Cum ştim noi că guvernarea lui Dumnezeu îşi va exercita în curînd puterea peste pămînt

Avem noi nevoie, după părerea ta, de o guvernare într-adevăr dreaptă, o guvernare care poate să rezolve problemele prin care s-a produs atîta suferinţă în lume? Crezi tu că această necesitate va fi satisfăcută vreodată?

Noi avem toate motivele să credem că da. In ce fel?

MOTIVUL PENTRU INCREDEREA NOASTRA

Noi putem să fim aşa de siguri de aceasta, deoarece chiar şi Creatorul omului cunoaşte necesitatea unei guvernări drepte, şi este scopul Său declarat de a instaura o asemenea guvernare. Să ne surprindă oare, faptul că el face aceasta? Dacă tu ai avea putere pentru acest scop, n-ai crea tu, atunci, o guvernare care să activeze favorabil pentru toţi oamenii? Cu siguranţă. Oare să nu aşteptăm atunci, de la Creatorul nostru tot atît de mult?

Isus Cristos a cunoscut scopul lui Dumnezeu, de aceea cînd a fost pe pămînt, el i-a învăţat pe urmaşii săi să se roage pentru guvernarea lui Dumnezeu. Poate te-ai rugat şi tu pentru aceasta, în timp ce ai îndreptat spre Dumnezeu cuvintele: „Vie împărăţia Ta, facă–se voia Ta, precum în cer şi pe pămînt.“ Matei 6:9, 10, Biblia Luther. Stii tu cum va veni această guvernare a Impărăţiei?

Acest lucru este explicat într-o profeţie biblică, care sună după cum urmează: „Dumnezeul cerului va ridica o împărăţie, care nu va fi niciodată nimicită . . . Ea va sfărîma şi va nimici toate acele împărăţii şi ea însăşi va dăinui veşnic.“ (Dan. 2:44). Da, guvernarea lui Dumnezeu va veni cu forţă nimicitoare, pentru a înlătura toate guvernările omeneşti prezente pe pămînt. Aceasta înseamnă sfîrşitul acestei lumi nedrepte şi prin aceasta drumul pentru o lume sub o guvernare prin împărăţia lui Dumnezeu, va fi liber. (2 Pet. 3:5–7; 1 Ioan 2:17).

Avem motiv să credem că aceasta se va întîmpla în curînd, încă în timpul vieţii noastre? Cu aceasta ajungem la o profeţie însemnată a lui Isus Cristos.

O PROFETIE INSEMNATA

Intr-o cuvîntare biblică, foarte larg răspîndită care, anul trecut, a fost ţinută în faţa unui public de peste 1,700.000 persoane, s-a declarat: „Implinirea profeţiei lui Isus Cristos despre încheierea sistemului de lucruri, arată că nimicirea acestui sistem este nemijlocit aproape.“ Această profeţie a lui Isus este consemnată în Biblie, mai cu seamă în Matei cap. 24, Marcu 13 şi Luca 21.

Ce a prezis Isus? Si este adevărat că toate s-au întîmplat în zilele noastre? Este important ca să avem un răspuns la acestea. Cum? Deoarece Isus a spus despre timpul cînd se va împlini această profeţie: „In nici un caz, nu va trece această generaţie . . . pînă nu se vor împlini toate aceste lucruri.“ (Mat. 24:34). Dacă deci profeţia lui Isus se împlineşte astăzi, aceasta înseamnă că noi trăim în timpul „generaţiei“, care este martoră oculară a faptului că împărăţia lui Dumnezeu sfărîmă toate guvernările omeneşti prezente şi îşi va exercita puterea peste pămînt. Poate cineva să descopere cu siguranţă că aceasta se va împlini în curînd?

SEMNUL PE CARE L-A DAT ISUS

Isus a rostit această profeţie, cînd patru din apostolii sai i-au cerut un semn. Aceşti bărbaţi s-au referit după cît se pare la gîndul pe care l-a exprimat Isus cu privire la nimicirea oraşului Ierusalim şi a templului său. (Mat. 23:37 pînă la 24:2). De aceea l-au rugat: „Spune-ne: Cînd se vor întîmpla toate aceste lucruri şi care va fi semnul prezenţei tale şi al încheierii sistemului de lucruri?“ (Mat. 24:3).

