Ştiri şi semnificaţia lor mai profundă
Un joc primejdios
Un băiat de treisprezece ani aflat în vizită la bunicii săi a urmărit la televizor un film în care se repetau scene cu „jocurile” de ruletă rusească. După ce băiatul a urmărit filmul de cel puţin trei ori a luat un revolver pe care l-a găsit în apartament, a pus în el un cartuş şi a început să imite „jocul.” Îndreptînd arma spre propriul său cap el a apăsat pe trăgaci. Arma s-a descărcat omorîndu-l. Familia copilului a condamnat filmul ca fiind vinovat de această tragedie. Bunicul a declarat: „Mă voi debarasa de acest televizor.” „A fost un copil de o inteligenţă excepţională, un atlet remarcabil care ar fi reuşit în orice, a declarat unchiul copilului, şeriful adjunct Tony Johnson. Filmul ar fi trebuit aprins. . . . El şi-a închipuit că era un joc ce putea fi imitat, care procura plăcere, un joc plăcut . . . Este trist că societatea noastră le permite tinerilor cu atîta uşurinţă să privească asemenea lucruri.”
„Societatea rea strică obiceiurile bune,” spune Biblia; o asemenea societate îl poate duce la dezastru pe cel care o cultivă (1 Cor. 15:33). Se poate cultiva o asemenea asociere păgubitoare chiar şi numai prin simpla vizionare a unui film la televizor. De aceea bine avertizează Proverbe 13:20: „Cel care umblă cu persoane înţelepte va deveni înţelept, dar cel care îşi face de lucru cu cei stupizi o va duce rău.” Societatea celor stupizi sau proşti din punct de vedere spiritual îi va duce cu uşurinţă pe tineri la săvîrşirea unor lucruri prosteşti, făcînd să „o ducă rău.”
Predicarea evangheliei
Două biserici baptiste independente din Red Deer (Alberta, Canada) au aprobat oficial predicarea evangheliei de la uşă la uşă. Într-o serie de articole consacrate bisericilor locale, un ziar din oraş, (The Advocate) a citat această declaraţie a unui pastor: „Priviţi în jurul vostru şi veţi vedea cum se ivesc alte forme de serviciu, pentru că Biserica nu reuşeşte să-şi răspîndească mesajul ei . . . Noi sîntem împiedecaţi de construcţii, de proprietăţi şi de reuniuni, în loc să alergăm pentru a găsi oameni.” După ce a vorbit despre felul în care şi-a început activitatea sa de la uşă la uşă, el a adăugat: „Acum cînd ciocăniţi la uşă vi se răspunde: ,O nu, sînt din nou martorii lui Iehova!’ Ei bine, noi vrem să-i facem să spună: ,Aceştia sînt din nou baptiştii.’” Diferite grupări religioase au recunoscut că predicarea veştii bune de la uşă la uşă aşa cum o fac martorii lui Iehova este scripturală şi că este o metodă eficace (Fapte 5:42; 20:20). Dar nu multe dintre aceste grupuri au avut puterea de a persevera cu zel în această activitate şi nici unul dintre ele nu a predicat vreodată adevăratul mesaj al Regatului.