Am găsit adevărata cale spre dragoste, bucurie şi pace

SOTIA mea şi cu mine ne ducem astăzi să facem un studiu cu un tînăr toxicoman. De fiecare dată cînd îl vizităm ne întrebăm dacă îl vom găsi iar în adîncurile deprimării şi ale suferinţei. Poate aşa se întrebau şi cei care studiau cu noi prin anul 1970, căci şi noi fusesem hippy, ducînd acelaşi fel de viaţă ca şi acest tînăr.

Deşi nu eram căsătoriţi, Romy şi cu mine locuiam într-un apartament mare din Roma (Italia) împreună cu alţi cinci tineri. Voiam să descoperim sensul vieţii, să ştim cum să-i facem pe oameni să înţeleagă iubirea, pacea şi adevărul prin studierea arhitecturii, muzicii, artei dramatice şi chiar prin desene animate. In afară de faptul că foloseam haşiş şi L.S.D., practicam meditaţiile transcendentale şi studiam ştiinţele oculte. Dar în loc să ne rezolvăm problemele şi să aflăm răspunsuri la întrebările noastre, ajungeam într-o confuzie tot mai mare.

Văzînd că lucrurile mergeau din rău în mai rău, ne-am gîndit să părăsim societatea, oraşul şi „lumea“. Impreună cu tovarăşii noştri am organizat o călătorie avînd ca ţintă Polinezia, unde ne gîndeam să trăim aproape de natură, producînd cu propriile noastre mîini ceea ce ne-ar fi fost strict necesar pentru existenţă. Aceasta ne-a fost cea din urmă speranţă.

Inainte de a pleca, Romy şi cu mine am vrut să ne căsătorim, pentru a ne mulţumi familiile, deşi căsătoria legală conta prea puţin pentru noi. Că să-i întîlnesc pe părinţii prietenei mele, am plecat în 1970 în Elveţia. Romy fusese crescută de către mama ei, Tatăl ei divorţase şi se recăsătorise, iar acum el era martor al lui Iehova. După spusele lui Romy, el avea să ne plictisească pînă la disperare cu Biblia.

O VIZITA ACASA LA TATAL LUI ROMY

De îndată ce am sosit acasă la tatăl ei, acesta ne-a spus că nu puteam fuma decît în bucătărie sau afară şi că unul avea să doarmă la etaj, iar celălalt la parter, pentru că nu eram căsătoriţi legal. O asemenea fermitate ne-a făcut să cădem pe gînduri.

Eram hotărîţi cu orice preţ să-i arătăm că Biblia nu este decît pragul dezvoltării spirituale şi că ea nu învaţă purificarea sufletului, purificare care dă capabilitatea trăirii în armonie cu universul şi cu aproapele. Dar viitorul meu socru ne-a explicat că toate eforturile noastre de a ajunge prin noi înşine la evelaţie spirituală serveau în realitate scopurilor Diavolului şi că noi îi deschideam larg uşa de fiecare dată cînd efectuam golirea de sine în vederea meditaţiilor transcendentale. Este interesant faptul că experienţele noastre oculte şi toxicomania ne convinseseră că Diavolul exista, fiindcă în timpul meditaţiilor noastre simţeam realmente în interiorul nostru vibraţii maligne. In neliniştea noastră i-am vorbit despre lucrul acesta iniţiatorului nostru. El ne-a spus simplu că pentru a ajunge la purificare avem nevoie de curaj pentru a depăşi răul din noi.

Tatăl lui Romy ne-a vorbit despre vidul mintal prin care ajung demonii în stare să stăpînească pe cineva. El ne-a citit din Luca 11:24–26: „Cînd un spirit necurat iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, în căutarea unui loc de odihnă, şi după ce nu găseşte nimic, el zice: ‘Mă voi întoarce în casa mea de unde m-am mutat’. Si la sosire o găseşte măturată, curat şi împodobită. Atunci se duce şi mai ia cu el şapte spirite diferite, mai rele decît el, şi după ce intră, locuiesc acolo; iar situaţia finală a acelui om devine mai rea decît cea de la început“. Propria mea experienţă mi-a oferit o scurtă privire anticipată asupra adevărului afirmaţiilor Bibliei.