Deşi apostolii au dorit să ştie cînd va fi dărîmat oraşul Ierusalim şi templul său, ei au mers mai departe cu întrebarea lor. Chiar şi Isus a atins cu răspunsul său, nu numai dărîmarea Ierusalimului şi a templului. Căci el le-a dat un semn care nu însemna numai sfîrşitul sistemului iudaic de lucruri existent atunci în primul secol al erei noastre. Semnul numit de Isus trebuia să arate şi „prezenţa“ sa în puterea regală şi apropierea sfîrşitului acestui sistem de lucruri. Aceasta reiese printre altele, din faptul că Isus a zis: „Cînd vedeţi aceste lucruri întîmplîndu-se, recunoaşteţi că împărăţia lui Dumnezeu este aproape.“ (Luca 21:31).

Da, această profeţie a fost dată, pentru ca oamenii să poată şti, cînd îşi va exercita împărăţia lui Dumnezeu puterea sa. Să ne îndreptăm, aşadar, spre Biblie şi să examinăm acest semn mai de aproape.

„SEMNUL“ ARE MULTE PARTI COMPONENTE

Noi constatăm că Isus n-a scos în evidenţă numai două sau trei lucruri, care trebuiau să servească drept „semn“, ci el a amintit multe lucruri, care se vor împlini în timpul prezenţei sale şi al încheierii sistemului de lucruri. (Mat. 24:3). Să luăm în considerare de esemplu, unele din părţile componente ale „semnului“, pe care l-a dat Isus:

El a spus că vor fi războaie şi ştiri de războaie şi că se va ridica naţiune contra naţiune şi împărăţie contra împărăţie. In acelaşi timp se vor ivi epidemii şi lipsă de alimente, precum şi cutremure de pămînt în diferite locuri. In afară de aceasta, urmaşii săi vor fi urîţi de toate naţiunile, iar pe unii îi vor omorî. Nelegiuirea va creşte şi iubirea multora se va răci. Vestea bună a împărăţiei va fi propovăduită pe întreg pămîntul. Si în timp ce se întîmplă toate acestea, va fi „. . . suferinţă între naţiuni, care nu vor cunoaşte calea de iesire . . . în timp ce oamenii îşi vor pierde cunoştinţa de frică şi de aşteptarea lucrurilor care vor veni peste pămîntul locuit.“ (Luca 21:7–28; Matei 24:3–14).

Punctul culminant l-a descris Isus prin cuvintele: „Atunci va fi un necaz mare cum nu a existat de la începutul lumii pînă acum şi nici nu va mai exista“. (Mat. 24:21). Un necaz care va fi încă şi mai pustiitor decît potopul din zilele lui Noe! Da, Isus l-a comparat cu potopul, în timp ce a spus: „Exact aşa cum erau zilele lui Noe, aşa va fi şi prezenţa fiului omului . . . ei n-au luat cunoştinţă despre aceasta, pînă a venit potopul şi i-a luat pe toţi, aşa va fi şi prezenţa fiului omului.“ (Matei 24:37–39).

Acum ce părere ai? Putem noi să vedem astăzi diferitele părţi componente ale „semnului“ pe care l-a dat Isus? Dacă da, atunci ne găsim în faţa unui „mare necaz“ o nimicire mondială. Fără îndoială că este important ca să observăm cu atenţie evenimentele mondiale şi să examinăm cu grijă, dacă ele sînt o împlinire a „semnului“. Ce arată dovezile?

„NATIUNE . . . CONTRA NATIUNE“

Expertul militar H. W. Baldwin scrie în cartea sa World War I (Primul război mondial): „Cu primul război mondial a început secolul războaielor totale — în cel mai adevărat sens al cuvîntului — al războaielor mondiale . . . încă niciodată n-a fost vărsat atît de mult sînge şi atît de brutal ca în acest război.“ (1962 pag. 1, 2). Conform unei examinări, primul război mondial ar fi fost de şapte ori mai mare decît toate cele 901 războaie mai însemnate luate la un loc, care au fost purtate în decursul a 2 400 de ani trecuţi.“ (Colliers, 29 septembrie 1945).

Totuşi, acest război a fost doar începutul a ceea ce o lucrare istorică numeşte „epoca violenţei“. Cu 21 de ani mai tîrziu, al doilea război mondial s-a dovedit a fi şi mai întins şi mai pustiitor. „Numarul total al victimelor în populaţia civilă şi soldaţi s-a apreciat la 55 milioane“. (The World Book Encyclopedia 1973 vol. 21, pag. 410).

