După ce se poate recunoaşte un guvern adevărat?
EXISTĂ acum 150 de ţări care fac parte din Organizaţia Naţiunilor Unite. Probabil că şi tu trăieşti într-una din aceste ţări, ca şi alţi peste patru miliarde de oameni, — care însumează, practic, întreaga populaţie a lumii! Fiecare din aceste ţări are o anumită formă de guvernămînt. Stii tu care este forma cea mai obisnuită?
Este republica. Statele Unite, Egiptul, Uniunea Sovietică şi China figurează printre cele peste o sută de republici membre ale Naţiunilor Unite. După «Webster’s Third New International Dictionary», o republică este: «O formă de guvernămînt caracterizată prin aceea că puterea nu aparţine unuia, iar conducerea statului (presedinţia) nu este ereditar.» Contrar aşteptărilor unora, nici o naţiune nu este astăzi o adevărată democraţie, adică «o formă de guvernămînt în care poporul este învestit cu puterea supremă şi este exercitată direct de către el».
Sînt aceste guverne — aceste republici — reale pentru tine? ‘Bineînţeles’, ai putea răspunde tu. Dar pentru ce sînt ele reale? Printre altele, pentru că şefii acestor naţiuni sînt persoane reale. Oameni cum ar fi preşedintele Carter, preşedintele Sadat şi preşedintele Brejnev sînt bine cunoscuţi. Pe lînga aceasta, localităţile din care aceşti oameni guvernează Washington, Cairo, Moscova, — sînt tot atît de reale. Efectele hotărîrilor lor sînt resimţite nu numai de proprii lor cetăţeni, ci de populaţia întregului pămînt.
REGATELE ACESTEI LUMI
Regalitatea este şi ea o formă de guvernare obişnuită. După «The World Almanac» aproximativ 15 naţiuni — membre ale O.N.U. sînt regate. Un regat este o guvernare în care domnitorul este un rege. Printre regatele care fac parte din O.N.U. sînt Lesotho, Nepal, Danemarca, Suedia, Norvegia, Iordania, Arabia Saudită şi Marocul.
E adevărat că mulţi regi şi regine de astăzi în realitate exercită prea puţină putere, sau chiar deloc, ca de exemplu în Danemarca, Suedia şi Norvegia. Dar în unele ţări lucrurile nu stau aşa. Să examinăm Iordania, Marocul şi Arabia Saudită. Domnitorii acestor ţări sînt regii Hussein, Hassan şi Khalid. Ei exercită o autoritate reală, cu toate că recent activităţile regelui Khalid au fost limitate de o boală gravă.
Sînt oare reale pentru tine regatele membre ale O.N.U.? ‘Da’, ai putea spune tu. Ce le face reale şi adevărate? Nu numai faptul că regii sînt persoane reale, ci şi faptul că ei au supuşi reali — iordanieni, marocani şi arabi saudiţi. Aceşti supuşi sînt guvernaţi de o serie de legi, după cum remarcă «World Book Encyclopedia»: «Orice comunitate — de la familie pînă la naţiune — are reguli de conduită pentru a guverna viaţa membrilor ei». Aceste legi, precum şi limba, obiceiurile şi cultura unei naţiuni, permit să se facă distincţie între supuşii unui guvern sau altul.
UN ALT REGAT
Regatele aparţinînd Naţiunilor Unite nu sînt singurele regate existente. Cel mai însemnat regat dintre toate nu face parte din acest grup de naţiuni ale lumii. In ce constă marea importanţă a acestui regat?
Nu în numărul supuşilor lui, cu toate că ei sînt destul de numeroşi. Patruzeci şi două dintre cele 150 de state-membre ale O.N.U., luate fiecare în parte, au mai puţini cetăţeni decît supuşii acestui regat. Da, el are peste 2.100 000 de supuşi loiali! Anul trecut aceşti supuşi şi prietenii lor, totalizînd împreună 5.095 831, s-au adunat minti ce a făcut regele lor pentru ei. Si acesta este un număr care înseamnă mult. Numai 77 de naţiuni membre ale O.N.U. — aproximativ jumătate din ele — au luate individual, o populaţie mai numeroasă.
Multe guverne ale lumii dispun de un excelent sistem de educaţie. Dar acest regat are unul superior. Manualul lui principal are o răspîndire mai mare şi în mai multe limbi decît oricare altă carte din lume. Si unele dintre cărţile pe care el le tipăreşte pentru a-i ajuta pe oameni să înţeleagă Biblia, sînt printre cele zece carţi cu cea mai largă răspîndire în lume. In afară de aceasta, în fiecare an, supuşii lui tipăresc şi răspîndesc sute de milioane de asemenea cărţi, broşuri şi reviste educative. Ei ţin cinci ore de curs în fiecare săptămînă, în peste 40.000 de adunări de pe întinsul pămîntului, unde studiază legile acestui guvern şi se încurajează unul pe altul la supunere faţă de el.
