A trăi conform credinţei creştine
DESPRE urmaşii lui Isus Cristos care au trăit în primul secol, se spunea că ei aparţineau „Căii“ (Fapte 9:2). Aceasta se poate spune despre creştini şi astăzi. De ce? Deoarece toată viaţa lor se învîrteşte în jurul credinţei în Cristos. Si ei sînt întocmai ca şi Isus devotaţi din toată inima, lui Iehova Dumnezeu. Ei trăiesc conform credinţei lor.
Poate studiezi zilnic cu martorii creştini ai lui Iehova şi vizitezi întrunirile lor în sala Impărăţiei. Dacă da, atunci probabil te bucuri de învăţătura biblică, pe care o primeşti în acest mod. Dar foarte probabil că tu ai observat că la închinarea lui Iehova, adevăratul Dumnezeu, aparţine mai mult decît doar recunoaşterea anumitor învăţături şi întilnirea cu oameni care cred în Dumnezeu şi în Cristos. Exercitarea adevăratei religii influenţează cu mult mai mult întreaga viaţă a unui creştin.
Unii oameni cred că dacă cineva ia în serios credinţa, va fi foarte îngrădit în libertatea lui. Ei găsesc că ar fi deja destul faptul că trebuie să ţină la legea impozitelor „cezarului“, la regulile de circulaţie şi la multe alte hotărîri. Aceste persoane zic că ele voiesc să fie libere. Ei n–au recunoscut încă că acolo, unde este spiritul lui Iehova, este libertate. Ei trebuie să afle încă, mai întîi, că ‘poruncile sale nu sînt grele’ (2 Cor. 3:17; 1 Ioan 5:3).
A păzi poruncile lui Dumnezeu şi a trăi conform credinţei creştine nu face numai liber pe cineva, ci şi într–adevăr fericit. Să examinăm spre exemplu activitatea profesională a unui creştin. Deoarece Biblia condamnă lenevia, un creştin adevărat este un muncitor harnic (Prov. 20:4). Prin sîrguinţa sa, el devine mai iscusit. Iscusinţa mai mare ar putea să–i asigure la rîndul ei, locul său de muncă sau să i se acorde lui o avansare. Dacă un patron trebuie să concedieze oameni, probabil că pe un astfel de om îl va reţine. Forţele de muncă conştienţe, iscusite au căutare. Cuvîntul lui Dumnezeu spune potrivit: „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lîngă regi, nu lîngă oamenii de rînd“ (Prov. 22:29).
Să presupunem, însă, că patronul tău îţi cere să înşeli un client. Biblia spune: „Cumpăna înşelătoare este pentru Iehova ceva scîrbos“. Dumnezeu uraşte „limba mincinoasă“, şi „mai mult preţuieşte un sărac decît un mincinos“ (Prov. 11:1; 6:16, 17; 19:22). Deoarece tu doreşti a plăcea lui Dumnezeu, ai putea să spui cu tact patronului tău că tu nici nu vei minţi, nici nu vei înşela, nici chiar la cererea sa. Vei pierde tu oare, din această cauză locul tău de mincă? Nu, neapărat; căci adesea cineva, care ţine tare la principiile sale, de abia atunci este respectat pe drept. In afară de aceasta, cei mai mulţi patroni apreciază lucrătorul, care nu înşeală şi nu fură.
Natural, s–ar putea întîmpla ca, din cauza credincioşiei tale faţă de principii, să–ţi pierzi lucrul. In acest caz ar trebui să–ţi cauţi un alt post în care nu trebuie să procedezi contra conştiinţei tale. Totuşi, mîna lui Iehova nu e prea scurtă. „Am fost tînăr“, declară psalmistul David sub inspiraţie divină, „şi am îmbătrînit, şi totuşi n–am văzut pe cel drept cu totul părăsit, nici urmaşii săi cerşindu–şi pîinea“ (Psalm 37:25).
