„Biserica este slabă”

În revista Christianity Today se putea citi: „Astăzi biserica este aşa de slabă, pentru că preoţii au neglijat să înveţe pe credincioşi să facă acelaşi lucru ca ei.” Mai departe se spune că după învăţătura lui Isus n-ar fi îndeajuns să transmită credincioşilor pur şi simplu o cunoştinţă biblică superficială. El ar fi învăţat în privinţa „extinderii serviciului său.” Aceia pe care i-a învăţat el, trebuiau şi ei, la rîndul lor, să înveţe pe alţii. Totuşi o asemenea şcolarizare nu este de obicei recunoscută la oamenii care merg des la biserică.

Dintr-un raport în El Catolicismo, o publicaţie care apare la Bogatá (Columbia), reiese că conducătorii bisericii în Spania au ţinut o conferinţă la care starea slabă a bisericilor au comparat-o cu „succesul” martorilor lui Iehova. Au fost de acord că bisericile prea se adîncesc în afacerile lumeşti şi ar fi neglijat să dea adevărurile mai departe altora. La conferinţă s-a vorbit: „Probabil au neglijat [bisericile], mai ales, acel lucru cu care s-au ocupat martorii cel mai mult: vizitarea oamenilor acasă, ceea ce a aparţinut metodei de învăţare apostolică a bisericii primare. În timp ce bisericile s-au mărginit cel mai mult la aceea să ridice case ale lui Dumnezeu, să tragă clopotele pentru a atrage pe oameni şi să le predice de la înălţimea amvonului . . . martorii urmează metoda apostolică de a merge din casă în casă şi de a profita de orice ocazie pentru a pune mărturie.”

Martorii lui Iehova nu se sevesc numai de aceeaşi metodă ca Isus şi apostolii în timp ce îi vizitează pe oameni acasă, ci imită chiar şi metoda apostolică de a învăţa pe alţii în calitate de învăţători ai Bibliei. Isus a spus urmaşilor săi: „Faceţi ucenici din oamenii tuturor naţiunilor.” Un ucenic face aceeaşi lucrare ca învăţătorul său (Mat. 28:19–20).

Medici ca dictatori?

Cînd un american de 24 de ani care participase ca soldat în războiul din Vietnam, a fost primit într-un spital din New Jersey, a fost lăsat să creadă că i se va respecta dorinţa şi nu i se va face transfuzie de sînge ci se va folosi un oarecare alt tratament. Atît el cît şi soţia sa şi fratele său, au convenit aceasta cu administraţia spitalului.

Spitalul şi-a procurat cu toate acestea, o hotărîre judecătorească, care permite medicilor să folosească sînge. Apoi s-a spus bolnavului, la miezul nopţii, că i se va da ceva ca să poată dormi. După aceea, în timp ce era în afara conştiinţei, i s-a administrat sînge.

Un asemenea procedeu dictatorial, derutant, este o înjosire pentru persoane care apreciază libertatea de a hotărî, garantată de constituţie. Ca să pui stăpînire pe trupul unui adult prin aceea că-l păcăleşti, lăsîndu-l să creadă că i se dă un calmant şi apoi să-i administrezi un tratament, pe care el însuşi l-a refuzat — nu este aceasta un fel de dictatură?