Despre ce guvern regal este vorba?
Intr-o profeţie din vechime cu privire la acela care va ajunge domnitorul lui, Biblia spune: «Căci un copil ni s-a născut, un fiu ni s-a dat; şi guvernarea va fi pe umărul său; şi va fi numit Minunat, Sfetnic, Dumnezeu puternic, Tată veşnic, Prinţ al păcii. Creşterea guvernării sale şi a păcii nu va avea sfîrşit». — Is. 9:6, 7 «American Standard Version».
Ai recunoscut probabil în acest citat o profeţie privitoare la Cristos. Inainte de naşterea sa, îngerul Gabriel i-a spus mamei sale Maria: «Iehova Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său, şi el va domni ca rege . . . şi regatul său nu va avea sfîrşit.» (Luc. 1:32, 33). Cînd a ajuns la maturitate, Isus şi-a consacrat viaţa intereselor acestui guvern.
Cu o ocazie Isus a explicat: «Trebuie să vestesc vestea bună a Regatului lui Dumnezeu şi în alte oraşe, deoarece pentru aceasta am fost trimis» (Luca 4:43). Isus i-a învăţat şi pe discipolii săi să se roage cu privire la acest guvern: «Tatăl nostru care eşti în cer, sfinţească-se numele tău. Vie regatul tău. Facă-se voia ta, precum în cer aşa şi pe pămînt.» — Mat. 6:9, 10, «Authorized Version».
Este acest regat al lui Dumnezeu un guvern real pentru tine?
Isus Cristos a vorbit despre el ca despre un guvern care urma să aibă supuşi loiali. Cînd guvernatorul roman Pilat din Pont l-a întrebat dacă era rege, Isus a răspuns: «Regatul mai nu este o parte a acestei lumi. Dacă regatul meu ar fi o parte a acestei lumi, slujitorii mei s-ar fi luptat să nu fiu dat în mîinile iudeilor. Dar iată, regatul meu nu este de aici.» — Ioan 18:36
Cu puţin timp înainte de moartea sa, Isus le-a spus conducătorilor religioşi iudei: «De acum îl veţi vedea pe Fiul omului şezînd la dreapta puterii şi venind pe norii cerului» (Mat. 26:64). Ce a înţeles Isus prin aceasta?
El vorbea de profeţia biblică a lui Daniel privitoare la un «fiu al omului» care a fost adus înaintea «Celui Imbătrînit de zile», Iehova Dumnezeu. «Lui i-a fost dată domnie, demnitate, şi un regat», spune profeţia, «ca toate popoarele, grupurile naţionale şi limbile să-i servească» (Dan. 7:13,14). Aceasta arată că Isus Cristos cel înviat va domni în cer şi că întregul pămînt se va afla sub autoritatea sa regală.
Dar deoarece regatul lui Dumnezeu este ceresc — Isus Cristos, regele lui, Fiind invizibil — mulţi oameni nu-l consideră un guvern real. Totuşi, după cum am văzut, există motive temeinice să credem în existenţa sa.
SEMNE DISTINCTIVE ALE UNUI ADEVĂRAT GUVERN
După cum s-a menţionat, o dovadă principală a existenţei unui guvern real este faptul că el are supuşi. «In mulţimea poporului stă podoaba unui rege», spune Biblia (Prov. 14:28). El are şi legi care sînt aplicate, precum şi un sistem de educaţie. Are regatul lui Dumnezeu asemenea semne distinctive ale unui guvern real?
Da, noi am văzut că are. Mai bine de două milioane de oameni din lumea largă au făcut din legile Bibliei constituţia lor, regulile ce guvernează viaţa lor. Aceşti oameni au luat numele Marelui Legislator, numindu-se Martorii lui Iehova (Is. 33:22; 43:12). In adunările creştine ale Martorilor lui Iehova de pe întregul pămînt legile regatului lui Dumnezeu sînt respectate cu loialitate.
Cu toate că locuiesc în ţări diferite, vorbesc limbi diferite şi deosebesc prin cultură, aceşti supuşi ai Regatului sînt uniţi în mod minunat. Ei vorbesc «limba pură», unificatoare, a adevărului Bibliei (Tef. 3:9). In ascultare faţă de instrucţiunile Regelui, ei nu participă la afacerile politice sau conflictele naţiunilor lumii (Ioan 17:16; 18:36). Făcînd aceasta, ei aderă, de asemenea, la porunca Regelui lor de a se «iubi unii pe alţii», fiind identificaţi astfel ca discipolii săi. — Ioan 13:34; 1 Ioan 4:20, 21
Cînd iei în consideraţie caracteristicile unui adevărat guvern, devine clar că Regatul lui Dumnezeu are toate semnele distinctive ale unui astfel de guvern. Este vital pentru noi nu numai să recunoaştem acest fapt, ci să devenim totodată şi sprijinitorii activi ai acestei guvernări cereşti.