Curaj, mileniul este aproape!

„În lume veţi avea necazuri, dar curaj! Eu am învins lumea.“ — Ioan 16:33.

1. De ce e nevoie, ca discipolii lui Isus să fie foarte curajoşi?

ACESTEA au fost cuvintele sfatului de despărţire dat de Isus discipolilor săi în ajunul arestării şi executării sale. El însuşi a manifestat într-o măsură remarcabilă acea calitate a curajului şi a dorit, ca şi continuatorii săi devotaţi să facă la fel. Era necesar, ca ei să fie foarte curajoşi, căci Isus le spusese: „Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe mine m-a urît înainte de a vă urî pe voi. Dacă aţi fi o parte a lumii, lumea ar iubi ce este al ei. Dar pentru că nu sînteţi o parte a lumii, ci eu v-am ales din lume, din această cauză lumea vă urăşte. Tineţi minte cuvîntul pe care vi l-am spus: Un sclav nu este mai mare decît stăpînul său. Dacă m-au persecutat pe mine vă vor persecuta şi pe voi; dacă au respectat cuvîntul meu, şi pe al vostru îl vor respecta. Dar ei fac toate aceste lucruri împotriva voastră din pricina numelui meu, pentru că ei nu-l cunosc pe cel care m-a trimis pe mine.“ — Ioan 15:18–21.

2. Ce se cuprinde într-un curaj ca acela al lui Cristos? (Compară cu Psalmii 27:13, 14; 31:24.)

² Ce include un curaj ca acela al lui Cristos? Înseamnă el oare săvîrşirea unor acte de bravură ca acelea din tranşeele frontului, pe care le săvîrşesc soldaţii în timp de război? Nu. Curajul creştin înseamnă mult mai decît atîta. El înseamnă să manifeşti în permanenţă o tărie morală exemplară. El pretinde să dai un sprijin neabătut şi în toate împrejurările, regatului lui Dumnezeu. El pretinde statornicie, răbdare şi o susţinută loialitate faţă de principiile drepte. Adevăratul curaj include fermitate şi o hotărîre pozitivă, de a răzbi spre ţintă şi de a ajunge la ea, înfruntînd opoziţia şi dificultăţile, oricît de copleşitoare ar putea să pară ele. Curajul creştin cuprinde acea hotărîre pe care a exprimat-o apostolul Pavel prin cuvintele: „Dar nu există decît un singur lucru [pe care îl am] în vedere: Uitînd lucrurile care sînt în urmă şi întinzîndu-mă după cele din faţa mea, continui să înaintez spre ţintă.“ — Filip. 3:13, 14.

EXEMPLUL DE CURAJ AL LUI DANIEL

3. De ce curaj exemplar au dat dovadă Daniel şi tovarăşii săi în legătură cu mîncarea?

³ Cuvîntul lui Dumnezeu este plin de relatări privitoare la manifestarea unui mare curaj în situaţii menite să pună la încercare credinţa. Profetul lui Dumnezeu, Daniel, a fost numai unui dintre cei care au manifestat un asemenea curaj. El a trecut nu odată prin situaţii de încercare. Ca tînăr dus cu de-a sila în Babilon, pentru a servi ca sclav el „s-a hotărît în inima lui să nu se păteze gustînd din mîncărurile alese ale regelui sau din vinul lui.“ El îi avea alături pe Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, care luaseră aceeaşi atitudine (Dan. 1:8–19). Adoptarea unei asemenea atitudini pretindea curaj. Era vorba de un curaj asemănător celui de care dau dovădă în unele ţări din zilele noastre, unii tineri martori ai lui Iehova care refuză, de pildă, să consume preparatele culinare cu conţinut de sînge, care li se dau la micul dejun oferit pe cheltuiala şcolii. — Fapt. 15:28, 29.