Au fost însă purtate şi alte războaie. Richard Nixon, fostul preşedinte al Statelor Unite, a zis că de la cel de-al doilea război mondial ar fi fost purtate mai mult de 100 de războaie. Si în decursul acestui timp, conform unui articol de fond din New-York Times din 27 ianuarie 1975, au fost ucişi mai mult de 10 milioane de oameni. Statele Unite singure, au lansat în Indochina, 7,015.732 tone de bombe, de trei ori mai mult decît 1,882.630 tone cît au fost lansate în al doilea război mondial. Iar în anul 1973, naţiunile au dat, după cum se raportează, aproape 250 miliarde dolari pentru înarmări; aceasta înseamnă aproximativ 60 dolari pentru fiecare bărbat, pentru fiecare femeie şi pentru fiecare copil de pe pămînt.

N-ai zice şi tu că în zilele noastre au existat „războaie şi stări de războaie“ şi că s-a ridicat naţiune contra naţiune prin care această parte componentă a „semnului“ s-a împlinit?

„LIPSA DE ALIMENTE“

Primului război mondial i-a urmat cea mai gravă lipsă alimentară din istoria omenirii. (The Nation, 7 iunie 1919). Totuşi, una şi mai gravă a existat după cel de-al doilea război mondial. Revista Look a scris atunci: „Astăzi, un sfert din populaţia lumii suferă de foame . . Foamea, printre populaţia celei mai mari părţi a lumii, e mai îngrozitoare decît ne-am putea închipui cei mai mulţi dintre noi.“ (11 iun. 1946.)

Cu creşterea populaţiei pe glob, lipsa de alimente a crescut şi mai mult. New York Times din 29 decembrie 1067, a anunţat: La fiecare 8,6 secunde, moare într-o ţară subdezvoltată, un om de o boală cauzată de subnutriţie . . . aceasta înseamnă zilnic 10.000, iar anual 3.500.000.“

Astăzi trăiesc de azi pe mîine pe marginea morţii prin inaniţie, aproximativ o jumătate de miliard de oameni. Naţiuni întregi privesc foametea în faţă; da, după spusele unor savanţi, ar fi inevitabil ca oamenii să nu fie înfometaţi în masă. Hotărît că a sosit „lipsa de alimente“ prin care şi această parte componentă a „semnului“ s-a împlinit în mod îngrozitor.

„EPIDEMII“

După primul război mondial a bîntuit gripa spaniolă. Revista The Saturday Evening Post din 26 septembrie 1959 a raportat: „Nici o epidemie, despre care ştie istoria, n-a cerut atîtea victime, ca epidemia din anii 1918/19. In aceşti doi ani au murit în întreaga lume aproximativ 21 milioane de oameni de gripă 850.000 numai în Statele Unite.“

Tot mai apar încă boli epidemice. „Noi trăim într-o epocă a pandemiei“, (se spune în lucrarea „The New York Encyclopedic Almanac 1970“). „Căci aproape jumătate din toţi bărbaţii din ţările occidentale (şi un număr crescînd de femei) mor de aceiaşi boală . . . de nefuncţionare a inimii.“ Chiar mulţi tineri îşi pierd viaţa prin atacuri cardiace; numai în Statele Unite mor anual cca. 750.000 de persoane de o boală oarecare de inimă.

Cancerul se înfăţişează astăzi, de asemenea, epidemic şi duce anual la moarte cam la 350.000 de americani. Chiar şi bolile venerice se răspîndesc. Si dacă ne gîndim că malaria, bilharziosa şi alte boli, care scurtează viaţa a milioane de oameni, devine clar oricui că şi această parte componentă a „semnului“ se împlineşte.

„MARI CUTREMURE DE PAMINT“

In anul 1923, la un cutremur de pămînt în China, 180.000 de oameni şi-au pierdut viaţa. In anul 1923 un cutremur în Japonia a cerut 143.000 de victime, iar în anul 1935, la un cutremur de pămînt şi-au pierdut viaţa 60.000 de oameni. In decursul ultimului an s-au întîmplat tot mai multe cutremure de pămînt catastrofale.

