Botezul doar un început

Pentru studiul în cadrul adunării a acestui articol, se recomandă să se citească pasajele scripturale citate şi să se explice aplicarea lor în măsura în care timpul permite.

1 (a) Cum şi-a privit Isus botezul? (Ioan 6:38) (b) Cum ar putea gîndi unii din membrii ‘marii mulţimi’ despre botez?

Pentru Isus, botezul a însemnat, pur şi simplu, debutul serviciului său. El nu l-a privit ca sfîrşit, ci ca început al lucrului de care s-a ţinut cu tărie şi pe care a trebuit să–l promoveze. Care este situaţia cu tine? Te-ai lăsat botezat pentru a-ţi simboliza consacrarea faţă de Dumnezeu şi dorinţa de a face voia lui şi astfel să mărturiseşti în faţa altora că eşti un martor al lui Iehova? Probabil, ai făcut de curînd acest lucru, în lunile trecute sau în unul din ultimii ani, aşa ca mulţi alţii care acum sînt martori ai lui Iehova. Si ce? Crezi oare că ai făcut cel mai important pas şi-ţi poţi spune: „Ar fi extenuant. Oricine ştie că sînt un martor al lui Iehova şi fac parte din ‘mulţimea mare’ a ‘altor oi’ ale lui Isus, iar dacă mor acum, am siguranţa că voi fi înviat curînd sub împărăţia lui Dumnezeu“ (Ioan 10:16; Apoc. 7:9; Evr. 10:5–9)?

2 (a) Care exemplu ne poate fi un ajutor dacă ne gîndim la botez? (b) Ce atitudine faţă de căsătorie au astăzi mulţi?

² Este oare raţional şi potrivit să adoptăm o asemenea atitudine? Inainte de a continua să ne ocupăm de Isus, vom examina un exemplu, căsătoria. Chit că eşti sau nu căsătorit, ştii că mulţi privesc nunta însăşi ca un mare eveniment şi că pentru pregătirea ei se cheltuieşte mult timp, atenţie şi bani. Apoi, cînd evenimentul şi festivităţile legate de el au trecut, aceste persoane îşi zic: „Asta am făcut-o. Ce vine de acum, se va rezolva de la sine“.

3, 4. (a) Ce au recunoscut mulţi tineri în ce priveşte căsătoria? (Mat. 19:4–6). (b) Ce corespundenţă vom analiza acum?

³ Prea des tinerii nu sînt în clar cu faptul că căsătoria este începutul unei relaţii care trebuie promovată şi ocrotită mereu. Depunerea jurămîntului de credinţă şi înregistrarea legală vorespunzătoare, sînt doar un început. Mulţi îşi fac concepţii false şi nerealiste cu privire la căsătoria lor şi de aceea nu sînt pregătiţi pentru greutăţile neaşteptate, făcînd abstracţie de încercările la care se poate ajunge după ce a trecut prima excitaţie îmbucurătoare. Unul sau ambii parteneri simt apoi o anumită decepţie, aşa încît ei încep să caute în altă parte posibilităţile de a da frîu liber sentimentelor şi poftelor înăbuşite pînă acum, şi să-şi satisfacă dorinţele adînci. Apoi se termină în cele din urmă ce s-a „făcut“ şi respectivii îşi caută o nouă legătură. Nu este aceasta una dintre cauzele principale care duc la aşuarea multor căsătorii, lucru care aduce necaz şi amărăciune?

⁴ Vrem să vedem acum ce legătură există între exemplul descris mai sus şi botezul lui Isus, respectiv botezul tău propriu.