4. Ce excelent exemplu găsesc numeroşi tineri de astăzi în capitolul trei al cărţii lui Daniel? (Romani 15:4)

⁴ Mai tîrziu, cînd cei trei tovarăşi ai lui Daniel, menţionaţi mai sus, au luat o poziţie fermă în chestiunea controversată privitoare la idolatrie, fără îndoială că Daniel a aprobat în mod loial atitudinea lor. El a consemnat în scris, prin inspiraţia divină, această împrejurare, descriind-o cît se poate de amănunţit, în vederea îndrumării noastre în timpurile critice din prezent.

5. (a) Din ce motiv avea Daniel nevoie de curaj pentru a vorbi în faţa lui Nabucodonosor, iar mai tîrziu în faţa lui Belşaţar? (b) În ce sens li se cere martorilor lui Iehova de astăzi un curaj asemănător?

⁵ Daniel a avut nevoie de curaj ca să stea în faţa puternicului rege al Babilonului, Nabucodonosor, şi să–i aducă la cunoştinţă interpretările visurilor pe care le-a avut acest suveran. Daniel a avut nevoie de curaj mai ales pentru că profeţia lui arăta că în cele din urmă Imperiul Babilonian va fi zdrobit, iar regele avea să sufere o mare umilire (Dan. 2:36–38, 44, 45; 4:24, 25, 33). Tot la fel şi în timpul ospăţului de constire a idolilor, dat de Belşaţar, atunci cînd Iehova a făcut să apară o scriere de mînă pe peretele sălii de festivităţi a palatului regal, lui Daniel i s-a cerut un mare curaj ca să-l informeze pe rege şi pe înalţii săi demnitari că s-a sfîrşit cu grandiosul Babilon care avea să cadă în mîinile medo-perşilor (Dan. 5:1–6, 17–28). Un curaj la fel de mare li s-a cerut şi martorilor lui Iehova de astăzi, ca să poată vorbi cu îndrăzneală despre sentinţele lui Dumnezeu împotriva Babilonului cel Mare precum şi împotriva altor sisteme condamnate ale acestei lumi. — Apoc. 16:12–16, 19.

ÎN GROAPA LEILOR

6, 7. (a) De ce a ajuns Daniel la un rang de seamă în cursul domniei lui Darius? (b) Ce situaţii asemănătoare s-au ivit în timpurile noastre?

⁶ În cursul întîmplărilor bogate în încercări prin care au trecut, Daniel şi tovarăşii săi s-au bizuit din plin pe Iehova, apelînd la el în rugăciune (Dan. 2:17, 18). Şi tocmai în legătură cu rugăciunea a fost Daniel încă odată solicitat să dea dovadă de curaj. Babilonul căzuse, iar acum la cîrma celui de al patrulea imperiu mondial menţionat în darea de seamă biblică se afla Darius. Datorită „spiritului extraordinar“ care-i fusese acordat de către Dumnezeul său, bătrînul Daniel ajunsese să se distingă mai mult decît toţi ceilalţi funcţionari ai regatului. Învidiind înţelepciunea şi poziţia lui Daniel, acei bărbaţi remarcabili căutau o modalitate de a-l distruge pe Daniel, înlăturîndu-l din calea lor. Ei ştiau însă bine că nu ar fi putut găsi nici un pretext împotriva lui Daniel decît în legătură cu „legea Dumnezeului său.“ Dan. 6:1–5.

⁷ Ştiind de obiceiul lui Daniel de a se ruga şi de a-i aduce laude de trei ori pe zi Dumnezeului său, conspiratorii l-au determinat pe rege să semneze un decret care prevedea ca, vreme de treizeci de zile nimeni să nu îşi adreseze cererile altcuiva, nici unui zeu şi nici unui om, decît regelui. Oricine avea să se roage altcuiva decît regelui, avea să fie aruncat în groapa cu lei. Decretul devenea una dintre legile neschimbătoare ale mezilor şi perşilor (Dan. 6:6–9). Întîmplarea aceasta se aseamănă bine cu situaţia din zilele noastre existentă în multe ţări în care funcţionarii şi clericii meschinia, înveninaţi de refuzul martorilor lui Iehova de a deveni o parte a lumii sau de a–şi încetini activitatea de predicare, şi pizmuind binecuvîntarea divină revărsată asupra lor, ei caută să–i „aibă la mînă“ pe martorii lui Iehova şi să–i scoată din acţiune. Aceşti împotrivitori ştiu bine că poporul lui Iehova este constituit în mod obişnuit din cetăţeni cinstiţi şi pătrunşi de respectul faţă de lege. De aceea răuvoitorii născocesc chestiuni controversate care implică ceremonii şi saluturi idolatre, precum şi scandarea de lozinci patriotice sau de partizani, cum erau odinioară: „Heil Hitler,“ „Viva Franco“ şi altele.

