Poate fi credinţa învingătoare în lumea de astăzi?

TINARULUI îi lipsea un scop al vieţii care să-i aducă satisfacţii. Potrivit propriei sale mărturisiri, el era „un tulburător al ordinii, încă de la vîrsta de doisprezece ani“. Prins cu putere de patima folosirii drogurilor, nu era în stare să facă faţă „problemelor de nerezolvat“ ale lumii, şi el însuşi mărturiseşte: „Am început să mă supraalimentez. In ianuarie 1977 am încercat să mă sinucid. Nu mai puteam trăi în felul acesta. Fiecare secundă îmi făcea rău“.

După numai cîteva luni acelaşi tînar a găsit fericirea şi un scop în viaţă care aduce satisfacţii. De ce? Ce anume a produs schimbarea? Credinţă!

Numai de o viaţă fericită de familie nu se bucură un muncitor la o fermă de undeva din est, împreună cu soţia şi copiii săi. Tatăl era un slab cap de familie, cheltuindu-şi banii în cea mai mare parte pe tutun, pe băutură şi pe nuci de betel. El şi familia sa trăiau în condiţii de plîns, erau îmbrăcaţi sărăcăcios şi sufereau adeseori de foame.

Dar apoi omul începu să facă schimbări. Mai întîi a renunţat la băutură, şi-a recîştigat apoi deprinderea de a munci şi a început să aducă acasă mai mulţi bani. Doar în cîteva luni a reuşit să facă din casa lui o casă curată şi frumoasă.

Cui îi datora viaţa fericită de familie? Noii credinţe pe care o descoperise!

O fată de şai sprezece ani dintr-o ţară din America de Sud simţea cu putere necesitatea de a-şi schimba personalitatea, înlocuind-o cu una mai bună. Potrivit propriilor ei cuvinte, ea se revolta împotriva oricărui lucru care „mirosea a autoritate“. Fata ajunsese pînă acolo că se implicase în importul şi exportul de mărfuri de contrabandă. Pentru a folosi propria-i exprimare: ‘Eram o revoltată fără motiv’.

Totuşi fata aceasta a reuşit să facă o schimbare a personalităţii ei, părăsindu-şi îndeletniciril rebele şi ilegale. Cum a fost cu putinţă? Prin faptul că a dobîndit o credinţă întemeiată pe Biblie.

Simţămintele frăţeşti şi unitatea nu sînt prea obişnuite în lumea de astăzi. Mai ales războiul a contribuit mult la nimicirea acestui spirit de fraternitate. Urmăriţi însă experienţa a patru bărbaţi — trei marinari canadieni şi un ofiţer german de artilerie marină. Intr-o împrejurare din timpul celui de-al doilea război mondial cei trei canadieni au încercat să scufunde vasul ofiţerului. Foştii marinari canadieni s-au reîntîlnit după treizeci şi patru de ani. Puteţi să vă închipuiţi ce surpriză au avut atunci cînd au aflat că inamicul lor din timpul războiului devenise între timp fratele lor spiritual, ajungînd chiar să-l boteze pe unul dintre ei!

In concluzie, poate fi oare credinţa învingătoare în lumea de astăzi? Desigur. Mulţi oameni care au fost odinicară lipsiţi de speranţe, se bucură acum de un scop în viaţă însoţit de satisfacţii. Capi de familie, mane şi copii lipsiţi altă dată de bucurii, au acum satisfacţia unei vieţi fericite de familie. Mulţi oameni care au recunoscut că atitudinea şi conduită lor au fost cîndva greşite, au făcut schimbări pozitive în personalitatea lor. Iar unii dintre cei care au fost odinioară duşmani s-au unit prin legăturile de nesfărîmat ale fraternităţii şi unităţii.

Mai cu seamă cui îi revine răspunderea pentru aceste întîmplări favorabile? Credinţei victorioase! De fapt toate experienţele de mai sus au fost prezentate la diferitele congrese internaţionale ale Martorilor lui Iehova ţinute nu demult sub numele de „Credinţa victorioasă!“ Unele dintre ele au fost culese pentru a putea fi urmărite în relatarea de mai jos.