O RELATIE SCUMPA CU IEHOVA

5 De unde avea Isus pe timpul botezului său cunoştinţă exactă şi înţelegere clară?

⁵ Să ne întrebăm mai întîi cum şi-a privit Isus botezul. In evanghelii se spune pe scurt ceea ce i-a trecut prin minte înainte de a se duce la „Ioan (Botezătorul) la Iordan, pentru a fi botezat de el“. (Mat. 3:13.) Examinează totuşi trecutul lui. Pe baza celor întîmplate pe cînd era în vîrstă de numai 12 ani, ştim ce înţelegere bună avea el asupra Scripturilor ebraice, lucru care relatează că „băiatul Isus“ a rămas aproape trei zile în templu, unde „a şezut înconjurat de învăţători“ şi că toţi „cei ce-l ascultau (se mirau) într-una de priceperea şi răspunsurile sale“. Gîndeşte-te şi la cele spuse mamei lui: „N-aţi ştiut că trebuie să fiu în casa Tatălui meu?“ (Luca 2:43–49). Evident, el a ştiut că s-a născut ca urmare a unei minuni. De asemenea, el pricepea probabil în mare măsură semnificaţia celor vestite de îngerul Gabriel mamei sale, Maria, adică că ea va primi un fiu prin forţa spiritului sfînt şi că el va primi regalitatea de la Dumnezeu. Nu trebuia ca el să fi cunoscut şi însemnătatea cuvintelor inspirate pe care Simeon le spusese Marie: „O sabie lungă va străpunge sufletul tău propriu“, prin care s-a prezis ce chin şi ce mîhnire va simţi ea cînd îşi va vedea fiul pe stîlpul de tortură (Luca 1:30–33; 2:34, 35).

6 (a) De unde avea Isus o imagine precisă, după cum el însuşi a arătat, atunci cînd s-a prezentat la botez? (b) Ce atitudine a avut Isus şi pe ce s-a bazat ea?

⁶ Din toate acestea putem conchide, negreşit, că Isus îndeosebi cînd a împlinit 30 de ani a avut o imagine clară a lucrurilor care-l aşteptau. El a ştiut că botezul era doar un început. Numai un început al serviciului său şi al răsplătirii de mai tîrziu pentru credincioşia sa? Nu. Cu aceasta era în legătură altceva de o însemnătate mult mai profundă, ceva mult mai important şi mai scump. A fost vorba de relaţia cu Tatăl său ceresc, relaţie care a dobîndit acum o nouă semnificaţie, una spirituală. Faptul reiese din Psalm 40:6–10, unde, după cum a recunoscut neîndoielnic, se vorbeşte în mod profetic despre el, relatîndu-se despre jertfirea trupului său uman perfect în locul tuturor jertfelor de animale care erau aduse sub legea emisă prin Moise. In Evrei 10:5–9, unde Pavel citează acest pasaj, se confirmă că aceasta este interpretarea corectă. Dar ce atitudine a avut Isus în ciuda suferinţelor şi morţii legate de această jertfă şi pe ce s-a bazat această atitudine? Observă răspunsul dat în Psalm 40:8 „Plăcerea mea a fost să fac voia ta, o Dumnezeul meu, iar legea ta este înăuntrul meu“.

7 (a) Ce relaţie a păstrat neîncetat Isus faţă de Tatăl său, şi ce a fost cauzat prin aceasta? (b) Cum şi-a păstrat şi şi-a întărit Isus această relaţie după botezul său? (Evrei 5:7–9.)

⁷ Cît de clar se exprimă prin aceasta nu numai atitudinea spirituală a lui Isus, ci şi aprecierea lui adîncă şi nevoia din inimă de a păstra o relaţie de continuă subordonare şi predare faţă de Tatăl lui ceresc! Lui Isus i-a adus întotdeauna bucurie să facă voia tatălui său îndeosebi în timpul cînd ştia că sosise clipa să o ia pe această cale a jertfirii. Botezul lui a fost numai primul pas. După aceea, el a trebuit să-şi păstreze această relaţie, căutînd mereu să placă tatălui său şi să–l cinstească indiferent de ce va veni, „şi la bine şi la rău“ cum adesea se zice cînd o pereche tînără depune jurămîntul de fidelitate. Cînd i-a stat în faţă ultima probă chinuitoare, el a spus Tatălui său: „Tată, mîntuieşte-mă din această oră. Dar de aceea am ajuns în această oră. Tată, glorifică-ţi numele tău“ (Ioan 12:27, 28).

8 (a) Ce bucurie ai simţit cînd ai făcut progresele care au dus la consacrarea ta? (b) Ce apreciere poţi avea, la fel ca şi Isus, avînd în vedere suferinţele?