8. Cum au urmat martorii de astăzi exemplul de atitudine fără compromis al lui Daniel?

⁸ Ce luminos exemplu ne-a dat Daniel cu privire la curajul de a înfrunta asemenea chestiuni controversate! Consemnarea biblică ne spune: „Dar de îndată ce a aflat că documentul fusese semnat, Daniel a intrat în casă şi, îngenunchind în faţa ferestrelor de la terasa camerei lui, deschise spre Ierusalim, se ruga şi aducea de trei ori pe zi laude în faţa Dumnezeului sau, aşa cum făcuse cu regularitate şi mai înainte“ (Dan. 6:10). El nu şi-a încetat obişnuita sa închinare la Iehova. În acelaşi fel şi martorii loiali din timpurile moderne nu–şi încetează închinarea lor la Dumnezeu din cauza interdicţiilor dictatoriale sau din cauza restricţiilor impuse activităţii lor creştine. S-ar putea ca ei să tatoneze terenul în mod discret, făcînd bunăoară cu mari precauţii serviciul din casă în casă sau punînd mărturie numai cu ajutorul Bibliei sau, în sfîrşit, punînd accentul mai ales pe predicarea ocazională. Dar ei trebuie să–şi practice închinarea! Ei nu pot ‘înceta să vorbească despre lucrurile pe care le-au văzut şi le-au auzit.’ — Fapt. 4:20.

9. Cum a găsit Daniel pînă la urmă ocrotire şi ce încurajare constituie faptul acesta astăzi?

⁹ Din cauză că Daniel a preferat să–şi păstreze integritatea, el a fost aruncat într-o groapă cu lei. Dar a însemnat aceasta că Dumnezeu l-a părăsit? Nici vorbă! Şi tot la fel Iehova nu-i părăseşte nici pe martorii săi cînd sînt aruncaţi astăzi în închisori murdare. Daniel nu a fost abandonat nici el de către regele Darius care „şi-a petrecut noaptea postind,“ ba chiar rugîndu-se, probabil, Dumnezeului lui Daniel. Fireşte că ocrotirea lui Iehova s-a dovedit a fi mai puternică decît neschimbătorul decret al legii medo-persane. În dimineaţa următoare cînd regele s-a îndreptat în grabă spre groape cu lei şi l-a întrebat pe Daniel dacă Dumnezeu căruia îi „servea cu statornicie“ a fost în stare să-l scape, Daniel i-a putut răspunde: „Dumnezeul meu l-a trimis pe îngerul lui şi a închis gura leilor, astfel că nu mi-au făcut nici un rău, devreme ce înaintea lui nu s-a găsit nici o vinovăţie în mine şi tot la fel nici înaintea ta nu am comis nici un act dăunător, o rege.“ — Dan. 6:18–22.

