Iehova — o înălţime sigură
Într-o ţară sud-americană un fost funcţionar sindical a studiant împreună cu martorii lui Iehova, a acceptat adevărul Bibliei şi a fost botezat. În aceeaşi lună el a fost oprit pe drumul de la lucru spre casă de poliţia militară care i-a cerut actul de identitate. Cînd l-a prezentat, i s-a ordonat să urce într-un camion militar. El l-a rugat pe ofiţerul care comanda detaşamentul, să i se dea posibilitatea de a–şi înştiinţa soţia dar i s-a răspuns că nu. Se pare că din cauza legăturilor sale de altă dată cu sindicatele era suspectat că avea idei comuniste.
i s-au legat ochii şi a fost condus într-un loc împrejmuit cu sîrmă ghimpată în care se mai aflau încă vreo sută de oameni care şi ei erau suspectaţi a fi comunişti şi dintre care unii erau infractori înrăiţi, unul fiind acuzat de uciderea a şase oameni. Printre ei se mai afla şi un ziarist. La căderea nopţii s-a făcut frig dar oamenilor nu li s-a pus la dispoziţie nici un aşternut, astfel că ei s-au ghemuit şi au dormit pe pămînt ca şi animalele. În dimineaţa următoare, foarte devreme, unul dintre ofiţerii de răspundere i-a aliniat şi le-a poruncit să cînte imnul naţional şi să salute drapelul. Martorul refuză să facă şi una şi cealaltă, lucru pentru care ofiţerul l-a luat în rîs.
Deţinuţilor li s-a dat o masă pe zi, la prînz. Ceilalţi au observat că martorul s-a rugat încet înainte de a mînca şi au început să rîdă de el şi chiar să-l întrerupă de la rugăciune. În a treia zi, cînd lucrurile continuau în acelaşi fel, s-a apropiat de ei ucigaşul şi a zis: V-am ascultat trei zile la rînd batjocurile. Data viitoare cînd va spune cineva un lucru rău la adresa omului acesta, acela va fi a şaptea mea victimă. Credeţi-mă că voi găsi o modalitate să vă astup gura ca să nu mai iasă din ea batjocuri! „Chiar în aceeaşi zi un alt bărbat i-a chemat pe toţi ceilalţi să se adune într-un loc şi l-a întrebat pe martor dacă s-ar putea ruga pentru ei, iar în ziua următoare ei i-au cerut să se roage cu glas tare înainte de masă. Cu timpul el a reuşit să le pună mărturie tuturor.
În fiecare după–amiază cîţiva deţinutţi erau duşi la interogatoriu. Pe unii nu i-au mai văzut niciodată. Cînd s-a reîntors ziaristul, părea că priveşte cu nişte ochi sticloşi şi părea că nu–şi dă seama unde se află. Între timp soţia martorului a încercat zadarnic să obţină unele informaţii privitoare la dispariţia soţului ei.
În ziua a noua i-a venit rîndul martorului. El a fost condus cu ochii legaţi pînă la locul unde se luau interogatorii şi acolo a fost bătut crunt şi chestionat timp de opt ore. Drept răspuns la întrebările lor, el le vorbea despre Iehova şi despre neutralitatea creştină.
În cele din urmă i s-a adus la cunoştinţă că va fi spînzurat. Ei l-au întrebat dacă dorea să–şi spună ultimul cuvînt. El le-a cerut să i se comunice soţiei sale ce s-a întîmplat cu el. După aceea ei l-au întrebat dacă nu-i era teamă să moară atît de tînăr. El le-a răspuns: „Dacă m-aţi fi luat cu cîteva luni în urmă cred că mi-ar fi fost foarte frică de moarte. Dar Biblia spune că moartea este ca şi un somn. Iar eu cred cu tărie că Iehova îi va învia pe cei morţi. Intr-o zi, domnule, şi dumneavoastră veţi sta în faţa morţii.“
După aceea ei l-au condus spre spînzurătoare pe martorul care se ruga lui Iehova să-l întărească pentru a se menţine fidel şi ca Dumnezeu să–i aibă în grija sa pe soţia şi pe copiii lui. Ei i-au pus ştreangul în jurul gîtului. Apoi s-a dat ordinul să fie degajată trapa de sub picioare, dar el căzu în picioare. Totul fusese un truc. După aceea el şi alţi cîţiva fură legaţi la ochi, li se puseră cătuşe la mîini şi fură duşi în locul în care fuseseră prinşi cu nouă zile mai înainte. Era duminică, aşa că el se îndreaptă spre Sala Regatului unde îşi găsi soţia şi copiii. Era ca şi cum ar fi fost înviat.
Iehova s-a dovedit într-adevăr „o înălţime tare“ pentru acest martor recent botezat în decursul acelor zile de încercare. — Ps. 144:1, 2.