⁸ Dar cum se prezintă lucrurile cu tine? Se poate aplica şi în privinţa ta exemplul căsătoriei şi îţi este în vreun oarecare fel, de ajutor? Fireşte, nu există nici o asemănare, dacă am vrea să comparăm trecutul tău cu acela al lui Isus aflat la 30 de ani. Si oare n-ai simţi mare bucurie să afli adevărul despre, ce fel de Dumnezeu este Iehova, „un dumnezeu îndurător şi milostiv, încet la mînie şi abundent în bunătate iubitoare şi adevăr“? (Exod 34:6.) N-a fost o mare plăcere pentru tine, ca şi pentru Isus, nu numai să cunoşti planurile lui Iehova ci să vezi şi modul cum poţi corespunde acestui plan? Tu ai recunoscut că prin pasul consacrării faci parte din numărul celor cărora Pavel le-a scris: „El [Iehova] ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în împărăţia fiului dragostei lui“ (Col. 1:13). Nu încape încoială că pentru tine este la fel de clar ca şi pentru Isus că a te declara un serv devotat al lui Iehova atrage după sine şi suferinţe. Poate botezul tău a fost precedat de anumite probe şi ostilităţi, dar tu ai avut preţuire pentru cele învăţate şi ai fost decis să te ţii tare de ele.

9 (a) Cum se arată aici asemănarea cu relaţia conjugală? (b) In ce relaţie favorabilă ai ajuns tu la botez şi cum ar trebui s-o priveşti? (Mica 4:5) (c) In faţa cărei întrebări însemnate te afli acum?

⁹ In acest loc, intervine asemănarea cu relaţia conjugală. Ti-ai privit consacrarea şi botezul dintr-un punct de vedere îngust, sau larg? Ai avut sentimentul că ai făcut deja tot ce a fost necesar? Sau ţi-ai dat seama că ai intrat într-o relaţie personală şi anume, nu cu o altă creatură, ci cu cel mai înalt din univers, cu care însă poţi vorbi într-o legătură intimă şi căruia i te poţi adresa ca tată au tău? Ai recunoscut că a început ceva ce nu poate fi considerat un lucru de la sine înţeles, ci ceva ce poate şi trebuie să fie promovat şi păstrat, pentru ca să nu piardă din însemnătate şi să ajungă în pericolul de a suferi daune şi de a găsi poate un sfîrşit? Ai fost tu hotărît să spui în toate împrejurările la fel ca Isus: „Tată, glorifică-ţi numele tău“? Intrebarea cea mai mare pe care trebuie să ţi-o pui sună deci: Cum se poate întări şi adînci această relaţie mai preţioasă ca orice, pe care am dobîndit-o cu tatăl meu ceresc?

A ZIDI PE O TEMELIE SIGURA

10 (a) Pentru ce ar trebui să studiezi cu sîrguinţă personal Biblia? (b) Cum poţi face aceasta? (2 Tim. 3:14, 16, 17).

¹⁰ In primul rînd este important felul cum procedezi la studiul personal al Bibliei şi să înveţi cum poţi aplica practic în viaţa de zi cu zi cele învăţate. Isus a găsit întotdeauna bucurie în a face voia lui Dumnezeu, căci a putut spune: „Legea ta este înăuntrul meu“ (Ps. 40:8). El studiase Cuvîntul lui Dumnezeu şi-l putea aplica. Tu poţi face, de asemenea, acest lucru căci în Psalmul 1:1–3 se spune: „Fericit este omul care-şi are plăcerea în legea lui Iehova şi care citeşte cu voce înceată zi şi noapte în legea sa“. Mai departe se spune că un asemenea om se aseamănă unui pom care aduce rod necontenit şi este mereu verde, şi că ‘tot ce face el, va reuşi’. Aceasta înseamnă mai mult decît citirea superficială a Bibliei. Pretinde ca tu să treci mereu cu ochii atît peste Cuvîntul lui Dumnezeu, cît şi peste hrana spirituală împărţită de „servul înţelept şi credincios“ şi sfatul său, şi să constaţi mereu ce influenţă au acestea în fiecare domeniu al vieţii tale. (Mat. 24:45–47).

11 (a) Cu ce scop ar trebui să ne însuşim o cunoştinţă exactă? (Fil. 1:9–11.) (b) Ce fel de lagătură ar trebui să creăm între noi şi Iehova şi cum?

