COLOANĂ SACRĂ

Termenul ebraic redat „coloană sacră” se referă în esență la ceva ridicat sau plasat într-un loc. Din câte se pare, este vorba despre un simbol falic al lui Baal sau, în unele cazuri, al altor dumnezei falși. (Ex 23:24; 2Re 3:2; 10:27) În diferite locuri din Orientul Mijlociu s-au descoperit coloane de piatră care nu par să fi făcut parte dintr-un ansamblu arhitectural. Faptul că împreună cu ele au fost descoperite artefacte religioase conduce la concluzia că acestea erau coloane sacre. Unele sunt simple blocuri de piatră necioplită, de circa 1,8 m înălțime sau mai mult.

Înainte de a intra în Țara Promisă, israeliților li s-a poruncit să nu-și ridice coloane sacre și chiar să le dărâme, sau să le sfărâme, pe cele ale canaaniților. (Ex 34:13; Le 26:1; De 12:3; 16:22) Modul în care li s-a spus să le distrugă, prin sfărâmare, sugerează că aceste coloane erau din piatră. Însă în 2 Regi 10:26 se vorbește despre arderea unor coloane sacre, ceea ce dovedește că unele erau din lemn. În acest caz, probabil că a fost vorba de stâlpi sacri, sau așere. (Vezi STÂLP SACRU.)

Israeliții n-au ținut cont de avertismentele clare date de Dumnezeu prin Moise și au ridicat nenumărate coloane sacre pe tot teritoriul regatului lui Iuda și al regatului celor zece triburi. (1Re 14:22, 23; 2Re 17:10) Însă au fost și regi fideli ai lui Iuda, precum Asa, Ezechia și Iosia, care au distrus coloanele sacre. (2Re 18:4; 23:14; 2Cr 14:3) În regatul celor zece triburi ale lui Israel, coloana sacră a lui Baal a fost dărâmată când Iehu a înlăturat închinarea la Baal. (2Re 10:27, 28)