Psalmii

Încotro priveşti?

SERVII lui Dumnezeu sînt confruntaţi adesea cu probleme şi împrejurări care constituie o încercare. În astfel de momente avem nevoie de ajutorul Celui Preaînalt. Îl rogi atunci sincer pe Iehova Dumnezeu pentru ajutor, avînd privirile aţintite spre conducerea sa?

Acesta este îndemnul pe care-l găsim în Psalmul 123. Citim: „Spre ţine mi-am ridicat ochii, o, tu care locuieşti în ceruri“ (Psalm 123:1). Întrucît Dumnezeul Cel Atotputernic locuieşte în cele mai înalte ceruri era un lucru natural ca psalmistul să vorbească de ridicarea ochilor în sus cînd apela la Dumnezeu pentru favoare. Explicînd motivul pentru care priveşte spre Iehova, el continuă: „Iată, după cum ochii servitorilor sînt [îndreptaţi] spre mîna stăpînului lor şi ochii servitoarei sînt [îndreptaţi] spre mîna stăpînei ei, aşa şi ochii noştri sînt [îndreptaţi] spre Iehova, Dumnezeul nostru, pînă ce el ne arată favoare. Arată–ne favoare, o, Iehova, arată–ne favoare; căci am fost acoperiţi din abundenţă cu dispreţ. Din abundenţă sufletul nostru a fost acoperit cu batjocura celor ce [se bucură] de tihnă, cu dispreţul din partea celor aroganţi.“ — Ps. 123:2–4.

Servitorii şi servitoarele privesc atenţi mîinile stăpînilor şi stăpînelor lor, pentru a vedea care e dorinţa lor sau ce vor. Mîinile stăpînilor şi stăpînelor pot, de asemenea, să satisfacă necesităţile vieţii servitorilor şi să–i protejeze. În mod similar, şi sclavii lui Dumnezeu privesc spre Dumnezeu vrînd să cunoască voia sa şi dorind să primească protecţia, favoarea şi binecuvîntarea sa.

Psalmistul şi tovarăşii săi israeliţi erau ridiculizaţi. Din cauza modului degradant în care erau dispreţuiţi de către duşmanii lor, era foarte oportun pentru ei să–i ceară lui Iehova să le arate favoare. Batjocura care se îngrămădea peste ei nu venea rar ci era considerată ca un lucru firesc de către duşmanii lor. Ea era abundentă. „Cei aroganţi,“ care erau răspunzători de aceasta, se bucurau „de tihnă,“ adică se simţeau în siguranţă.

Asemenea împrejurări au existat atunci cînd zidurile Ierusalimului au fost reconstruite sub conducerea lui Neemia. Referitor la ceea ce spuneau duşmanii, Biblia zice: „De îndată ce Sanbalat a auzit că noi reconstruim zidul a devenit mînios şi foarte iritat; şi îşi bătea joc de iudei. Şi a început să zică înaintea fraţilor săi şi înaintea forţelor militare ale Samariei, da, a început să zică: ‘Ce fac slabii iudei? Vor depinde de ei înşişi? Vor aduce jertfe? Vor sfîrşi într-o zi? Vor aduce la viaţă pietrele din grămezile de moloz nisipos, din moment ce acestea sînt arse?’ Acum Tobia amonitul era lîngă el şi a zis: ‘Orice ar zidi, dacă o vulpe ar merge împotrivă, ea cu siguranţă va dărîma zidurile lor de piatră’“ (Neem. 4:4,5).

Dacă şi noi continuăm să privim spre Iehova pentru favoarea şi binecuvîntările sale, nu vom fi dezamăgiţi niciodată. El ne va îndeplini rugăminţile. —1 Ioan 3:21, 22.