După această discuţie, Romy şi cu mine ne-am asumat riscul de a ne dezvălui unul altuia mantra, adică formula secretă esenţială în vederea meditaţiilor. In momentul în care ne-a scăpat cu greu de pe buze acest cuvînt, ne-am simţit amîndoi înţepeniţi de frig, pietrificaţi. Ne părăsise ceva care, în timp ce se îndepărta într-o fugă furioasa, ne-a dat senzaţia că sîntem prinşi într-un vîrtej. Ingroziţi de aceste manifestări, l-am trezit pe tatăl lui Romy ca să ne ajute. Văzîndu-ne starea de teroare, el s-a rugat imediat pentru noi lui Iehova. In acea noapte am putut dormi în pace, deşi separat, după cum ne ceruse tatăl lui Romy.

INCEPE STUDIUL BIBLIEI

Curînd după reîntoarcerea noastră la Roma, ne-am dus la biroul de filială al Societăţii Turnul de veghere ca să cerem dacă era posibil să studiem Biblia cu martorii lui Iehova. Intenţionam să mai rămînem încă hippy, dar am început să folosim mai rar droguri, de teamă că am putea fi tulburaţi de Diavolul.

Buna primire care ni s-a făcut la biroul de filială şi vizita noastră prin clădire au lăsat o impresie adîncă asupra noastră. Nimeni nu s-a arătat deranjat de îmbrăcămintea noastră şocantă gen hippy, cu toate că pe stradă oamenii ne întorceau spatele şi ne făceau din urmă observaţii lipsite de amabilitate. Inainte de a pleca ne-am lăsat adresa să ne viziteze cineva în vederea unui studiu al Bibliei.

Ne-au vizitat mai întîi doi tineri ca să discutăm despre Cuvîntul lui Dumnezeu. Intrucît ei erau mai tineri decît noi, Romy îi lua peste picior. Mai tîrziu ne-a vizitat un martor mai în vîrstă şi mult mai sever decît cei doi martori tineri. Deşi în repetate rînduri nu ne-a găsit acasă, el a continuat să ne caute aşteptînd mult şi lăsîndu-ne bileţele prin care fixa noi întîlniri. El nu s-a lăsat descurajat. Chiar de la cea dintîi vizită acest martor a rostit o rugăciune şi ne-a cerut să nu fumăm în timpul studiului. Ne-a invitat adeseori să luăm masa cu el, ştiind că mîncam prost.

Cu fermitate, dar cu dragoste, ne-a făcut să ne dăm seama de mîndria şi de aerele de superioritate pe care le afişam din pricina concepţiilor noastre filozofice greşite. El ne-a convins de urgenta necesitate de-a o rupe cu forţele spirituale rele, eliberîndu-ne de ele. O analiză a capitolului 19 din Faptele Apostolilor şi a textului din Deuteronom 7:25, 26 ne-a făcut, treptat, să ne descotorisim de anumite cărţi, inclusiv de cele de ocultism, ca şi de îmbrăcămintea folosită la şedinţele de iniţiere. Totuşi ne simţeam încă prinşi ca într-o plasă. Fără să ne dăm seama, scrisorile unei prietene de-a soţiei mele erau o sursă de necazuri. Pe întuneric, aceste scrisori îi dădeau senzaţia clară a prezenţei unor fiinţe supraumane ale căror ochi o priveau ţintă. De îndată ce se făcea lumină toate aceste manifestări încetau. De obicei era suficient să pronunţăm cu voce tare numele de „Iehova“. De îndată ce invocam numele lui Dumnezeu, influenţa demonică se depărta, pentru a reveni peste cîteva ore. Asta a continuat pînă am distrus scrisorile.

