în interiorul şi în exteriorul celulelor cu ajutorul unei reţele de canale. Unele particule din aceste celule sînt atît de minuscule încît nu se pot vedea nici dacă ar fi mărite de 200.000 de ori! Nu-i de mirare că cea mai importantă revistă medicală a Americii a afirmat că cel puţin 80% din oamenii de ştiinţă din domeniul biologiei sînt gata să recunoască faptul că biologia şi viaţă sînt ordonate de o putere superioară.

O altă dovadă că Dumnezeu există cu adevărat se poate vedea în instinctul animalelor. De ce pot păsările să zboare fără eroare multe mii de mile spre destinaţie pe care au ales-o, indiferent de starea vremii? Cîtă înţelepciune dovedesc insectele, de exemplu albinele şi furnicile! Observaţi, de asemenea, minunăţia ţiparilor. Atît ţiparii europeni cît şi cei americani vin în marea Sargaselor pentru a depune icre şi tot acolo mor. După ce ies din ouă, puii de ţipar se întorc la locul de unde au venit mamele lor. Se spune că niciodată nu s-a găsit un ţipar european în apele americane, nici un ţipar american în apele europene. Cum se explică aceasta?

Dovada este de netăgăduit: Există o grandioasă Primă Cauză. Dumnezeu există cu toată certitudinea. El a făcut într-adevăr nenumărate minuni. Unii oamenii în numele ştiinţei neagă aceste minuni. Totuşi, aşa cum a remarcat odată poetul englez Cowper: „Tot ceea ce vedem este minune, dar văzute atît de [des], toate minunile sînt fără sens” — dar nu pentru cei care recunosc că Dumnezeu există cu toată certitudinea!

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 4]

Celula vie — o minunăţie a concepţiei

[Legenda ilustraţiei de la pagina 4]

Migraţia infailibilă a păsărilor