10. Ce poate face poporul lui Iehova pentru a zădărnici stratagemele acelui „leu răcnind“ care este Diavolul?

¹⁰ Rugăciunea către Iehova este la fel de importantă astăzi ca şi pe vremea lui Daniel. Ea poate fi extrem de folositoare! Cu toate că este puţin probabil, ca martorii lui Iehova de astăzi să fie aruncaţi într-o groapă literală cu lei, ei trăiesc totuşi într-o lume în care „adversarul, Diavolul, umblă încoace şi încolo ca un leu care răcneşte, căutînd să devoreze pe cineva.“ Ce trebuie să facă, deci, creştinii, atunci cînd se află în faţa persecuţiilor sau în faţa altor încercări? Ei trebuie să fie curajoşi. Ei trebuie să se supună cu umilinţă împrejurărilor de încercare şi să se roage cu încrederea că şi fraţii lor de pretutindeni se roagă fierbinte pentru ei. Apostolul Petru ne dă excelentul sfat: „Aruncaţi asupra lui toată îngrijorarea voastră, pentru că el are grijă de voi. Menţineţi-vă echilibraţi, fiţi vigilenţi. Luaţi însă poziţie împotriva lui [Diavolului] serioşi în credinţă, ştiind că în privinţa suferinţelor aceleaşi lucruri se îndeplinesc în întreaga asociaţie a fraţilor voştri în lume. Dar după ce aţi suferit puţină vreme, Dumnezeul oricărei bunătăţi nemeritate . . . va desăvîrşi el însuşi instruirea voastră, vă va face fermi, vă va face tari. A lui să fie puterea pentru totdeauna.“ — 1 Petru 5:6–11.

11. Ce exemple din timpurile noastre moderne există cu privire la supravieţuirea de către martorii lui Iehova într-un eveniment ca acela al aruncării într-o ‘groapă a leilor’?

¹¹ Au existat multe exemple, din timpurile noastre moderne, de martori ai lui Iehova care au fost aruncaţi aşa-zicînd într-o „groapă cu lei.“ Emisari asemănători leilor, ai acelui „lei care răcneşte“ şi care este Diavolul, caută neîncetat să devoreze poporul lui Dumnezeu. Dar martorii săi perseverează în rugăciune, aruncîndu–şi îngrijorarea asupra lui Iehova şi iau poziţie „serioşi în credinţă.“ Astfel, de pildă, în Rhodesia i tînără fată fusese bine educată de către părînţii ei cu privire la principiile biblice. Ea a căzut într-o zi în mîinile luptătorilor de gherilă. Părînţii erau îngroziţi, ştiind că partizanii aveau obiceiul de a le viola şi de a le îndoctrina pe adolescente. Tot ce puteau face părînţii era să se roage pentru siguranţa ei. După cîteva zile ea s-a reîntors nevătămată. „Ce ţi s-a întîmplat?“ au întrebat-o părinţii pe fată. „Nimic altceva decît că le-am pus mărturie,“ a explicat ea. Aşa că cei ce o prinseseră i-au dat drumul să plece acasă. Mai tîrziu, şeful partizanilor a venit în satul acela şi i-a căutat pe părînţii fetei. El le-a spus că voia să–i cunoască pe părînţii care îşi educaseră atît de bine fiica.

12. Ce rugăciune fierbinte îi poate fi adusă întotdeauna lui Dumnezeu şi cu ce încredere?

¹² Cît de adevărată este afirmaţia că Iehova are grijă de servii săi care se roagă lui şi că îi sprijineşte! Ei se pot ruga întotdeauna cu deplină încredere, aşa cum a făcut David: „O, Iehova, Dumnezeul meu, în tine mi-am găsit refugiul. Scapă–mă de toţi cei care mă persecută şi eliberează–mă, ca nici unul să nu îmi sfîşie sufletul în bucăţi cum face un leu, înhăţîndu-mă [ca şi] cînd nu există nici un eliberator.“ Într-adevăr, noi putem avea uneori sentimentul că „sufletul“ (nostru) „este în mijlocul leilor,“ că ne aflăm printre nişte devoratori, chiar fii ai oamenilor (fiind) ai căror dinţi sînt suliţi şi săgeţi şi a căror limbă este o spadă ascuţită.“ Dar rugăciunile noastre fierbinţi adresate lui Iehova şi refugiul căutat de noi la umbra aripilor sale ne vor ajuta să trecem prin aceste încercări fără să ne pierdem integritatea (Ps. 7:1, 2; 57:1–4). Aşa cum Daniel „prin credinţă . . . a închis gura leilor,“ tot aşa putem şi noi să le-o închidem. — Evr. 11:33.