Chiar şi copiii de şcoală, care traiesc conform credinţei creştine, au dorinţa „să aibă o conştiinţă cinstită“ (Evrei 13:18). Deoarece ei la lucrările de clasă nu pot înşela, sînt mai atenţi la învăţătură şi din această cauză învaţă mai mult decît elevii, care înşeală (copiază). Modul de procedură creştin este aşadar, răsplătit. In afară de aceasta, creştinii cinstiţi, pot să doarmă liniştiţi“, deoarece ei au o conştiinţă bună (Prov. 19:23 Bruns).
Oamenii, care trăiesc conform credinţei creştine, se feresc de asemenea, de imoralitatea sexuală, căci ei doresc să placă lui Iehova. Ei ştiu, însă, că „Dumnezeu . . . . condamnă pe toţi cei ce comit imoralitate şi adulter“ (Evrei 13:4; N.T. 68). Astăzi mulţi revendică aşa–numita libertate sexuală. Ei nu vor să se lase îngrădiţi de principiile biblice. Cine este, cu toate acestea, liber de grijile şi de multe alte probleme provocate de infidelitate în căsnicie? Aceia, care trăiesc conform credinţei creştine.
In cartea Bibliei „Proverbe“ este vorba de un tînăr care ducea lipsă de inimă (motive bune de pornire) şi care a fost ademenit de o femeie imorală. „Deodată“, aşa se spune, „a început să meargă după ea, ca boul care se duce la tăiere . . . . pînă cînd o săgeată îi străpunge ficatul, aşa ca o pasăre care dă buzna în laţ şi nu ştie că o va costa viaţa“ (Prov. 7:6–23). Sifilisul atacă frecvent ficatul ca şi alte organe şi urmările acestor boli sexuale pot să ducă la moarte. Dar cel ce trăieşte conform credinţei creştine evită un comportament imoral, prin care ar putea să–şi atragă asupra sa o pagubă corporală, sufletească sau spirituală.
Să ne gîndim de asemenea, la viaţa de familie. Să luăm în consideraţie, spre exemplu, relaţia dintre soţ şi soţie. Apostolul Pavel a scris: „Fiecare din voi, individual, să–şi iubească nevasta ca pe sine însuşi; pe de altă parte soţia să aibă un respect adînc pentru soţul ei“ (Efes. 5:33). O soţie care ar dori să fie iubită şi apreciată de soţul ei, trebuie, natural, aşa să se comporte, încît să trezească aceste sentimente în el. Chiar şi un soţ nu va fi respectat, dacă nu se poartă aşa ca să merite acest respect.
O comportare creştinească îşi produce efectul favorabil asupra fiecărei căsnicii, şi într–o familie în care toţi produc însuşiri plăcute lui Dumnezeu, domneşte de obicei o atmosferă bună. O familie, ai cărei membrie dovedesc însuşiri ca: iubire, milă, prietenie, smerenie, blîndeţe şi răbdare are toate motivele să fie fericită. (Colos. 3:12–14).
A trăi conform credinţei creştine aduce multe avantaje cu sine. Aceasta nu cere însă, nici un ascetism, nici o abnegaţie extremă. Creştinii îşi permit, spre exemplu, odihnă şi recreaţia necesară. Biblia spune: „Pentru toate există un timp anumit . . . .; este timp pentru a plînge şi timp pentru a rîde; este timp pentru tînguire şi timp pentru a sălta“ (Ecles. 3:1, 4).
Cu cît înveţi mai bine Cuvîntul lui Dumnezeu, Biblia, cu atît mai mult vei cunoaşte că o viaţă creştinească este echilibrată şi aduce cu sine bucurie şi mulţumire. Cine respectă poruncile lui Iehova, nu le simte ca o povară. Dimpotrivă, el ştie ce înseamnă într–adevăr a fi liber şi fericit, căci ‘a cunoscut adevărul şi adevărul l–a făcut liber’. (Ioan 8:32). Această experienţă o dobîndesc toţi aceia, care trăiesc într–adevăr conform credinţei creştine.