In anul 1972 Managua (Nicaragua) a fost pustiită; cu această ocazie şi-au găsit moartea 12.000 de oameni. In acelaşi an, un mare cutremur în Iran a cerut viaţa a 4 000 de oameni. Peru a fost zguduit în anul 1970, atît de puternic de o catastrofă naturală — care a fost numită — „cea mai rea din cîte s-au înregistrat vreodată în emisfera vestică“, încît 70.000 de persoane şi-au găsit moartea. Cu mai puţin de doi ani înainte, la un cutremur de pămînt în Iran, cam 30.000 de oameni şi-au pierdut viaţa. Numai din 1968, mai mult de 100.000 de oameni şi-au pierdut viaţa cu ocazia „marilor cutremure de pămînt“. (Luca 21:11).

N-ai zice şi tu că această parte componentă a „semnului“ se împlineşte acum?

S-AU IMPLINIT SI ALTE PARTI COMPONENTE?

Isus a prezis, de asemenea, că „fărădelegea“ va creşte. S-a împlinit această parte componentă a „semnului“? New York Times a scris în ediţia sa din 6 iunie 1968, că criminalitatea bîntuie ca o epidemie pe întreg pămîntul. Si ea devine tot mai rea. Preşedintele Statelor Unite, G. Ford, a spus nu demult că America este lovită, ziua şi noaptea, de fapte brutale şi crime. Chiar şi „criminalitatea gulerelor albe“ şi imoralitatea, au devenit aproape peste tot ca ceva în general obişnuit.

Si n-a dus această nelegiuire puternic crescîndă la faptul că dragostea celor mai mulţi s-a răcit? (Matei 24:12). Nu se observă oare, că oamenii devin tot mai egoişti şi tot mai puţin se interesează de alţii?

Ce efect au avut asupra oamenilor aceste împrejurări — războaiele îngrozitoare şi primejdia ameninţătoare a certurilor în probleme atomice, lipsa de alimente, epidemii, fărădelegea şi egoismul? Nu domneşte „frică şi teamă între naţiuni“, şi nu devin oamenii neputincioşi din cauza fricii, din cauza lucrurilor pe care ei le văd venind? (Luca 21:25, 26). „Este o realitate că frica este astăzi, emoţia cea mai puternică care stăpîneşte viaţa noastră“, a scris David Laurence, fostul redactor al revistei U.S. News & World Report.

In acest timp de fărădelege şi frică, care stăpîneşte pe întreg pămîntul, urmaşii lui Isus, conform propriei sale profeţii, au avut de suferit multă persecuţie. Insă în ciuda acestui fapt, aceşti martori creştini, sînt activi în 210 ţări şi propovăduiesc „vestea bună despre împărăţie“, prin care în mod vrednic de luat în seamă, împlinesc o altă parte componentă a profeţiei. (Matei 24:9, 14).

Nu arată, oare, o examinare cinstită a „semnului“, că aceasta se împlineşte în realitate în zilele noastre? Inainte de anul 1914, omenirea n-a trăit niciodată aceste lucruri prezise de Isus în cadrul unei singure generaţii pe întreg pămîntul.

A INTELEGE INSEMNATATEA SEMNULUI

Ce înseamnă, deci, toate acestea? Isus a explicat aceasta cu ajutorul unei pilde, în timp ce a zis: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii, cînd înfrunzesc şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape. Tot aşa cînd veţi vedea întîmplîndu-se toate aceste lucruri să ştiţi că împărăţia lui Dumnezeu este aproape.“ (Luca 21:29–31).

Da, împlinirea prezentă a „semnului“ înseamnă că guvernarea lui Dumnezeu va pregăti în curînd un sfîrşit acestui sistem nedrept de lucruri şi aşa va face loc pentru instaurarea unei noi orînduiri drepte. (2 Pet. 3:7, 13). IN CURIND înseamnă în cursul acestei generaţii, căci adu-ţi aminte că Isus a spus: „In nici un caz nu va trece această generaţie, pînă nu se vor împlini toate aceste lucruri.“ (Luca 21:32).

Cum ne afectează aceasta pe noi? Noi ar trebui să ne bucurăm, dar în acelaşi timp, de asemenea, să fim treji şi să veghem şi să dăm atenţie la cuvintele lui Isus din Luca 21:28, 36.