ÎN „VREME DE STRÎMTORARE“

13. (a) De ce a avut Daniel nevoie de întărire în vremea domniei lui Cyrus? (b) Ce curaj asemănător le este necesar şi astăzi martorilor lui Iehova?

¹³ Mai tîrziu, în timpul domniei regelui Cyrus, lui Daniel i s-a arătat într-o viziune un înger care l-a întărit spunîndu-i: „Nu te teme, Daniele, om prea plăcut. Pace ţie. Fii tare, da, fii tare“ (Dan. 10:1–19). S-a pretins curaj din partea lui Daniel ca să poată primi şi consemna puternica profeţie care i-a fost dată după aceea de către înger şi pe care o găsim în Daniel capitolele 11 şi 12. Tot aşa li se cere curaj şi martorilor lui Iehova ca să nu devină „o parte a lumii“ în timpul împlinirii părţii finale a acestei profeţii, întrucît ea descrie confruntarea dintre „regele comunist al nordului“ şi „regele capitalist al sudului“ în prezenta eră nucleară.

14. (a) Ce anume îl identifică pe Mihael drept Isus Cristos? (b) Cum putem noi obţine curaj din consemnarea făcută în Daniel capitolul 12?

¹⁴ Cartea lui Daniel îl menţionează de cîteva ori pe Mihael al cărui nume înseamnă: „Cine este ca Dumnezeu?“ (Dan. 10:13, 21). Astfel acest mare prinţ se identifică a fi Domnul Isus Cristos, care luptă pentru justificarea suveranităţii lui Iehova. Vorbind despre acest „timp al sfîrşitului,“ îngerul îi spune lui Daniel: „Iar în cursul acelui timp se va scula marele prinţ care stă pentru fiii poporului tău. Şi este cert că va fi atunci o vreme de strîmtorare aşa cum n-a fost făcut să fie de cînd există naţiune şi pînă în timpul acela. Şi în cursul acelui timp poporul tău va scăpa, oricine va fi găsit scris în carte“ (Dan. 12:1, 4). Fie deci, ca şi noi să avem curajul de a face tot ce ne cere Dumnezeul lui Daniel, pînă cînd acea „vreme de strîmtorare“ va mătura ca pe un gunoi lumea rea a lui Satan. Căci atunci vor răsări zorile domniei mileniale a lui Isus. „Mulţi dintre cei care dorm în pulberea pămîntului . . . se vor trezi“ cu perspectiva vieţii veşnice pe pămînt. Curajosul Daniel va sta şi el, de asemenea, „în partea căzută [lui, la sorţi], la sfîrşitul zilelor.“ — Dan. 12:2, 9, 13.

„FII CURAJOS ŞI TARE“

15, 16. (a) În ce situaţie de mai înainte a poporului lui Daniel — Israel — a fost nevoie de curaj? (b) Cum poate fi întărit curajul poporului lui Dumnezeu astăzi, ca şi pe vremea poporului lui Israel?

¹⁵ Astăzi poporul lui Dumnezeu stă chiar la porţile mileniului. Situaţia este asemănătoare cu cea a poporului lui Daniel, Israel, dintr-o perioadă cu mult mai timpurie a istoriei sale. Aceasta s-a petrecut atunci cînd israeliţii erau aşezaţi în tabără pe malul Iordanului, gata de a traversa rîul pentru a intra în Ţara Promisă. Ţinta era vizibilă. Dar în faţa lor se mai aflau încă încercări şi dificultăţi. Era nevoie de curaj. De aceea, un alt renumit profet al lui Iehova, bătrînul Moise, i-a adresat lui Israel următoarele cuvinte: „Fii curajos şi tare. Nu te teme şi nu te îngrozi în faţa lor [în faţa duşmanilor] căci Iehova, Dumnezeul tău, înaintează în marş alături de tine. El nici nu te va părăsi, nici nu te va lăse cu totul.“ Iar succesorului său desemnat, lui Iosua, Moise i-a dat un îndemn asemănător: „Fii curajos şi tare.“ — Deut. 31:1–8.