¹¹ Nu face greşeala de a crede că prin studiu s-ar cîştiga doar o cunoştinţă asupra cadrului exterior al adevărului. O cunoştinţă exactă este absolut importantă. Dar nu în sensul de a putea reda din memorie o mulţime de fapte şi date. Ar trebui ca prin aceasta să fii mai degrabă ‘umplut cu înţelepciune şi pricepere spirituală ca să umblii într-un mod demn de Iehova şi să–i placi pe deplin, în timp ce continui să produci roade în orice lucrare bună, şi pentru a răbda pe deplin şi pentru a fi răbdător cu bucurie’ (Col. 1:9–11). La fel ca şi în căsătorie, aceasta îndeamnă o înţelegere crescîndă şi o afecţiune tot mai mare, făurindu-se o legătură care nu poate fi frîntă niciodată. A existat într-un timp cînd creştinii evrei ajunseseră „tari la ureche“. Le lipsea studiul personal şi aplicarea acestuia, iar ei aveau nevoie de lapte ca nişte copii. Observă, de aceea, ce le-a scris Pavel: „Hrana tare, însă, aparţine oamenilor maturi, celor care şi-au antrenat prin întrebuinţare capacitatea de discernare, în vederea deosebirii dintre dreptate şi nedreptate. Nu simpla cunoaştere, ci spiritul propriu adevărului, „dragostea faţă de adevăr“, este cel ce mîntuieşte (Evrei 5:11–14; 2 Tes. 2:10; 1 Cor. 8:1, 2).

12 (a) Ce lipsă prejudiciază adesea raporturile omeneşti? (b) Ce calitate deosebită este foarte necesară pentru reinstaurarea unor raporturi bune?

¹² Ne vom ocupa şi cu rugăciunea. Exemplul căsătoriei ne va fi din nou de ajutor. Oare nu schimbul defectuos de idei este primul semn al prezenţei unei prăpăstii între bărbat şi femeie? Cauza principală ar putea să nu iasă la iveală. Ar putea fi pur şi simplu o neînţelegere, sau să stea în faptul că unul din cei doi este din fire reţinut sau timid. Totuşi dacă, schimbul slab de idei persistă, relaţia dintre cei doi va suferi fără descuţie şi se ajunge la raporturi încordate. Această stare de lucruri poate fi eraditată, numai în baza unor eforturi conştiente depuse în vederea restabilirii schimbului de idei Aceasta nu este uşor. Mai mult decît oricare altă calitate, smerenia ambilor parteneri este absolut necesară.

13 La ce probleme se poate ajunge cu timpul în ce priveşte rugăciunea? (1 Petru 4:7.)

¹³ Cum se poate aplica acest lucru în privinţa spirituală? Pe drumul spre consacrarea şi botezul tău, n-au existat probabil prea mari greutăţi. Această preţuire pentru adevăr şi dragostea ta pentru cel ce-a dat adevărul, te-au îndemnat să faci acest prim pas, iar tu îţi exprimi în rugăciune recunoştinţa adîncă faţă de Iehova şi dorinţa de a i te preda fără rezerva din tot sufletul. Ai apucat pe o nouă cale de viaţă. Pe baza imperfecţiunii şi a altor factori, entuziasmul iniţial poate slăbi, cum se poate întîmpla şi în căsătorie. Ar fi posibil ca treptat sau chiar brusc să-ţi cadă tot mai greu să te rogi, sau ca rugăciunea să-ţi devină o deprindere executată mecanic. Ce faci atunci?

14 Ce poţi intreprinde dacă rugăciunile tale sînt împiedicate? (Iac. 5:14, 15.)

¹⁴ Nu invoca nici o scuză şi nu căuta să-ţi dai dreptate. Aceasta ar fi contrarul smereniei. Depune mai degrabă eforturi cinstite şi sincere pentru a constata cauza propriu-zisă. Este conştiinţa ta neliniştită în privinţa unui anumit lucru? Aceasta poate duce cu uşurinţă la împiedicarea rugăciunilor tale. Ai ajuns cumva mai slab şi permiţi ca presiunea vieţii zilnice să-ţi răpească prea mult din timpul şi atenţia ta. Este vorba de o slăbiciune repetată, înrădăcinată mai adînc în tine decît crezi tu? N-ar fi mult să zici: „Nu voi putea termina niciodată ce-am început“. Dacă dificultatea a ajuns atît de serioasă încît crezi că nu te-ai mai putea apropia de Iehova în rugăciune, atunci mai există doar o posibilitate, şi anume să te destăinuieşti unui serv al lui Iehova, cel mai bine unui supraveghetor sau unei alte persoane mature şi să–i ceri ajutor. Aceasta pretinde, fireşte, smerenie, dar nu este, în fond, atît de greu pe cît îl crezi, şi, la urma urmei, strădania va merita osteneala. Chiar şi în viaţa familială, un frate sau o soră mai în vîrstă, e în stare să ajute uneori unuia mai tînăr să se împace din nou cu tata sau mama. La fel, poate fi şi în casa lui Dumnezeu.

