ARATUL

Concluziile privind modelul de plug folosit în timpurile biblice de către agricultorii evrei se bazează pe imagini din antichitate ale unor pluguri utilizate în țările vecine și pe unele tipuri de pluguri folosite mai recent de unii fermieri arabi. Unele pluguri constau dintr-o simplă bucată de lemn ascuțită, probabil cu un capăt metalic, care era atașată de o bară de lemn și trasă de unul sau mai multe animale. Probabil că, folosind un asemenea plug, la arat doar se tăia suprafața solului, fără a-l întoarce. Desigur, lipsa dovezilor directe privitoare la existența unor pluguri mai robuste nu exclude posibilitatea ca acestea să fi fost folosite în Israel.

Deoarece vara solul era pârjolit de soarele puternic, se obișnuia să se amâne aratul până când ploile de toamnă sau de iarnă îl înmuiau. Apoi, pământul era arat, iar semințele erau semănate. Zilele mai reci sau perioadele în care vremea era schimbătoare ori cerul era plin de nori amenințători nu descurajau o persoană hotărâtă să lucreze în sezonul de arat. Însă un agricultor leneș profita de asemenea situații pentru a evita să muncească. Și, având în vedere că fusese leneș în perioada aratului, vecinii săi nu aveau niciun motiv să-l compătimească pentru lipsa de recoltă (Pr 20:4; Ec 11:4). Totuși, chiar și în perioada aratului, agricultorii israeliți trebuiau să țină sabatul (Ex 34:21).

Un taur și un măgar nu trebuiau să fie înjugați la același plug, forța și ritmul lor de mers fiind diferite (De 22:10). Adesea, era folosită o pereche de vite pentru a trage plugul (Lu 14:19; Iov 1:14). Existau și ocazii în care mai mulți oameni lucrau împreună, fiecare cu o pereche de vite, arând rânduri paralele, unul în spatele celuilalt. De exemplu, în cazul lui Elisei, relatarea din 1 Regi 19:19 spune că acesta era al doisprezecelea și ultimul din grup, iar astfel a putut să se oprească fără să întrerupă munca celorlalți. El a plecat de pe câmp și și-a folosit uneltele de arat ca lemne de foc pentru a aduce taurii ca jertfă (1Re 19:21). În cartea The Land and the Book (revizuită de J. Grande, 1910, p. 121), W. M. Thomson spune că un om putea să semene cu ușurință suprafața arată de un grup de oameni.

Sensul figurat. Această activitate bine cunoscută, aratul, a fost deseori folosită pentru a face ilustrări. Când filistenii au convins-o pe soția lui Samson să obțină de la el răspunsul la ghicitoarea sa, Samson a spus că ‘au arat cu juncana lui’, adică au folosit în interesul lor pe cineva care ar fi trebuit să-i slujească lui (Ju 14:15-18). Amos a arătat că pe cât de irațional era ca cineva să are un pisc stâncos, pe atât de irațional era ca conducătorii Israelului să se aștepte să obțină foloase în timp ce corupeau justiția și practicau nedreptatea (Am 6:12, 13). În Osea 10:11 se vorbește despre arat în sens propriu (o activitate mult mai grea decât treieratul pentru o junincă) pentru a reprezenta munca foarte grea, sau munca unui sclav, probabil impusă de asupritori străini, de care urma să aibă parte regatul apostat Iuda. Potrivit cu Ieremia 4:3, 4 și Osea 10:12, 13, Iuda și Israel aveau nevoie de o schimbare în modul lor de viață. Ei trebuiau să-și pregătească, să-și înmoaie și să-și purifice inimile (compară cu Lu 8:5-15), acțiuni asemănătoare aratului și îndepărtării spinilor. Astfel, în loc să-și irosească eforturile și energia practicând lucruri greșite, care le aduceau doar o recoltă proastă din punct de vedere spiritual, israeliții puteau să depună eforturi pentru a culege binecuvântări divine.

Modul ordonat, bine gândit și bazat pe un scop precis în care un agricultor ara, grăpa, semăna și treiera este folosit în Isaia 28:23-29 pentru a ilustra modul de a acționa al lui Iehova, „al cărui sfat este minunat și ale cărui lucrări sunt mărețe”. Așa cum aratul și grăpatul durează o perioadă limitată de timp, fiind activități premergătoare semănatului, tot așa Iehova nu-și disciplinează sau pedepsește poporul pentru totdeauna. Disciplinarea sa are în vedere în primul rând modelarea slujitorilor săi și îi ajută să fie receptivi la sfatul și îndrumarea sa, ceea ce le aduce binecuvântări. (Compară cu Ev 12:4-11.) Așa cum duritatea solului determină durata și intensitatea aratului, tot așa tipul de cereale determină forța și greutatea uneltelor folosite la treierat pentru a îndepărta pleava. Toate acestea ilustrează înțelepciunea lui Dumnezeu, care își adaptează modul de a acționa în funcție de necesități și circumstanțe atunci când își purifică poporul, îndepărtând orice trăsătură de nedorit. (Compară cu Is 21:10; 1:25.)

Un oraș „arat ca un ogor” se referea la un oraș complet devastat și pustiit (Ier 26:18; Mi 3:12). Când se spune despre poporul Israel că ‘s-a arat pe spatele lui [și] s-au tras brazde lungi’, se face referire în mod evident la suferințele îndurate de israeliți din cauza numeroșilor lor dușmani, care i-au invadat și i-au tratat cu cruzime în mod constant. Poporul Israel ‘și-a făcut spatele ca pământul . . . pe care ei să umble’. (Ps 129:1-3; Is 51:23; compară cu Ps 66:12) În profeția despre restaurare din Amos 9:13-15 se arată că binecuvântarea lui Iehova face solul atât de roditor, încât secerișul este încă în desfășurare când vine din nou timpul aratului. (Compară cu Le 26:5.)

Isus le-a spus discipolilor săi să accepte mâncarea, băutura și adăpostul oferite de cei cărora le predicau, „căci lucrătorul își merită plata”. În aceeași ordine de idei, apostolul Pavel a susținut dreptul celor care lucrau din greu în serviciul creștin de a primi sprijin material din partea altora, așa cum un agricultor care ară speră pe bună dreptate să-și primească partea din recolta pentru care a muncit. Deși avea dreptul să nu aibă un serviciu laic, Pavel a ales totuși să nu se folosească de acesta, pentru a putea anunța „vestea bună . . . fără plată”. (Lu 10:7; 1Co 9:3-10, 15, 17, 18)

Isus a făcut referire la activitatea unui plugar pentru a sublinia importanța faptului de a-l urma cu toată inima. Când un bărbat și-a exprimat dorința de a deveni discipolul său, dar a pus condiția să i se permită mai întâi să-și ia rămas-bun de la familia sa, Isus i-a spus: „Niciun om care a pus mâna pe plug și privește la lucrurile din urmă nu este potrivit pentru Regatul lui Dumnezeu” (Lu 9:61, 62). Dacă se lăsa distras de la munca lui, un plugar nu reușea să tragă brazde drepte. În mod similar, cel care primește invitația de a fi discipol al lui Cristos, dar se lasă distras de la responsabilitățile sale, nu mai este demn de Regatul lui Dumnezeu. Așa cum Fiul lui Dumnezeu a arătat prin propriul exemplu, chiar și cele mai puternice legături familiale ocupă un loc secundar față de îndeplinirea voinței divine cu fidelitate (Mr 3:31-35; 10:29, 30).