¹⁶ Într-adevăr, oamenii trebuie să fie curajoşi, cu toţii. De aceea Moise i-a instruit pe preoţi, pe leviţi şi pe alţi bărbaţi din Israel în legătură cu ceea ce avea să aibă loc tot la şapte ani cu ocazia sărbătorii corturilor pe care erau obligaţi cu toţii să o respecte: „Adunaţi oamenii, bărbaţi şi femei precum şi pe cei micuţi şi pe străinul care se află între porţile tale, că să asculte şi să înveţe că trebuie să se teamă de Iehova, Dumnezeul tău şi să aibă grijă să îndeplinească toate cuvintele acestei legi“ (Deut. 31:9–12). Audierea legii lui Iehova, învăţarea şi ascultarea de prevederile ei erau factori esenţiali în vederea succesului acelei naţiuni şi aceleaşi lucruri sînt necesar astăzi, pentru ca poporul lui Dumnezeu să obţină curajul necesar pentru a-l face în măsură să supravieţuiască sfîrşitul acestei lumi.

17, 18. Ce se cere pentru a deveni „curajos şi tare“ şi de ce ar trebui ca bătrînii din adunarea creştină să acorde o atenţie deosebită acestui fapt?

¹⁷ În acele timpuri critice pentru Israel era necesar ca bătrînul Iosua să dea dovadă de un curaj exemplar şi aceeaşi necesitate o au şi bătrînii din adunarea creştină de astăzi. Astfel cuvintele lui Iehova adresate lui Iosua direct, precum şi întărirea cuvintelor spuse mai înainte de Moise ar trebui să se bucure de o atenţie concentrată din partea noastră: „Fii curajos şi tare . . . Fii numai curajos şi foarte tare . . . Fii curajos şi tare. Nu te înspăimînta şi nu te îngrozi, căci Iehova Dumnezeul tău este cu tine oriunde vei merge“ (Iosua 6:7, 9). Iehova i-a spus lui Iosua ce i se cerea, ca să fie curajos şi tare şi, ca să acţioneze în mod înţelept în orice situaţie. Ce anume i se cerea? Să lăsăm să ne răspundă textul scriptural:

¹⁸ „Această carte a legii [lui Iehova] să nu se depărteze de gura ta şi să citeşti din ea cu glas scăzut zi şi noapte, ca să poţi avea grijă să faci potrivit cu tot se este scris în ea; căci atunci vei avea succes pe calea ta şi atunci vei acţiona cu înţelepciune.“ — Iosua 1:8.

19, 20. Care va fi rezultatul final al faptului că sîntem „curajoşi şi tari“?

¹⁹ La ce rezultat a dus în cele din urmă acţiunea înţeleaptă a lui Iosua însoţită de ascultarea curajoasă a poporului? După ce au fost învinse toate obstacolele, după ce Iehova i-a dat lui Israel biruinţa asupra tuturor duşmanilor lor şi cînd în cele din urmă poporul s-a aşezat în acea „ţară în care curge lapte şi miere,“ Iosua a putut să–i încurajeze pe israeliţi spunîndu-le: „Stiţi bine, şi anume din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru că nici un cuvînt nu a dat greş din toate cuvintele bune pe care vi le-a spus Iehova, Dumnezeul vostru. Nici un singur cuvînt din ele nu a dat greş.“ — Iosua 5:6; 23:14.

²⁰ Cînd poporul curajos al lui Iehova din timpurile moderne va fi ieşit în cele din urmă din „vremea de strîmtorare“ cu caracter catastrofal, pentru a intra în mileniul domniei paşnice a lui Cristos, membrii lui se vor bucura de împlinirea promisiunilor lui Iehova într-o mult mai mare măsură, într-o proporţie completă sau permanentă. De aceea, să fim cu toţii „curajoşi şi foarte tari,“ ca să ajungem în viaţă în acel mileniu care se află atît de aproape acum!

[Notă de subsol]