Mijlocul pentru restatornicirea păcii

IEHOVA DUMNEZEU este „regele veşniciei“. El merită să fie adorat de toate naţiunile (Apoc. 15:3, 4). Ca Domn Suveran al uriaşului Univers are ‘plinătatea forţei dinamice’, pentru a împlini voia sa, atît în întregul spaţiu cosmic vast, nemăsurat, cît şi aici pe pămînt (Isaia 40:26; 55:11). Deoarece acest Rege puternic a promis să distrugă oamenii şi naţiunile rele de pe suprafaţa pămîntului, ne putem încrede că el va şi face aceasta (Ier. 25:32, 33). Totuşi, cum se va face aceasta? Ce mijloc va folosi pentru aceasta? Capitolul al şaptelea al cărţii lui Daniel ne răspunde la aceste întrebări. Iehova Dumnezeu, „Regele veşniciei“, este numit în acest capitol în mod potrivit ca „Cel îmbătrînit de zile“, şi este spus despre creaturile sale spirituale, sfinţii îngeri că îl servesc. După versetele 9 şi 10, profetul spune:

“M-am uitat mai departe, pînă cînd s-au aşezat nişte tronuri şi Cel îmbătrînit de zile a şezut jos. Haina lui era albă ca zăpada, şi părul capului său era ca lîna curată. Tronul său erau flăcări de foc, ale cărui roţi erau foc arzător. Un rîu de foc curgea şi ieşea dinaintea lui. Mii de mii erau aceia care-i prestau serviciu permanent şi de zece mii de ori zece mii cei care stăteau continuu direct înaintea lui. S-a dat ‘judecata’ (acestui ‘Imbătrînit de zile’) şi s-au deschis cărţile“.

Putem deduce celelalte cuvinte că prin executarea sentinţei „judecăţii“, sînt îndepărtate de pe pămînt puterile domnitoare comparate cu animale sălbatice (Dan. 7:11, 12). Totuşi, cine este împuternicit şi în stare să facă acest lucru?

“M-am uitat mai departe în vedeniile de noapte şi iată, pe norii cerului venea unul ca un fiu al omului şi a fost adus aproape da, înaintea lui. Si lui i-au fost date domnia, demnitatea şi împărăţia, pentru ca popoarele, neamurile şi oamenii de toate limbile, toţi să-i servească lui. Domnia sa este o domnie care durează în timp nedefinit, care nu va trece, iar Impărăţia sa este una, care nu va fi nimicită“ (Dan. 7:13, 14).

Această ‘împărăţie’ va aduce pentru omenire pe pămînt binecuvîntări veşnice. Cine este însă ‘acela ca un fiul al omului’? Si în ce relaţie stă acest rege cu Iehova, „Regele veşniciei“?

CINE ESTE „FIUL OMULUI“?

La timpul hotărît de el, Iehova a trimis pe Fiul său, prima sa creatură cerească, pe pămînt, pentru ca el să fie născut ca om perfect, adică cu un „Fiu al omului“. El a realizat aceasta în timp ce viaţa acestui Fiu spiritual a fost transferat în pîntecele Mariei, o fecioară evreică. Cu puţin timp înainte a apărut la Maria îngerul Gabriel şi i-a spus: „Iată, vei concepe şi vei naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus. Aceasta va fi mare şi va fi numit Fiul celui Preaînalt; şi Iehova Dumnezeu îi va da tronul tatălui său David . . . şi Impărăţia sa nu va avea sfîrşit“ (Luca 1:31–33; Apoc. 3:14).

Ca adult Isus a fost botezat şi uns cu spiritul lui Dumnezeu. După aceea a păşit pe calea pe care, după voia lui Dumnezeu, trebuia să meargă aici pe pămînt. La aceasta aparţine de asemenea că el îşi va jertfi viaţa sa umană perfectă, pentru ca după întoarcerea sa în cer, s-o poată folosi ca preţ de răscumpărare, pentru a mîntui omenirea din păcat şi moarte, pe care le moştenise de la primul om, Adam (Mat. 20:28). De asemenea, Isus a dovedit, prin ascultarea sa nezdruncinată şi prin loialitatea sa faţă de Tatăl său (a vestit Impărăţia lui Dumnezeu, cu toate că a fost persecutat, ba chiar omorît) că este potrivit pe deplin să fie Căpetenia Impărăţiei, care va aduce omenirii foloase durabile. „Fiul omului“ va domni într-o împărăţie cu totul deosebită, într-o împărăţie care stă sub suveranitatea lui Iehova, „Regele veşniciei“. Această împărăţie va face pe toţi contrarii lui Dumnezeu ‘să se bocească’. Ea îi va nimici pe toţi şi prin aceasta va face posibilă restatornicirea domniei lui Dumnezeu pe întregul pămînt (Mat. 24:30).

Această împărăţie a „Fiului omului“, Isus Cristos, este propriu-zis o formă suplimentară de exprimare a suveranităţii universale a lui Iehova. Ea este Impărăţia mesianică, care serveşte un scop cu totul hotărît. Profetul Daniel a descris-o ca pe o „piatră“, care s-a desprins dintr-un „munte“ (care simbolizează suveranitatea lui Iehova) şi a fost izbită contra unei statui uriaşe, care reprezintă împărăţiile (guvernele) pămîntului. Citim:

“In zilele acestor regi, Dumnezeul cerului va ridica o împărăţie, care nu va fi nimicită niciodată. Si împărăţia însăşi nu va trece la un alt popor. Ea va sfărîma toate aceste împărăţii şi le va pune capăt şi ea însăşi va dăinui pentru timpuri nedefinite.“ (Dan. 2:44).

După cum rezultă din profeţie, această împărăţie comparată cu o piatră, va ‘deveni un munte mare, care va umple tot pămîntul’ (Dan. 2:31–45). Prin această împărăţie va fi exercitată din nou suveranitatea lui Dumnezeu peste întreaga omenire, ceea ce va aduce cu sine binecuvîntări de nedescris. Totuşi, cînd va fi aceasta?