CARIERĂ

Exploatare în aer liber de unde se extrag diverse tipuri de rocă. Calcarul și marmura, care se găsesc aproape de suprafață, sunt extrase în acest fel. Se crede că într-o zonă extinsă din apropierea actualei Porți a Damascului, din Ierusalim, se afla în vechime o carieră de piatră. Prima referire la un astfel de loc apare în Iosua 7:4, 5, unde se relatează că circa 3 000 de israeliți au fugit din Ai până la Șebarim, care înseamnă „Cariere”. Când Solomon a făcut pregătiri pentru construirea templului, el poruncit să fie scoase pietre mari din munții Libanului pentru temelie și a pus zeci de mii de bărbați la muncă forțată. (1Re 5:13-18; 6:7) În zilele lui Ioas, când s-au desfășurat lucrări de reparare a templului, au fost angajați tăietori de piatră. (2Re 12:11, 12) Mormântul în care a fost pus corpul lui Isus era săpat în stâncă. (Mt 27:59, 60; Mr 15:46)

În profeția lui Isaia, Iehova folosește o metaforă sugestivă care evocă imaginea unei cariere și a procesului de excavare. (Is 51:1) Următorul verset pare să indice că „stânca” îl reprezintă pe Avraam, tatăl uman al națiunii Israel, iar „cariera”, pe Sara, din al cărei pântece a ieșit Isaac, strămoșul națiunii. (Is 51:2) Cu toate acestea, întrucât nașterea lui Isaac a fost posibilă doar în urma intervenției pline de putere a lui Dumnezeu, această metaforă ar putea avea și o semnificație spirituală, superioară. În Deuteronomul 32:18, Iehova este numit ‘Stânca ce a adus în existență’ Israelul, ‘Dumnezeul care l-a născut [același verb ebraic folosit în Is 51:2 cu privire la Sara]’.

Uneori, în Biblie, termenul folosit pentru „carieră” se referă și la obiectele realizate din piatra extrasă dintr-o carieră. De exemplu, termenul ebraic pesilím, tradus prin „chipuri cioplite” în toate ocurențele (De 7:5; Ps 78:58; Is 10:10), înseamnă, posibil, „cariere” în Judecătorii 3:19, 26, conform notei de subsol. Unii sunt de părere că Ehud ajunsese într-un loc plin de chipuri cioplite, sau de idoli realizați din piatră, înainte de a se întoarce la Eglon cu un așa-zis mesaj secret. Alți traducători însă preferă redarea „cariere” în această relatare.

Unele cariere antice care au fost părăsite fără ca lucrările să fie finalizate oferă indicii despre metodele utilizate în vechime pentru extragerea pietrei. Mai întâi, se săpau adânc în rocă niște canale înguste. În ele se introducea lemn uscat, care era apoi îmbibat cu apă pentru a se umfla, determinând astfel despicarea stâncii de-a lungul liniilor de clivaj. În epoca romană, blocuri de piatră ce cântăreau chiar cinci sau zece tone erau extrase din cariere aflate la o oarecare distanță de șantierele de construcție. Ele erau transportate cu ajutorul săniilor sau al rolelor, forța de tracțiune fiind asigurată de un număr uriaș de sclavi.