15 De ce folos sînt rugăciunile din inimă adresate lui Iehova? (Mat. 6:6.)

¹⁵ Valoarea rugăciunii nu poate fi îndeajuns accentuată; nu înţelegem rugăciunea formală, ci rugăciunea care reflectă preţuirea adîncă pentru tot binele pe care Iehova l-a făcut pentru noi şi pentru alţii. Da, am dori să ne manifestăm interesul afectuos pentru alţii, rugîndu-ne ca Dumnezeu să le ajute să-şi depăşească problemele şi să ne ajute şi nouă la rezolvarea problemelor noastre. Aceasta ne va feri să devenim egocentriţi, ceea ce ar fi contrarul smereniei.

16 (a) Cum ne ajută psalmistul să nu uităm că botezul este doar un început? (b) Cum se face că Isus a fost un exemplu elocvent pentru noi?

¹⁶ Mai există un lucru, important pentru terminarea edificării noastre pe un fundament sigur şi care ne ajută să ne amintim că botezul n-a fost decît un început. Si acest lucru este amintit în Psalmul 40, versetele 9 şi 10: „Am făcut de cunoscut vestea bună a dreptăţii în adunarea cea mare. Iată! Nu-mi reţin buzele. O Iehova, tu însuţi ştii prea bine . . . credincioşia şi mîntuirea ta le-am vestit eu. N-am ascuns bunătatea ta iubitoare şi veracitatea ta“. Aceasta s-a potrivit cu siguranţă la Isus care a fost hotărît să ducă la bun sfîrşit ceea ce începuse la botezul său (Ioan 4:34). Cu aceste cuvinte, psalmistul îşi exprimă dragostea mare a lui faţă de Iehova şi faţă de însuşirile lui bune, precum şi dorinţa puternică ca numele bun al lui Iehova să fie pe deplin justificat. Dar el a exprimat prin aceasta şi dragostea de aproapele şi dorinţa firească de a face de cunoscut aceste lucruri şi altora, îndeosebi celor ce au urechi care aud şi care reacţionează în consecinţă, colaborînd la edificarea „adunării celei mari“. Prin faptul că Isus a scos în evidenţă aceste cuvinte, el ne-a dat un exemplu proeminent (Mat. 9:36–38; Ioan 17:6, 18–21.)

17 Cum putem arăta că sîntem interesaţi de oameni? (Luca 10:2, 5, 6.)

¹⁷ Un lucru este demn de observat în toată această discuţie. Isus n-avea la sine un exemplar al Scripturilor ebraice, totuşi, în timp ce învăţa pe alţii, s-a referit mereu la aceste scripturi şi a citat din ele. Pentru noi este mai uşor să citim Biblia în formă tipărită. De aceea, este avantajos să învăţăm cum se poate întrebuinţa Biblia însăşi cînd punem mărturie oamenilor. Ar trebui să fim interesaţi de oameni, să arătăm acest lucru vorbind din nou oriunde se manifestă interes pentru a încerca instituirea unui studiu biblic la el acasă.

18 In ce fel îşi pot lărgi persoanele botezate cîmpul de activitate? (1 Cor. 16:9.)

¹⁸ Poate ai şi posibilităţi să-ţi lărgeşti cîmpul de activitate ca vestitor al adunării, ca vestitor ajutător sau vestitor general cu timp deplin al veştii bune, sau ca misionar sau membru al unei familii Bethel. Fireşte, nu oricăruia îi stă la dispoziţie orice privilegiu de serviciu, totuşi cînd e prezentă o dorinţă serioasă şi se planifică în mod realist şi dacă respectivul face din dorinţa inimii lui un obiect de rugăciune, adesea se deschide calea de a perticipa într-o măsură şi mai mare la facerea voiei lui Iehova.

19 Ce ar trebui să păstrez mereu în inimă în caz că eşti botezat? (2 Cor. 4:6, 7.)

¹⁹ N-ar trebui să ai niciodată sentimentul că cinave ar încerca să te pună sub presiune, totuşi ar trebui să păstrezi în inima ta ce reprezintă botezul tău. Ca un serv predat al lui Iehova tu stai pe un loc extrem de privilegiat. Ar trebui să simţi interesul cordial pe care familia lui Iehova din cer şi de pe Pămînt îl are pentru tine, şi ca urmare a acestui lucru, ar trebui să te simţi îndemnat să progresezi în serviciul tău pentru Iehova. Nu uita. Botezul tău a fost doar un început.