Intr-o noapte, pe cînd ne drogam amîndoi, soţia mea avu brusc prevestirea că aveam de gînd s-o ucid, iar eu simţeam că o forţă irezistibilă îmi apucă braţul silindu-mă să săvîrşesc crima împotriva voinţei mele. Deşi mă împotriveam cu toată puterea, această forţă mă împingea cu neînduplecare. Am reuşit să mă stăpînesc numai prin rostirea fără întrerupere a numelui lui Dumnezeu — „Iehova“. Pentru a preveni ceva şi mai rău, i-am spus soţiei să se îmbrace numaidecît şi să alerge la domiciliul unui martor, un bătrîn care cunoştea problemele noastre. Curînd m-am dus şi eu după soţia mea la acel martor. Era ora trei dimineaţa. Inţelegînd imediat situaţia, el ne-a ascultat, ne-a liniştit şi a rostit o rugăciune adecvată, după care ne-a însoţit acasă la noi.

REACTIA PRIETENILOR

Intre timp începuserăm să le vorbim despre adevărul biblic prietenilor noştri toxicomani. Le-am dat o Biblie şi publicaţia „Adevărul care conduce la viaţă eternă“. Insă aceşti prieteni m-au prevenit să mă feresc de înaintarea pe calea creştină de viaţă. Ei nu încetau să critice adevărul şi să rîdă de mine pentru că îmi tăiasem părul şi încetasem să mai iau droguri. Cit despre mine, nu pot să nu mă gîndesc la cuvîntele din 2 Corinteni 6:14–18: „Nu vă înjugaţi inegal cu necredincioşii. Căci ce tovărăşie are dreptatea cu nelegiuirea? Sau ce asociere are lumina cu întunericul? Afară de această, ce armonie există între Cristos şi Belial? Sau ce parte are un credincios cu un necredincios? Si ce acord are templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi sîntem templul lui Dumnezeu cel viu; aşa cum a spus Dumnezeu: ‘Voi locui în mijlocul lor şi voi umbla în mijlocul lor şi voi fi Dumnezeul lor, iar ei vor fi poporul meu’. ‘De aceea ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă (de ei)’, spune Iehova, ‘şi încetaţi să atingeţi ce este necurat’; ‘şi vă voi primi’. ‘Iar eu vă voi fi Tată şi voi îmi veţi fi fii şi fiice’, spune Iehova Cel Atotputernic“.

Nu mi-a fost uşor însă s-o rup cu aceşti prieteni. Mai ales unul dintre prietenii mei îmi era deosebit de drag. Acesta a fost foarte surprins cînd a văzut că mi-am tăiat părul şi că am început să lucrez cu regularitate. L-a şocat profund tot ce am întreprins. Lucrul acesta mă necăjea foarte mult. Cîndva, mai tîrziu, mă întorceam cu motocicleta, fluierînd şi cîntînd, de la şcoala unde lucram. Eram atît de fericit! Acelaşi prieten, la volanul maşinii sale, coborî geamul, surprins că mă vede atît de fericit. Bucuria mea îl făcu să-şi dea seama că drogurile îl făceau din ce în ce mai nefericit.

Drept urmare, chiar în aceeaşi zi, împreună cu soţia sa de şaisprezece ani şi cu verişorul său, veniră la Sala Regatului. Impresionaţi de bună primire ce li s-a făcut şi de fericirea participanţilor, începură să studieze Biblia cu Martorul care studia cu noi. S-au botezat apoi şi ei în acelaşi an cu noi. Ne bucurăm că dintre prietenii noştri toxicomani, pînă astăzi, patru şi-au consacrat viaţa lui Iehova.

Am găsit printre martorii lui Iehova mulţi prieteni adevăraţi, iubire autentică, bucurie şi pace. Nu vom uita niciodată răbdarea manifestată de către soţia Martorului care a studiat cu noi Biblia. Ea a învăţat-o pe Romy să gătească şi să menţină casa în ordine şi curăţenie. Datorită ei soţia mea îi poate mulţumi lui Iehova şi în domeniul vieţii creştine. (Prov. 31:27) In sfîrşit, noi sîntem uniţi cu adevărat într-o relaţie conjugală fericită. (De la un corespondent voluntar.)